Ultimul meci de baschet al primei zile de la Olimpiada de Vara Londra 2012 a adus in prim plan echipele feminine de baschet ale Australiei si Marii Britanii. Fetele din echipa tarii-continent s-au impus lejer la 16 puncte diferenta, pornind ca favorite clare in acest meci.
Faza meciului a venit in primul sfert cand o pasa lunga peste toata apararea Marii Britanii a intrat direct in cos aducand 3 puncte ciudate si desigur nesperate. A fost cosul norocs care a adus desprindere Australiei pe tabela la 14-11, fiind pentru ultima oara in meci cand britanicele s-au aflat atat de aproape de adversare pe tabela.
Ziua a doua de la Olimpiada va aduce in prim plan baschetul masculin. Meciul cel mai asteptat al zilei se va disputa intre USA si Franta cu incepere de la ora 16:30, ora Romaniei, fiind transmis si pe TVR 2 in direct. Echipa USA este cotata cu prima sansa la castigarea competitiei de baschet masculin, in timp ce Frantei i se acorda sansa a 3-a dupa Spania si USA.
Pages
▼
duminică, 29 iulie 2012
Astea da parasut(e)iste
Nu stiu exavt cum s-a reusit aceasta cascadorie dar am doar doua cuvinte de spus despre ea: DE VIS!
sâmbătă, 28 iulie 2012
SUA Feminin zdrobeste Croatia Feminin la baschet
Prima zi a jocurilor olimpice 2012 a adus in prim plan, printre alte sporturi, si baschetul feminin. USA a intalnit Croatia intr-un meci care a inceput modest. Croatia a reusit contraperformanta sa inscrie numai 4 puncte in primul sfert, facand un sfert doi de exceptie in care a inscris cu 20 de puncte mai mult. USA a reusit doar 31 de puncte in prima repriza si a reusit sa-si puna pe tabela 3 puncte in fata croatelor. A doua repriza insa a schimbat total jocul americancelor care au facut si spectacol si scor in ultimul sfert pe care l-au incheiat cu un neverosimil 28-9. Scorul final a fost 81-56 si a aratat daca era nevoie forta ofensiva si defensiva a baschetului american care poate decide meciuri intr-un singur sfert.
Surpriza zilei din baschetul feminin a venit din partea Chinei care s-a impus cu scorul de 66-57 in fata echipei similare a Cehiei. China venea cu sansa a doua in acest meci fiind cotata la casele de pariuri cu o cota de 4,00
Surpriza zilei din baschetul feminin a venit din partea Chinei care s-a impus cu scorul de 66-57 in fata echipei similare a Cehiei. China venea cu sansa a doua in acest meci fiind cotata la casele de pariuri cu o cota de 4,00
Jocurile Olimpice de vara 2012
Vineri 27 iulie 2012 a avut loc festivitatea de deschidere a jocurilor olimpice de vara organizate de aceasta data de Londra. Marea Britanie a pus la cale o festivitate de deschidere fastuoasa care dupa parerea mea s-a ridicat la nivelul celei de la Beijing de acum din 2008. A fost o festivitate de exceptie din care nu a lipsit nici macar James Bond, care a jucat rolul de bodyguard al Reginei. Surpriza serii a venit din clipul realizat de Regina care si-a facut aparitia la stadionul de deschidere al Jocurilor Olimpice intr-un elicopter, parasutandu-se mai apoi deasupra multimii. O intrare fastuoasa si desigur fantezista, deoarece are si Regina o varsta si nu cred ca cineva ar lasa-o sa-si puna viata in pericol chiar daca aceasta ar insista. Dupa incheierea clipului Regina a aparut in tribuna fiind primita cu mii de aplauze.
Nu a lipsit nici celebrul cantec God save the queen interpretat de un cor generos de copii. Mi-a placut de asemenea toata coloana sonora pe care s-au tinut diferitele reprezentatii sau intrarea celor 202 reprezentative prezente la Olimpiada 2012.
Drapelurile au fost purtate in mare parte de sportivi reprezentanti a 3 sporturi: Tenis de camp, Atletism si Box. Printre reprezentantii tenisului de camp care au purtat drapelul tarii pe care o reprezinta la olimpiada au fost: Marcos Baghdatis (Cipru), Horia Tecau (Romania), Novak Djokovic (Serbia), Maria Sharapova (Rusia), Wawrinka (Elvetia)(dupa ce Federer a refuzat purtarea drapelului)
La Olimpiada participa si sportivi din tari de care eu personal nici nu mai auzisem pana azi, nici macar dupa nume. De fapt chiar si comentatorul de la TVR a remarcat cel putin un nume de tara despre care nu stia ca exista. Este bine ca macar prin sport unele tari pot spune ceva, si se pot face cunoscute.
Din echipa Statelor Unite ale Americii cei mai cautati sportivi pe care regizorul transmisiunii live i-a tintit, au fost cei din Dream Team-ul de baschet. Le Bron James sau Kobe Bryant au fost gigantii cautati de camerele de filmat, sustinuti din tribune de Michelle Obama, prima doamna a USA.
Mi-a placut teribil de mult ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de vara Londra 2012 si voi urmari indeaproape mai ales sporturile de echipa precum baschetul si fotbalul, atat la masculin cat si la feminin. Favoritele la Baschet sunt SUA si Spania atat la masculin cat si la feminin,
Nu a lipsit nici celebrul cantec God save the queen interpretat de un cor generos de copii. Mi-a placut de asemenea toata coloana sonora pe care s-au tinut diferitele reprezentatii sau intrarea celor 202 reprezentative prezente la Olimpiada 2012.
Drapelurile au fost purtate in mare parte de sportivi reprezentanti a 3 sporturi: Tenis de camp, Atletism si Box. Printre reprezentantii tenisului de camp care au purtat drapelul tarii pe care o reprezinta la olimpiada au fost: Marcos Baghdatis (Cipru), Horia Tecau (Romania), Novak Djokovic (Serbia), Maria Sharapova (Rusia), Wawrinka (Elvetia)(dupa ce Federer a refuzat purtarea drapelului)
La Olimpiada participa si sportivi din tari de care eu personal nici nu mai auzisem pana azi, nici macar dupa nume. De fapt chiar si comentatorul de la TVR a remarcat cel putin un nume de tara despre care nu stia ca exista. Este bine ca macar prin sport unele tari pot spune ceva, si se pot face cunoscute.
