Oferta work and travel SUA

Este pentru a doua oară când primesc o ofertă personalizată work and travel. Sunt blogger și asta îmi aduce multe beneficii. Pentru că i-a plăcut articolul meu participant la Spring Superblog2014, domnul Cristian Ghiță, director comercial CND Turism, a hotărât să-mi ofere un voucher pentru o vacanță specială în SUA. Ce ar însemna asta? Ar însemna să plec în America, să muncesc și să vizitez în același timp. Tare mult m-am bucurat la aflarea acestei vești. Nici nu am putut dormi. De fapt am dormit, dar atât de mult am visat, încât dimineața am crezut că m-am trezit în Boston. Iată ce-am visat o noapte întreagă:

Work and travel în SUA prin CND Turism

Eram la gala Spring Superblog2014. Am vorbit cu domnul Cristian Ghiță aproape o oră. Cafeaua s-a răcit în ceașcă, iar noi treceam de la un subiect la altul de parcă ne cunoșteam de o viață. După ce i-am spus cu ce mă ocup și care sunt visurile mele, domnul Ghiță a înaintat propunerea. Nu ai vrea să pleci în America prin programul work and travel? Am un voucher de 300 $ disponibil. Ți-l pot da ție și vei putea pleca în Boston, acolo unde spui că ai vrea să ajungi la un moment dat. Poți ajunge acum. Ce zici? Te bagi? Stăteam acolo în fața unui om care îmi înaintase oferta vieții. Era visul meu să ajung în Boston să văd live un meci al echipei de baschet Boston Celtics și aveam oferta în față. Nu-mi mai ieșeau cuvintele din gură. Au fost momente bune în care nu am putut spune nimic. Într-un final am zis DA. Era un DA, mai important și mai hotărât decât cel pe care-l spune un om când se căsătorește. Nu am știut cum să reacționez, am zis „mulțumesc!” și altceva nu am mai putut spune. Adică pentru alții nu ar fi fost mare lucru, dar pentru mine era totul. Ar fi fost un vis îndeplinit. Mă și vedeam trăind visul american.

[...] Iată-mă ajuns în Boston. Sunt înconjurat de aproximativ 700.000 de oameni, de diferite rase, naționalități și religii. Obiceiurile sunt diferite, oamenii sunt diferiți. Iar eu sunt rătăcit printre ei și-mi „mestec” limba, căutându-mi cele mai uzuale cuvinte în engleză. O să-mi ia o veșnicie să întreb cum ajung la destinație. Îmi place să merg pe jos, o fac cu plăcere oricând. Am mers pe jos Ploiești-București și Ploiești Brașov în țară. Dar aici în Boston parcă nu mă pot mișca. E de vină fusul orar. Asta este clar. Sunt buimac și nu pot gândi limpede. Toată viața am crezut că-i o prostie să te vaiți că ai schimbat fusul orar. Dormi puțin și trece. Nu e chiar așa. Vacanța specială a început cu un mit distrus. 

[...] De trei zile abia dacă am reușit să fac ceva. Am muncit și am dormit. Încep totuși să mă acomodez și mă bucur că îmi văd visul cu ochii larg deschiși. Ia ghiciți ce job am! Sunt pe postul kitchen help. Nu cunosc prea bine limba engleză, așa că am fost pus la treaba mai ușoară, acolo unde comunicarea nu-mi dă de furcă. Partea bună este că sunt ajutor în bucătăria restaurantului în care mănâncă jucătorii de la Boston Celtics. Sunt și norocos ce-i drept. Poate voi reuși să fac fotografii alături de ei, sau măcar îi voi vedea de aproape. Oricum sunt încântat la maximum că ajut la prepararea meniului lor. 

Sursa foto: wikipedia.org

[...] Seara ies la plimbare cu Miguel și Rosalinda. Sunt studenți veniți din Spania prin programul work and travel. Nici nu știu cum de mă înțeleg așa bine cu ei. Și lor le place baschetul și vor să mergem împreună la un meci. Sunt tare impresionat de infrastructura orașului. Multe clădiri înalte se întrec una pe cealaltă să atingă cerul. Noaptea, luminile clădirilor înalte crează un spectacol de lumini la care participă oricine fără să plătească vreun bilet. Mă întreb dacă pe localnici îi mai fascinează acest aspect. 