Din echipa Statelor Unite ale Americii cei mai cautati sportivi pe care regizorul transmisiunii live i-a tintit, au fost cei din Dream Team-ul de baschet. Le Bron James sau Kobe Bryant au fost gigantii cautati de camerele de filmat, sustinuti din tribune de Michelle Obama, prima doamna a USA.
Mi-a placut teribil de mult ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de vara Londra 2012 si voi urmari indeaproape mai ales sporturile de echipa precum baschetul si fotbalul, atat la masculin cat si la feminin. Favoritele la Baschet sunt SUA si Spania atat la masculin cat si la feminin,
De azi postez si pe pagina de FB a blogului meu
A venit ziua in care voi posta si pe pagina de FB a blogului meu, postarile care vor aparea pe blog. Aceasta zi coincide cu prima zi a Jocurilor Olimpice de Vara de la Londra. Este doar o coincidenta, dar cu aceasta ocazie voi scrie cate ceva despre olimpiada, despre performantele obtinute acolo de cativa sportivi internationali dragi mie din sporturi precum tenisul de camp, baschetul, fotbalul sau competitiile in apa.
Pagina de FB a blogului am creat-o inca de pe 1 aprilie dar s-a dovedit o pacaleala pentru mine deoarece nu am reusit sa fac intr-un fel ca postarile scrise pe blog sa apara automat in pagina respectiva de FB. Cu ajutorul lui Haotik care mi-a dat raspuns si ajutor la aceasta intrebare am reusit in cele din urma sa setez acest lucru, desi in prealabil cautasem alte metode prin tutorialele de pe internet si pe paginile de specialitate, dar fara un succes concret.
Sper ca aceasta schimbare sa-mi rotunjeasca pe plus popularitatea si cititorii blogului meu si de ce nu, poate acestia din urma sa fie mai activi prin comentarii la articolele mele, retweeturi sau like/share pe FB macar la articolele care merita acest lucru. Pentru ca DA, din cand in cand mai am si eu cate un articol care starneste curiozitatea altora.
Pagina de FB a blogului am creat-o inca de pe 1 aprilie dar s-a dovedit o pacaleala pentru mine deoarece nu am reusit sa fac intr-un fel ca postarile scrise pe blog sa apara automat in pagina respectiva de FB. Cu ajutorul lui Haotik care mi-a dat raspuns si ajutor la aceasta intrebare am reusit in cele din urma sa setez acest lucru, desi in prealabil cautasem alte metode prin tutorialele de pe internet si pe paginile de specialitate, dar fara un succes concret.
Sper ca aceasta schimbare sa-mi rotunjeasca pe plus popularitatea si cititorii blogului meu si de ce nu, poate acestia din urma sa fie mai activi prin comentarii la articolele mele, retweeturi sau like/share pe FB macar la articolele care merita acest lucru. Pentru ca DA, din cand in cand mai am si eu cate un articol care starneste curiozitatea altora.
vineri, 27 iulie 2012
Ce am vrut si ce a iesit!
Rau te scarpini cu mana altuia si la fel faci cam orice lucru cu mana altuia. Am vrut si eu o poza din care sa reiasa un mesaj aparte. O poza care sa transmita un mesaj, vorba aceea "sa faca cat o mie de cuvinte". Nu s-a putut insa ca fotograful de ocazie nu a prins exact ceea ce vroiam eu sa reiasa din fotografie.
Fiind in trecere prin cetatea medievala din Sighisoara, am vazut o domnisoara cu trasaturi asiatice destul de frumoase. Exceptand fata turtita pe care o au majoritatea oamenilor din rasa galbena, trasaturile ei erau chiar placute ochiului desi parca ceea ce a iesit in fotografie nu coincide cu otiginalul. Pun asta pe seama autorului fotografiei, luminii puternice (deci tot fotografului, care nu a gasit un unghi mai bun sau sa faca setarile necesare)
Cum fotografia nu a iesit asa cum mi-am dorit, cred ca nu se va prinde nimeni de mesajul pe care am vrut sa-l transmita fotografia, chit ca as lasa si descriere cu litere de tipar sub ea. Dar las ca o pub pe Facebook :D
Fiind in trecere prin cetatea medievala din Sighisoara, am vazut o domnisoara cu trasaturi asiatice destul de frumoase. Exceptand fata turtita pe care o au majoritatea oamenilor din rasa galbena, trasaturile ei erau chiar placute ochiului desi parca ceea ce a iesit in fotografie nu coincide cu otiginalul. Pun asta pe seama autorului fotografiei, luminii puternice (deci tot fotografului, care nu a gasit un unghi mai bun sau sa faca setarile necesare)
Cum fotografia nu a iesit asa cum mi-am dorit, cred ca nu se va prinde nimeni de mesajul pe care am vrut sa-l transmita fotografia, chit ca as lasa si descriere cu litere de tipar sub ea. Dar las ca o pub pe Facebook :D
Dus cu zăhărelul
Aste e o vorba la români, pentru acele momente când cineva te tot amână. Așa mă simt eu acum zilele astea și mă simt dus cu zăhărelul de mai multe persoane. Mi s-a promis un loc de muncă de ceva vreme și nu sunt amânat cu câteva zile ci de fiecare dată cu o săptămână sau două.
Am de luat niște poze de la cineva, nu dau nume că știe ea cine este, care vin in fiecare zi, dar MÂINE, dar de fapt tot întârzie să intre în posesia mea.
Dacă mai pun la socoteală că și viața mă cam driblează cumva, atunci mai am de mâncat mult zahăr.
Măcar să fie zahăr brun sau cubic, că tot nu am mai mâncat de multă vreme așa ceva.
În ritmul ăsta cred că o să-mi pun mesaj de întâmpinare la telefon de genul " Azi nu sunt disponibil, caută-mă mâine."
Am de luat niște poze de la cineva, nu dau nume că știe ea cine este, care vin in fiecare zi, dar MÂINE, dar de fapt tot întârzie să intre în posesia mea.
Dacă mai pun la socoteală că și viața mă cam driblează cumva, atunci mai am de mâncat mult zahăr.
Măcar să fie zahăr brun sau cubic, că tot nu am mai mâncat de multă vreme așa ceva.
În ritmul ăsta cred că o să-mi pun mesaj de întâmpinare la telefon de genul " Azi nu sunt disponibil, caută-mă mâine."
Fa o schema!
Azi rulam pe role pe Malu Rosu si la un moment dat trec pe langa un tip cam de seama mea de ani care-mi spune in treacat "Fa o schema!" I-as fi facut pe plac daca stiam sa fac vreo schema dar in afara de mersul "fara maini" pe role ( facand o paralela cu mersul pe bicicleta si fiind ironic in acelasi timp) nu stiu sa fac alta schema. Sau poate ca unele reguli mici in mersul pe role chiar sunt scheme si eu nu imi dau seama ca le fac de fapt.
In fine, nu am nimic cu cei care se baga in seama pe strada chiar daca nu te cunosc, mai ales daca o fac intr-un mod pasnic, care sa nu te jigneasca in vreun fel, nu se agata fizic de tine sau nu te injura. La urma urmei e buna si o astfel de abordare intre necunoscuti, atata timp cat este pasnica. Iti poate schimba cumva ziua. Ca daca ne-am supara si atunci cand un necunoscut ne atrage atentia ca ne-a picat portofelul desi noi nu ne dadusem seama, atunci nu prea ar fi bine.
In fine, nu am nimic cu cei care se baga in seama pe strada chiar daca nu te cunosc, mai ales daca o fac intr-un mod pasnic, care sa nu te jigneasca in vreun fel, nu se agata fizic de tine sau nu te injura. La urma urmei e buna si o astfel de abordare intre necunoscuti, atata timp cat este pasnica. Iti poate schimba cumva ziua. Ca daca ne-am supara si atunci cand un necunoscut ne atrage atentia ca ne-a picat portofelul desi noi nu ne dadusem seama, atunci nu prea ar fi bine.
marți, 24 iulie 2012
Probabil prima mea leapsa
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag>>
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i>>
6. Nu da tag-ul înapoi !>>
Sa Raspund si eu :
- Am 24 de ani, sau cel putin de atata vreme se spune ca fac umbra pamantului.
- Nu am tinut niciodata o tigara in gura, aprinsa sau stinsa.
- Sunt parior, dar ma tratez
- Sunt mai destept decat unii si mai putin destept decat altii ... nu-i mare filosofie.
- Momentan caut de munca
- Momentan nu gasesc de munca
- Inca nu m-am saturat sa mananc pepene si cartofi prajiti, in cantitati mari
- Sunt blogger de 3 ani si jumatate
- Imi place baschetul mai mult decat fotbalul dar practic mai bine fotbalul decat baschetul
- Am doar vreo 50 de kilograme si mai caut vreo 5, dar toti d in jurul meu tin kilogramele pentru ei
- Inca ma mai uit la desene animate
1. Ce fel de persoană ţi se pare că sunt? Şi cum m-ai caracteriza?
Nu te cunosc suficient de bine si nici macar nu am reusit sa-mi fac o impresie despre tine in cele 4-5 ore in care am stat la cel mult 3 metri distanta fata de tine. Deci avand in vedere ca nu m-ai abordat , as putea sa spun ca nu esti bagacios. Ma limitez doar la asta.
2. Care crezi că au fost cele mai mari greşeli pe care le-ai făcut în viaţă?
Cea mai mare cred ca este aceea ca nu am reusit sa trag cot la cot cu colegii mei de clasa din scoala primara. De acolo au urmat cateva probleme pe care le am si acum.
3. Crezi că te-ai putea dedica unui scop în viaţă şi să renunţi la tot, să trăieşti pentru asta?
As putea sa o fac si pe asta, dar sa am asigurata partea financiara ca sa ma pot dedica intru totul.
4. Crezi că eşti o persoana bună? Sau îţi este indiferent şi trăieşti ca un/o egoist/ă?
Sunt painea lui Dumnezeu.
5. Care este motto-ul ce te caracterizează şi îţi conduce viaţa?
Traieste in prezent.
6. Încă mai copilăreşti sau crezi că este ruşinos să arăţi că ai şi o latură d-asta?
Daca nici eu nu mai sunt copil atunci cine?
7. Ai şi tu momente în care te trezeşti şi nu vrei decât să leneveşti toată ziua şi momente în care îţi spui: "Azi trebuie să fac ceva ieşit din comun! Nu pot sta locului o clipă!"? Şi dacă da, care sunt mai dese? Dacă nu, cum te trezeşti tu de obicei?
Mai am si d-astea din cand in cand.
8. Care crezi că a fost cea mai bună/frumoasă zi din viaţa ta?
Nu am stat sa o caut, inca o astept pe cea mai cea.
9. Daca ai putea să schimbi legea, fără nici un fel de repercursiuni, ai face-o? Şi dacă da, ce ai schimba?
As introduce pedeapsa capitala pentru cei ce ucid cu sange rece.
10. Ai vreo melodie care te atinge până în cele mai adânci colţişoare ale sufletului? Şi dacă da, despre ce este?
Am mult prea multe, nu vreau sa dau nume sa nu se supere una pe cealalta.
11. Cum ţi s-au părut întrebările mele?(simple, grele, prea indiscrete-dacă da nu este obligatoriu să răspundeţi-, sau eu ştiu ce vă mai trece prin cap)
Echilibrate si simple.
Si acum intrebarile mele:
- Ce vicii ai?
- Cati prieteni poti strange laolalta sa beti o bautura banala intr-o zi normala?