Sursa foto: wikipedia.org

Boston este un oraș fondat în anul 1630 și multe clădiri poartă însemne arhitecturale de mult trecute. Spre centrul orașului se înalță zgârie norii, mai scunzi decât cei din alte orașe americane, dar suficient de înalți încât să mă facă să mă minunez de fiecare dată când sunt la baza lor. Când suntem liberi mergem în grădina publică (Public Garden). Statuia ce „păzește” întreg parcul îl reprezintă pe George Washington călare pe un cal. Este o locație superbă în care îmi place să „spend my time” (cum spune americanul). Oamenii sunt liniștiți și se respectă unii pe ceilalți. Cred că americanii au învățat să fie uniți zi de zi și nu numai în situațiile de criză. Asta se datorează probabil numeroaselor încercări prin care trec împreună de o mulțime de ani. Mă refer aici la calamitățile naturale care le lovesc periodic orașele de pe coastă, dar și la națiunile care atentează la siguranța lor națională. Parcă îi recunoști pe americani pe stradă. Știi că sunt mulți străini în Boston și totuși ești convins de cetățenii nativi.

Sursa foto: wikipedia.org

Multe ar mai fi de spus din visul care m-a agitat o noapte întreagă, dar mă tem că trebuie să plec la meci. Venga conmigo Rosalinda! Am devenit ușor poliglot de cand tot visez că trăiesc visul american. 

Cam așa îmi doresc să am parte de work and travel în America. Să merg într-o vacanță specială într-o destinație turistică pe placul meu. Mulțumesc pentru voucher domnule Ghiță. Chiar dacă l-am primit într-un vis, l-am valorificat din plin. A fost un vis în alt vis. Chiar dacă nu am avut parte până acum de vreo experiență work and travel, mărturisesc că mi-ar plăcea să experimentez. 

Tu cum crezi că te-ar ajuta o experiență work and travel? Ți-ar plăcea să experimentezi muncind și călătorind în același timp?

Acest articol participă la Superblog 2014.

Concurs cu super-premiu de la Toyota Romania

Am tot participat pe la concursuri, dar nu am câștigat niciodată un premiu mare. Mă refer la acelea care se dau în număr mic și care sunt valoroase din punct de vedere financiar. O excursie, o mașină, o motocicletă, o vacanță cu totul inclus. Dar nu este timpul pierdut. Mai încerc. De data aceasta îmi place provocarea lansată de Toyota România. De curând s-a lansat în țara noastră noul model Toyota Yaris. O să spuneți (-Iar noul Yaris?). Iar eu am să vă spun că Yaris, precum orice model de succes, se reinventează.

Concursul pe care Toyota l-a pus la cale cu ocazia lansării oficiale a noului model Yaris în România este unul destul de antrenant. Poate fi luat drept concurs de fotografie, de creativitate și originalitate. Cred că ar putea câștiga oricine acest concurs, cu condiția să fie inventiv și să uimească juriul prin materialul încărcat pe toyotamea.ro

Am tot lăudat acest concurs fără să vă spun în ce constă de fapt premiul. Toyota România va acorda ca premiu pentru acest concurs inedit, o călătorie unică și extraordinară la fabrica Yaris din Valenciennes. Transportul, cazarea și masa intră în calcul pentru acest premiu. Așadar, fără a lungi vorba foarte mult, am să vă spun că mă înscriu la acest concurs și vă îndemn și pe voi să o faceți.

Iar acum am să vă povestesc cum a fost la test drive. Toyota Yaris este o mașină pe placul meu dintr-o serie de câteva mărci și modele de mașini pe care mi-aș dori să le am sau să le conduc zilnic. Îmi plac mașinile mai micuțe, iar Toyota Yaris pare una dintre ele. Spun „pare” pentru că interiorul este unul destul de spațios. Portbagajul beneficiază de „subsol” unde se poate ține roata de rezervă sau bagaje. Scaunele din spate se pliază pentru a crea un spațiu generos portbagajului, atunci când avem mai mare nevoie de spațiu.