- Crezi ca exista un Creator al Universului cu tot ceea ce contine el?
- Daca ai putea calatori oriunde in spatiu, unde ai alege sa te duci prima data?
- Ce reprezinta sexul in viata ta?
- Ti se intampla sa ai momente de deja-vu?
- Te-ai drogat vreodata?
- Spui "te iubesc" celor ce merita sa le spui?
- Stii care e sensul vietii sau nici macar nu te intereseaza subiectul asta?
- Care este parerea generala despre tine?
- Esti multumit cu modul de viata pe care il ai?
Mult prea mult de lucru la leapsa asta.
luni, 23 iulie 2012
Asta da seceta
Cand mergeam verile la bunici in copilarie, o intalneam pe mamaie , aproape de fiecare data cu o stare generala de exagerare, care ma cam nedumirea pe mine la varsta aceea. Parca o si aud spunand: "Iar nu se face nimic anul asta din cauza secetei!" . Ii tot placea sa exagereze cu seceta, sau cel putin asa mi se parea mie, mai ales la sfarsit de an cand recoltele erau multumitoare daca nu chiar bogate.
Acum insa, ma uit la televizor si vad prapadul facut de lipsa apei in sol. Porumbul s-a uscat de-a dreptul , desi boaba era inca necoapta, cartofii din camp se chinuie sa smulga a zecea parte dintr-o picatura de apa, din adancul solului, acolo unde mai exista macar urme de apa.
Abia ce m-am intors din vizita din Ardeal si mergand la pas de-a lungul drumului E60, vedeam un porumb mic, cu stiuletii mult prea mici fata de normal. De asemenea cand tulpina este scunda, mai mult de doi stiuleti nu cresc pe ea, spre deosebire de o tulpina de peste doi metri care poate tine pana la 5 stiuleti mari.
Asta da seceta. Totusi as prefera seceta din timpul iernii, desi oricum o dai nu e prea bine. In timpul iernii seceta afecteaza graul, iar vara restul culturilor. Cam aiurea cu extremele astea. Daca as putea i-as da UNLIKE secetei, ca poate se simte jenata si lasa locul catorva ploi.
Acum insa, ma uit la televizor si vad prapadul facut de lipsa apei in sol. Porumbul s-a uscat de-a dreptul , desi boaba era inca necoapta, cartofii din camp se chinuie sa smulga a zecea parte dintr-o picatura de apa, din adancul solului, acolo unde mai exista macar urme de apa.
Abia ce m-am intors din vizita din Ardeal si mergand la pas de-a lungul drumului E60, vedeam un porumb mic, cu stiuletii mult prea mici fata de normal. De asemenea cand tulpina este scunda, mai mult de doi stiuleti nu cresc pe ea, spre deosebire de o tulpina de peste doi metri care poate tine pana la 5 stiuleti mari.
Asta da seceta. Totusi as prefera seceta din timpul iernii, desi oricum o dai nu e prea bine. In timpul iernii seceta afecteaza graul, iar vara restul culturilor. Cam aiurea cu extremele astea. Daca as putea i-as da UNLIKE secetei, ca poate se simte jenata si lasa locul catorva ploi.
marți, 17 iulie 2012
Plecat la Sighisoara
Revin Sambata cel tarziu. Daca va e dor de mine lasati comentarii pe blog fara numar, ca la manelisti. Daca aveti un job pentru mine ma gasiti la telefon.
Daca vreti sa faceti o donatie va dau IBAN-ul
Sa traim bine si sa auzim numai de bine!
Daca vreti sa faceti o donatie va dau IBAN-ul
Sa traim bine si sa auzim numai de bine!
luni, 16 iulie 2012
Americanii au talent ... sau nu
Sponjetta este o americanca de culoare cu calitati de compozitor si interpret, dar care nu a dat juriul pe spate. Totusi vocea ei nu este printre cele mai proaste, iar melodia compusa de ea putea deveni hit de la prima ascultare, mai ales ca versurile erau de tinut minte chiar si de un copil mic. Pacat ca nu a primit biletul pentru faza urmatoare de la Americanii au talent. Voi ce parere aveti ?
duminică, 15 iulie 2012
Abracadabra, Abramburica, Abramovici
S-au dus zilele magice de sambata cand eram mititel si ma uitam dis-de-dimineata la Abracadabra.
Atunci imi placea mult sa vad aventurile magicianului interpretat de actorul Marian Ralea iar in alt rol sa o vad pe Abramburica interpretata de copila de pe atunci Dana Rogoz. Ea a ramas cu cel mai sonor nume din acel program pentru copii, dupa 15 ani trecuti de la incheierea lui. Si a crescut si a crescut frumos. Este la fel de frumoasa dar acum nu mai este urmarita de copii ci mai degraba de barbatii care ofteaza dupa ea, mai ales acum cand aceasta s-a maritat si a avut parte de o nunta minunata, despre care eu nu auzisem ca este programata. Probabil frumoasa blondina nu si-a mediatizat nunta asa cum fac alte vedete din showbiz, dar declaratii de dupa nunta au aparut in presa, in trustul Media pro din care face parte de aproximativ peste 15 ani.
Parca mai ieri eram si eu in scoala primara si mergeam pentru prima data in Sala Sindicatelor din Ploiesti pentru a-l vedea pe Magician si echipa lui de copii in turneul initiat prin tara. Mai mult de atat, urcam pe scena alaturi de alti copii alesi aleatoriu din sala , pentru a spune povestea lui Mos Craciun. Am urcat si eu desi nu stiam povestea integral. Vroiam sa o vad in special pe Abramburica pe viu si chiar am vazut-o, ca doar ea mi-a tinut microfonul cand am spus o porcarie cu voce tare (cum ca Mos Craciun i-a taiat o mana si un picior sotiei sale. Aiurea, i-a taiat el dar nu o mana si un picior ci doar ambele maini. Nu-i vina mea ca povestea lui Mos Craciun este sadica, iar eu o faceam si mai sadica de atat). Totusi amintirea este memorabila ca sa spun asa.
Revenind la Abramburica, fetita aceea frumoasa si inocenta de pe atunci a ajuns frumoasa blonda care s-a maritat si care sper sa aibe o casnicie la fel de frumoasa precum sufletul si caracterul ei, cel putin ca acela pe care mi l-am conturat eu in urma aparitiilor ei la TV.
Iar despre Abramovici nu am nimic de spus, dar incepea tot cu Abra si am zis sa fie titlul mai lung.
Atunci imi placea mult sa vad aventurile magicianului interpretat de actorul Marian Ralea iar in alt rol sa o vad pe Abramburica interpretata de copila de pe atunci Dana Rogoz. Ea a ramas cu cel mai sonor nume din acel program pentru copii, dupa 15 ani trecuti de la incheierea lui. Si a crescut si a crescut frumos. Este la fel de frumoasa dar acum nu mai este urmarita de copii ci mai degraba de barbatii care ofteaza dupa ea, mai ales acum cand aceasta s-a maritat si a avut parte de o nunta minunata, despre care eu nu auzisem ca este programata. Probabil frumoasa blondina nu si-a mediatizat nunta asa cum fac alte vedete din showbiz, dar declaratii de dupa nunta au aparut in presa, in trustul Media pro din care face parte de aproximativ peste 15 ani.
Dana Rogoz si Marian Ralea Au Dansat Impreuna |
Revenind la Abramburica, fetita aceea frumoasa si inocenta de pe atunci a ajuns frumoasa blonda care s-a maritat si care sper sa aibe o casnicie la fel de frumoasa precum sufletul si caracterul ei, cel putin ca acela pe care mi l-am conturat eu in urma aparitiilor ei la TV.
Iar despre Abramovici nu am nimic de spus, dar incepea tot cu Abra si am zis sa fie titlul mai lung.
vineri, 13 iulie 2012
I like Staropramen
Sursa Foto |
Pentru ca vreau sa te simti ca acasa draga Staropramen iti urez un bun venit alaturi de bloggerii prahoveni care se vor mobiliza la acest eveniment pentru a te primi asa cum se cuvine.
Si pentru ca la Ploiesti este unul dintre centrele de fabricare a berii Staropramen, voi considera ca beau berea Staropramen direct de la "sânul" matern. Si pentru asta dau like din nou si iti spun bun venit si la multi ani racorosi sa ai si sa aiba toata Romania alaturi de tine!
Iar pentru prietenii berii din Prahova care nu pot ajunge vineri la Ploiesti, se pot intalni Sambata 14 Iulie in Padurea Paulesti si Duminica 15 Iulie pe Valea Cerbului din Busteni. Hai noroc si sete buna!
miercuri, 11 iulie 2012
Vara Copiilor cu RPH
Cat e vara de lunga, in fiecare miercuri la ora 18.00, Radio Prahova si Asociatia pentru Promovarea Turismului Prahova, cu sprijinul Primariei, va invita la Vara Copiilor! Cei mici se pot bucura de concursuri, premii, jocuri si multa veselie. In fiecare zi de miercuri, in parc la Sala Sporturilor, copiii se vor distra in cadrul competitiilor sportive sau culturale: concurs de biciclete, alergare, popice, karaoke si multe altele. Pe 11 iulie vom avea concurs de desene pe asfalt. Deci, cu mic, cu mare, la Vara Copiilor! Parteneri: Bibi Touring si Fun 4 Kids – petreceri si evenimente pentru copii. Sponsori: Tymbark, Cursuri copii, Brutarel si Muzeul de Arta.
Pentru ca vara asta e... a copiilor!
Sursa: Radio Prahova
Pentru ca vara asta e... a copiilor!
Sursa: Radio Prahova
Despre învăţământul din România
Studiam zilele acestea situaţia elevilor din România care dau cu bâta-n baltă din ce în ce mai rău pe fiecare an ce trece. Dacă acum 5 ani când am dat eu bacalaureatul situaţia nu era critică, acum totul s-a schimbat şi mă gândesc serios că de vină ar putea să fie supravegherea video din aceşti ultimi doi ani, în majoritatea centrelor de examinare din România. Dar nu vreau să le iau apărarea elevilor şi să zic şi eu că prezenţa camerelor îi inhibă şi îi sperie, dar vreau să spun că prezenţa lor le micşorează vizibil universul inspiraţional din dreapta, stânga, faţă şi spate, sau alte metode de copiat, iar de aici şi până la rezultatele dezastruoase s-a ajuns mai simplu decât se încearcă a se demonstra în talk-show-urile de la TV. Alţi factori care mai influenţează rezultatele acestea atât de "praf" cum sunt ele, sunt : profesorii slab pregătiţi, din
punct de vedere al cunoştinţelor, al modului de predare sau, al impunerii respectului în timpul orelor, al corectitudinii la notare, astfel încât departajarea între elevi să fie corectă, etc. Aceştia sunt câţiva factori care-i privesc pe profesorii care la rândul lor nu prea reuşesc să treacă examenele de titularizare sau ce alte examene mai dau ei dând un exemplu negativ elevilor. Factori care influenţează rezultatele la învăţătură în şcolile din România mai sunt şi: societatea ruginită în care trăim de mulţi ani în România, coordonată de sistemul pile cunoştinţe şi relaţii, fără de care unii nu s-ar putea angaja pe funcţii importante, atmosfera din cadrul multor şcoli şi licee care nu se îngrămădesc să stimuleze şi să trezească spiritul competitiv între clasele de elevi şi astfel nu trezesc competiţia nici măcar la nivel intelectual într-o clasă de elevi. Părinţii joacă de