Camera video care oferă asistență la mersul cu spatele mi s-a părut atât de interesantă încât poți face filme cu ea. Desigur că este ușor augumentată afirmația, dar am făcut-o intenționat pentru a scoate în evidență acest element extrem de util de care dispune noul Yaris. Nu pot fi 100% obiectiv acum când vorbesc despre Yaris, dat fiind faptul că eu am condus la Ploiești modelul Hybrid. Nu am găsit modelul clasic, dar a fost bine și așa. M-am simțit extraordinar în Toyota Yaris Hybrid care este mai silențioasă decât o pisică atunci când îți toarce în poală. Asta se întâmplă până la viteza de 40 km/h, peste această limită trecându-se la alimentarea pe carburant.

Reprezentanța Toyota Ploiești

Cam asta a fost experiența mea cu Toyota Yaris Hybrid - modelul cel nou. Urmează să particip la concursul organizat în cinstea lansării acestuia în România și cine știe cum am să vă transmit curând   „salutations  à mes amis” tocmai din fabrica Yaris din Valenciennes.

Acest articol participă la Superblog 2014.

Cat de mult ne ajuta o asigurare medicala?

Tocmai am aflat de existența asigurărilor medicale internaționale. Aveam idee despre ce înseamnă o asigurare medicală obișnuită, dar nu știam ce avantaje prezintă o asigurare medicală internațională față de  cea obișnuită. Este destul de mult de vorbit  pe marginea unui asemenea subiect. Oamenii trebuie să fie informați de ce este bine să apeleze la asigurările medicale așa că am să intru direct în subiect.

Asigurare medicală internațională vs asigurare medicală obișnuită

MediHelp International se laudă că este lider pe piața asigurărilor medicale din toată Europa. Chiar la ei pe pagina oficială, http://www.medihelp.ro, am citit informațiile cu privire la avantajele unei asigurări medicale internaționale față de una obișnuită. În cazul celei obișnuite lucrurile sunt simple și se rezumă la beneficiile obținute de condițiile stabilite de asigurarea medicală achiziționată. Asta înseamnă că polița de asigurare medicală va acoperi cheltuielile legate de controalele periodice sau tratarea unor boli pe teritoriul României, în cazul țării noastre. Oamenii nu văd totuși cu ochi buni medicina din România, astfel că tot mai mulți își îndreaptă atenția spre asigurarea medicală internațională. Aceasta, spre deosebire de cea simplă, prezintă o serie de avantaje, care pentru cei mai mulți oameni sunt decisive în momentul achiziționării unei polițe. Ne referim aici la acoperirea internațională pe care aceasta o deține, după cum îi spune chiar numele. Un alt punct important este acela că acoperirea internațională nu se rezumă pe teritoriul câtorva state ci oferă îngrijire medicală oriunde în lume până la suma de un milion de euro pe an pe fiecare membru. Desigur că suma asigurată prin contract este extrem de importantă, dar și mai important este să nu avem vreodată nevoie să apelăm la beneficiile oferite de asigurare ci doar să folosim asigurarea drept scut atașat sistemului imunitar și integrității corporale. Acest scut va trebui să ne protejeze numai în momentul în care am ajuns totuși în imposibilitatea tratării unui diagnostic ieșit din comun, care ar necesita investiții serioase.

O asigurare de sanatate internationala mai acoperă și costurile asociate spitalizării dar și a altor costuri adiționale, fiind la fel de eficientă și în acoperirea asistenței medicale în ambulatoriu. Acestea sunt numai câteva dintre avantajele cele mai importante pe care le prezintă asigurarea medicală internațională față de cea obișnuită. Asta nu înseamnă că cea obișnuită este inutilă ci doar că cea internațională prezintă un grad mai înalt de siguranță pe care un om și-o poate asigura.

Un alt tip de asigurare. MediHelp Superior Plan - MHS

Acest tip de asigurare medicală -MHS- este una cu acoperire internațională care poate fi ușor personalizată. Se poate alege țara de tratament iar acoperirea constă, printre alte beneficii, de: acoperire 100% pentru servicii de ambulanță, pentru tratamentul cancerului, pentru spitalizare și servicii ambulatoriu. În plus această poliță asigură beneficii pentru transplant de până la 250000 de euro și o limită de acoperire a poliței de 2,5 milioane de euro. Și în acest caz este o sumă exorbitantă de care putem „profita” dar de care cu siguranță nu ne-am dori să avem nevoie vreodată. Totuși nu suntem noi cei care decidem dacă avem sau nu nevoie de tratamente atât de scumpe. Așa că asigurarea medicală ne poate lua o piatră de pe inimă în acest caz.

Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, ci mintea si spiritul ci si perspectiva unui om (James H. West)

 Iată că în zilele noastre asigurările medicale, precum și cele din alte domenii, sunt menite pentru a ne asigura bugetul pe termen lung și pentru a ne feri de pase negre prin care putem trece oricând. Luând în considerare că banii noștri sunt făcuți prin muncă asiduă (în cele mai multe cazuri), dar și faptul că prin muncă ne punem la bătaie sănătatea pe termen lung, eu consider că putem investi fără regrete o parte din bani într-o asigurare medicală care să ne aducă pacea sufletească.

Cum credeți că v-ar putea ajuta o asigurare medicală? Eu am una de viață. Aceasta nu mă ajută pe mine însă i-ar putea ajuta pe urmașii mei. Momentan sunt mai altruist. Este momentul să fiu și egoist? Cred că da. Deci voi cum credeți că trebuie să vă asigurați? Și mai am o întrebare: Dacă asigurarea CASCO în cazul mașinilor reprezintă un fel de asigurare medicală a acestora, în cazul nostru noi nu merităm propria asigurare medicală?

Acest articol participă în competiția Superblog 2014.

Arata-i sefului tau ca nu-i cel mai bun

A venit momentul să-i arăt șefului că nu este cel mai bun. El așa crede în sinea lui. Mereu se dă cocoș, de parcă le-ar ști pe toate și le-ar putea face pe toate. Este drept că pe poziția lui își face treaba foarte bine. Asta nu-i dă dreptul să se creadă cel mai bun în toate. Și totuși asta face. Așa că l-am provocat la activități în afara serviciului ca să îi arăt că se înșeală atunci când se crede cel mai bun în toate domeniile. Desigur că nu m-ar deranja să-mi demonstreze contrariul. Sub pretextul organizării unui team building la Straja, am reușit să strâng laolaltă toată echipa pe care o conduce.

Scopul principal: să-i demonstrăm că nu e cel mai bun la toate, așa cum se crede.
Probe de foc: schi alpin în stațiunea Straja și abilități  fizice dovedite în Parcul de aventură din Straja.

Ne-am distrat la schi în Straja și am mers în parcul de aventură

Am ales astfel de activități, dat fiind faptul că niciunul dintre colegi nu era as în vreunul din domenii. Asta ca să nu ne dăm tocmai noi cocoși.
Șeful e un tip înalt, corpolent ușor rigid în conversații și plin de el, așa cum v-am mai spus. Nu s-a temut să meargă cu noi la schi. Ba mai mult tocmai el ne-a învățat anumite mișcări de echilibru. Buuuun zic. 1-0 pentru șefu. Păi ce facem băieți? Ne facem de râs? Ne-am dat cu fundul de zăpadă dar nimeni n-a pățit nimic în cele din urmă.

În Parcul de aventură din Straja a urmat partea neplăcută. Ajunși la fața locului șefu a zis că nu încearcă tiroliana pentru că îi este frică de înălțime. Nu încearcă nici cățărarea sau alte activități la înălțime. Noi am tot insistat până ce l-am făcut să cedeze presiunilor.  Tiroliana tot nu a încercat-o pentru că i-a fost frică. În schimb a făcut echilibristică la înălțime pe bârnele suspendate. La un moment dat a călcat ciudat și și-a luxat încheietura. Nu era cel mai stăpân pe situație acolo la înălțime. Pariul cu frica în fața căruia îl pusesem noi, l-a doborât mai degrabă fizic decât moral. Un picior luxat iar celălalt julit foarte urât pe o suprafață generoasă. Partea cea mai dificilă a fost să-l coborâm cu picioarele pe pământ. Din cauza înălțimii și a greutății, ne-a fost dificil să-l aducem jos și să-l transportăm până la Vila Alpin, acolo unde eram cazați. Proba noastră de foc s-a terminat într-un mod crunt și toți ne simțeam vinovați că am insistat să se urce acolo.