asemenea un rol important, dacă nu chiar cel mai important. Ei trebuie să fie permanent în legătură cu propria odraslă, pentru că se presupune că au interes direct în ceea ce priveşte rezultatele la învăţătură ale acesteia. Internetul şi socializarea trebuie să fie limitate sau să survină ca şi răsplată pentru bunele rezultate de la şcoală. Dacă m-aş da pe mine exemplu aş fi realist şi aş spune că mie nu mi-a plăcut şcoala, dar spiritul competitiv pe care îl posed m-a făcut să-mi doresc cel puţin în clasa a opta să fiu cel mai bun din clasă. Dintr-o clasa nu prea bună ce-i drept, dar ambiţia m-a făcut să-mi doresc asta, deşi nu mi s-a promis nimic în schimbul trecerii cu bine de examenul de capacitate, sau pentru luarea vreunui premiu. Şi a fost un an în care cea mai mare parte a informaţiilor am cules-o în timpul orelor, acasă învăţam maxim 3 ore la toate materiile adunate, fără să învăţ
special pentru examen, fără vreo ora de pregătire la una din materiile pentru examene, dar cu fotbal mult după ore şi plimbat cu bicicleta şi timp petrecut cu prietenii. Toate acestea pentru un final de am în care am terminat primul pe clasa, la egalitate perfectă cu cea care fusese 4 ani la rând cea mai bună pe clasa de departe faţă de ceilalţi şi faţă de mine. Tot la sfârşit de an am reuşit un premiu 2, cel mai bun premiu luat de mine în 12 ani de şcoală, iar examenul de capacitate a fost trecut fără emoţii, având media de 7.61 nemeditat la nicio materie, deşi aveam mare nevoie la matematică, care de altfel a şi fost materia care m-a tras în jos, şi care mi-a dus media sub 8. Pentru mine a fost cel mai bun an de şcoală marcat de o ambiţie personală fără ca ai mei să se intereseze de mine dacă învăţ sau nu, din punctul acesta de vedere fiind liber ca pasărea cerului, nedând socoteală nimănui, deşi
în mod normal trebuia să fie cineva în spatele meu care să mă pună să învăţ şi mai mult. Revenind la ce se întâmplă în şcolile şi liceele noastre, din proprie experienţă vă spun că pentru mine din clasa a 5-a şi până în clasa a 12-a a fost distracţie continuă. Am avut parte de cei mai trăsniti colegi, care în faţa profesorilor făceau absolut ce vroiau. Orele decurgeau în cea mai mare gălăgie, cam nimeni nu învăţa (nici eu cu excepţia clasei a 8-a şi altor câteva mici excepţii) cu absente multe, venit cu maşini personale la liceu, îmbrăcăminte care mai de care mai extravagante, răspunsuri urâte la profesori, înjurături pe faţă la adresa lor, sfidări, motivări de absenţe, beţii, ţigări bătăi şi jocuri de noroc, multe dintre toate aceste acţiuni interzise făcute în faţa profesorilor sau în orele de curs. Şi atunci mă întreb aproape retoric: cine este de vină pentru acest dezastru
naţional? Dacă aţi dat răspuns profesorii, elevii, părinţii, aveţi dreptate în toate din aceste cazuri, desigur că sunt şi excepţii, dar la nivel naţional eu sunt convins că multe ore de curs se ţin după tiparul celor pe care le-am petrecut eu. Iar vina este împărţită deopotrivă de elevi, profesori şi părinţi, în orice ordine vreţi să-i puneţi. Este un cerc vicios la care s-a ajuns şi din cauza sărăciei, dar şi din cauza democraţiei şi avansării tehnologiei.
punct de vedere al cunoştinţelor, al modului de predare sau, al impunerii respectului în timpul orelor, al corectitudinii la notare, astfel încât departajarea între elevi să fie corectă, etc. Aceştia sunt câţiva factori care-i privesc pe profesorii care la rândul lor nu prea reuşesc să treacă examenele de titularizare sau ce alte examene mai dau ei dând un exemplu negativ elevilor. Factori care influenţează rezultatele la învăţătură în şcolile din România mai sunt şi: societatea ruginită în care trăim de mulţi ani în România, coordonată de sistemul pile cunoştinţe şi relaţii, fără de care unii nu s-ar putea angaja pe funcţii importante, atmosfera din cadrul multor şcoli şi licee care nu se îngrămădesc să stimuleze şi să trezească spiritul competitiv între clasele de elevi şi astfel nu trezesc competiţia nici măcar la nivel intelectual într-o clasă de elevi. Părinţii joacă de
asemenea un rol important, dacă nu chiar cel mai important. Ei trebuie să fie permanent în legătură cu propria odraslă, pentru că se presupune că au interes direct în ceea ce priveşte rezultatele la învăţătură ale acesteia. Internetul şi socializarea trebuie să fie limitate sau să survină ca şi răsplată pentru bunele rezultate de la şcoală. Dacă m-aş da pe mine exemplu aş fi realist şi aş spune că mie nu mi-a plăcut şcoala, dar spiritul competitiv pe care îl posed m-a făcut să-mi doresc cel puţin în clasa a opta să fiu cel mai bun din clasă. Dintr-o clasa nu prea bună ce-i drept, dar ambiţia m-a făcut să-mi doresc asta, deşi nu mi s-a promis nimic în schimbul trecerii cu bine de examenul de capacitate, sau pentru luarea vreunui premiu. Şi a fost un an în care cea mai mare parte a informaţiilor am cules-o în timpul orelor, acasă învăţam maxim 3 ore la toate materiile adunate, fără să învăţ
special pentru examen, fără vreo ora de pregătire la una din materiile pentru examene, dar cu fotbal mult după ore şi plimbat cu bicicleta şi timp petrecut cu prietenii. Toate acestea pentru un final de am în care am terminat primul pe clasa, la egalitate perfectă cu cea care fusese 4 ani la rând cea mai bună pe clasa de departe faţă de ceilalţi şi faţă de mine. Tot la sfârşit de an am reuşit un premiu 2, cel mai bun premiu luat de mine în 12 ani de şcoală, iar examenul de capacitate a fost trecut fără emoţii, având media de 7.61 nemeditat la nicio materie, deşi aveam mare nevoie la matematică, care de altfel a şi fost materia care m-a tras în jos, şi care mi-a dus media sub 8. Pentru mine a fost cel mai bun an de şcoală marcat de o ambiţie personală fără ca ai mei să se intereseze de mine dacă învăţ sau nu, din punctul acesta de vedere fiind liber ca pasărea cerului, nedând socoteală nimănui, deşi
în mod normal trebuia să fie cineva în spatele meu care să mă pună să învăţ şi mai mult. Revenind la ce se întâmplă în şcolile şi liceele noastre, din proprie experienţă vă spun că pentru mine din clasa a 5-a şi până în clasa a 12-a a fost distracţie continuă. Am avut parte de cei mai trăsniti colegi, care în faţa profesorilor făceau absolut ce vroiau. Orele decurgeau în cea mai mare gălăgie, cam nimeni nu învăţa (nici eu cu excepţia clasei a 8-a şi altor câteva mici excepţii) cu absente multe, venit cu maşini personale la liceu, îmbrăcăminte care mai de care mai extravagante, răspunsuri urâte la profesori, înjurături pe faţă la adresa lor, sfidări, motivări de absenţe, beţii, ţigări bătăi şi jocuri de noroc, multe dintre toate aceste acţiuni interzise făcute în faţa profesorilor sau în orele de curs. Şi atunci mă întreb aproape retoric: cine este de vină pentru acest dezastru
naţional? Dacă aţi dat răspuns profesorii, elevii, părinţii, aveţi dreptate în toate din aceste cazuri, desigur că sunt şi excepţii, dar la nivel naţional eu sunt convins că multe ore de curs se ţin după tiparul celor pe care le-am petrecut eu. Iar vina este împărţită deopotrivă de elevi, profesori şi părinţi, în orice ordine vreţi să-i puneţi. Este un cerc vicios la care s-a ajuns şi din cauza sărăciei, dar şi din cauza democraţiei şi avansării tehnologiei.
marți, 10 iulie 2012
Un semn sau pură întâmplare?
Aseară m-am băgat la somn şi mi-am pus ca de obicei telefonul sub pernă. Ceea ce nu a fost ca de obicei a fost faptul că am dormit singur, că fratemiu a preferat să doarmă pe jos, nesuportand altfel căldura de peste noapte. Aşa că am avut tot patul la discreţie. Şi cum m-am tot zvârcolit în pat din pricina căldurii (măcar pentru noapte mi-aş dori a.c. ) am ajuns spre dimineaţă să fiu aşezat cu pieptul pe telefon. Nu ştiu cât am stat în poziţia aia pe el, dar ştiu că m-am trezit cu un telefon imprimat pe mine. E bine că nu era un telefon cu touch screen că altfel nu ieşea atât de bine tatuajul\imprimeul de pe pielea mea. Aşa că am apăsat tasta 1 pentru micul dejun şi apoi tasta 4 pentru un duş răcoros. Aş fi apăsat şi tasta 0 pentru a mă transfera la o operatoare pentru relaţii (sexuale) cu clienţii, dar deja mi se stersese imprimeul.
duminică, 8 iulie 2012
O doamna la wimbledon
In timpul meciului de tenis de la wimbledon dintre Baghdatis şi Murray regizorul transmisiunii video a surprins pe camere o doamna care tricota un ilic. Avea o andrea lungă de vreo 25 de cm şi tot făcea inele şi mai urmărea şi jocul între timp. Interesant mod de a valorifica timpii morţi din timpul unui joc de tenis de câmp, care nu-s deloc puţini cu siguranţă. Mai e de remarcat faptul că a fost lăsată să pătrundă în tribună cu un astfel de obiect care ar putea să fie considerat armă albă. E drept ca englezii nu sunt romani de ai nostrii sa intre asa usor la banuieli de atentate sau alte actiuni violente...
Murray a castigat meciul in cele din urma si iata ca a si ajuns in finala, primul englez dupa mai bine de jumatate de secol, care se califica in finala masculina la simplu.
Murray a castigat meciul in cele din urma si iata ca a si ajuns in finala, primul englez dupa mai bine de jumatate de secol, care se califica in finala masculina la simplu.
Despre Prahova Bloggers Cars Challenge #phbcc
Vreau să spun câteva cuvinte despre competiţia care a adus faţă în faţă un număr mare de bloggeri ploieşteni. Pentru o primă ediţie, eu care nu am fost organizator am fost mulţumit. După cum aţi putut citi acum câteva zile în articolul pe care l-am scris ca să prezint evenimentul şi ca să "obţin biletul de intrare" în competiţie, evenimentul a fost iniţiat de Haotik. Sper să nu aud nicidecum păreri rău-intenţionate ale celor ce au participat, că cei care nu au participat nu ar trebui să-şi dea cu părerea decât dacă au ceva bun de spus. Vreau păreri pro şi contra, dar de bun simţ şi chiar dacă cineva nu a fost mulţumit de orice aspect, să-şi spună părerea într-un mod civilizat fără să lovească în organizatori.
Eu ca şi critică, dar constructivă, spun că trebuia să se ia o măsură încă din faşă de când s-au descoperitproblemele pe circuit. Pentru cine nu a fost prezent: cu fost probleme cu maşinuta de culoare portocalie (galbenă cum spun unii). De fapt problema nu stătea în maşinuţă ci în traseul care nu o avantaja şi care avea câteva puncte unde şansele să sară de pe pistă erau de 50 %. Asta dacă nu cumva mergeai mai încet şi atunci rămâneai clar în urmă faţă de adversar care putea greşi decât dacă vroia viteză în exces, sau dacă cumva se ciocnea de cealaltă maşinuţă la una din intersecţii. Deşi s-au făcut câteva modificări din mers, nu s-a reuşit echilibrarea şanselor între cei doi concurenţi, indiferent de numele lor sau de abilitatea cu care manevrau maşinuţa. Cu o singură excepţie în celelalte 7 confruntări maşinuţa verde care avea traseul fără locuri de derapaj chiar şi la viteze mai mari, a câştigat detaşat. O altă problema a fost cea a arbitrilor care nu înţelegeau suficient de bine
traseul care se tot schimba din cauza intersecţiilor, astfel repunerea maşinutelor pe pistă era uneori o enigmă, fiind decisivă plasarea ambelor maşinuţe pe aceeaşi linie. În acest caz senzorul de la linia de sosire înregistra un concurent care a trecut linia de sosire de două ori în acelaşi tur cum ar veni, iar celălalt deloc. Ideea mea cu timpii comparativi a venit în timp util, după numai două confruntări disputate, însă nu şi-a găsit aplicare decât din sferturile competiţiei, când fiecare concurent a alergat cu maşinuţa mai puţine tururi de pistă, comparându-şi timpul cu cel al adversarului direct şi astfel stabilindu-se câştigătorul. Pe mine nu m-a ajutat ideea mea bună, dar măcar a făcut lupta mai strânsă şi mai echilibrată din punct de vedere al şanselor pe care le avea fiecare participant. Trebuie să spun că la această primă întâlnire (sper să mai fie şi altele) de la PHBCC
câştigătorul nu a fost un blogger ci soţul bloggeriţei Vienela care a scris pentru acesta articolul necesar pentru participarea în competiţie. A fost o experienţă interesantă mai ales pentru faptul că nişte oameni mari s-au întâlnit să se joace cu maşinuţe.
Eu ca şi critică, dar constructivă, spun că trebuia să se ia o măsură încă din faşă de când s-au descoperitproblemele pe circuit. Pentru cine nu a fost prezent: cu fost probleme cu maşinuta de culoare portocalie (galbenă cum spun unii). De fapt problema nu stătea în maşinuţă ci în traseul care nu o avantaja şi care avea câteva puncte unde şansele să sară de pe pistă erau de 50 %. Asta dacă nu cumva mergeai mai încet şi atunci rămâneai clar în urmă faţă de adversar care putea greşi decât dacă vroia viteză în exces, sau dacă cumva se ciocnea de cealaltă maşinuţă la una din intersecţii. Deşi s-au făcut câteva modificări din mers, nu s-a reuşit echilibrarea şanselor între cei doi concurenţi, indiferent de numele lor sau de abilitatea cu care manevrau maşinuţa. Cu o singură excepţie în celelalte 7 confruntări maşinuţa verde care avea traseul fără locuri de derapaj chiar şi la viteze mai mari, a câştigat detaşat. O altă problema a fost cea a arbitrilor care nu înţelegeau suficient de bine
traseul care se tot schimba din cauza intersecţiilor, astfel repunerea maşinutelor pe pistă era uneori o enigmă, fiind decisivă plasarea ambelor maşinuţe pe aceeaşi linie. În acest caz senzorul de la linia de sosire înregistra un concurent care a trecut linia de sosire de două ori în acelaşi tur cum ar veni, iar celălalt deloc. Ideea mea cu timpii comparativi a venit în timp util, după numai două confruntări disputate, însă nu şi-a găsit aplicare decât din sferturile competiţiei, când fiecare concurent a alergat cu maşinuţa mai puţine tururi de pistă, comparându-şi timpul cu cel al adversarului direct şi astfel stabilindu-se câştigătorul. Pe mine nu m-a ajutat ideea mea bună, dar măcar a făcut lupta mai strânsă şi mai echilibrată din punct de vedere al şanselor pe care le avea fiecare participant. Trebuie să spun că la această primă întâlnire (sper să mai fie şi altele) de la PHBCC
câştigătorul nu a fost un blogger ci soţul bloggeriţei Vienela care a scris pentru acesta articolul necesar pentru participarea în competiţie. A fost o experienţă interesantă mai ales pentru faptul că nişte oameni mari s-au întâlnit să se joace cu maşinuţe.
sâmbătă, 7 iulie 2012
Cover de succes. . . sau nu
Mă tot întreb cum pot unii oameni să
plagieze aşa pe faţă, că nu prea cred eu că maneliştii, că la ei mă
refer, plătesc drepturi de autor pentru piesele pe care le împrumută ca
să-şi faca ei manelele. Lista este lungă, dar eu mă voi referi decât
la câteva coveruri făcute după melodii celebre, şlagăre cum ar spune
Marius Ţeicu sau hituri cum ar spune Dj-ii. Încep cu un nume greu
din lumea maneliştilor, un fost rege, probabil plagiator, deşi bani ar
avea destui pentru plata unor drepturi de autor. Numele lui este
Nicolae Guta şi a făcut două coveruri după piese extrem de ascultate
la vremea lor şi chiar şi în prezent.
Nicolae Guta - Lacrimi de iubire & Black Eyed Peas - Where is the love
Nicolae Guta - Inima ma doare & Gary Moore - Still got the blues
Mihaita Piticu - Vara Nu Dorm & Connect-R - Vara Nu Dorm
Jean de la Craiova - Ce rece & Gusttavo Lima - Balada Boa
Florin Salam Iubirea mea din filme & sa-mi spuneti voi unde ati mai auzit negativul
Florin Salam & Rihanna Man Down
Diferenta intre aceste ultime doua piese este una foarte mica. Videoclipul Rihannei are peste 192 de milioane de vizualizari numai pe youtube si numai pe canalul oficial, in timp ce furaciunea lui Salam are sub 100000 de vizualizari.
Nicolae Guta - Lacrimi de iubire & Black Eyed Peas - Where is the love
Nicolae Guta - Inima ma doare & Gary Moore - Still got the blues
Mihaita Piticu - Vara Nu Dorm & Connect-R - Vara Nu Dorm
Jean de la Craiova - Ce rece & Gusttavo Lima - Balada Boa
Florin Salam Iubirea mea din filme & sa-mi spuneti voi unde ati mai auzit negativul
Florin Salam & Rihanna Man Down
Diferenta intre aceste ultime doua piese este una foarte mica. Videoclipul Rihannei are peste 192 de milioane de vizualizari numai pe youtube si numai pe canalul oficial, in timp ce furaciunea lui Salam are sub 100000 de vizualizari.