În final am învățat o lecție importantă. Nu forța un om să-și învingă temerile indiferent cât de fălos ar fi. La finalul zilei nu a mai contat faptul că șeful se dădea atotștiutor la serviciu. Ne-am dat seama că noi am vrut să ne „răzbunăm” cumva, chiar dacă nu acesta era modul în care prevedeam noi „răzbunarea”. Am greșit și ne-a părut rău. Am promis însă să revenim într-o vacanță la Straja pe care să o petrecem într-un mod mult mai constructiv și lipsit de evenimente neplăcute. Ne vom întoarce pe timp de vară.

Acest articol participa la Superblog2014!

Cum „sendvișeau” bunicii mei

O companie de lactate care este Fan brânză, a provocat bloggerii să realizeze sendviș profile în funcție de diferite tipuri de oameni. Delaco este compania de lactate cea mai prietenoasă cu bloggerii și astfel îi tot provoacă la probe care mai de care mai deosebite. Și pentru că v-am povestit în trecut amintirile mele din copilărie, am să leg această provocare de amintirile mele în prezența bunicilor. Ei nu mai sunt în lumea aceasta dar mă ajută să fac sendvișuri de fiecare dată. Desigur că nu la propriu. Dar câte ceva din tehnicile lor tot am dobândit și eu.

Bunicii din partea mamei erau de la țară. Țărani veritabili și extrem de muncitori. Niciodată nu ar fi făcut un sendviș precum îl făcea bunica din partea tatălui, de la oraș. Dar ca să înțelegeți mai bine diferențele ,am să umblu iar în sertarul cu amintiri și am să-i supraveghez făcându-și sendvișurile.

E dimineață devreme. Cocoșii cântă țanțoși din buza cotețului, obligând găinile să iasă în ogradă și pe mine să-mi pun plapuma în cap ca să nu-i mai aud. Mamaie pune un vas cu apă pe plită. Pregătește ceaiul de dimineață. Cel de izmă îmi place cel mai mult și ea știe asta. E foarte atentă cu mine și mă drăgălește ori de câte ori are ocazia. Totuși nu mă poate scuti de mersul cu vacile la păscut. Este o fire puternică, spontană și independentă. Ar putea conduce o armată de oameni și ar putea asigura hrana unui sat întreg dacă ar fi cazul. Micul dejun pe care îl pregătește dimineața constituie o masă sănătoasă. Și când spun „sănătoasă” nu mă refer la recomandările medicilor nutriționiști ci la cantitatea de hrană din farfurie. Pe câteva felii gene(g)roase de pâine (prăjită pe plită), găsesc magiunul de prune delicios, unt cu șuncă deasupra, smântână groasă obținută din laptele văcuței mele preferate, ouă proaspete prăjite și brânză tot din laptele Joianei.
- Ia de mănâncă! O să-ți fie foame mai târziu!
Și încep și înfulec din sendvișurile all-can-you-eat făcute de mamaie. Jumătate de oră mai târziu termin și ultima îmbucătură. Acum cui îi mai arde de mers cu vacile la păscut? Tataie deja e în ogradă pregătind pelerinele de ploaie și restul celor necesare. Are un fel de raniță de soldat pe care o poartă pe umăr de fiecare dată când mergem cu vacile. El este tipul omului sobru. Rar poți glumi cu el și numai după ce ai gătat cu munca. Muncește mult și îi place să fie pe cont propriu. Nu-i reușește când e mamaie de față, așa că recuperează când e singur. Are o vorbă pe care i-o aruncă acesteia când se simte surmenat.
- Mai lasă-mă femeie! Cine a văzut un șef la un singur angajat?
Nu se vede trăind la oraș. Este mândru că-i țăran și se laudă cu o gospodărie care are de toate.
Mânatul vacilor este o adevărată aventură. Avem de respectat multe reguli nescrise. Așa că am de alergat mult. Cu burta plină e mai dificil. Dar nu imposibil...

. . .

De-o parte a dealului e pădurea. Trebuie să coborâm cireada de pe deal la marginea pădurii pentru că soarele bate prea puternic la amiază și deja avem nevoie de repaus la umbră. După ce vacile se așează și încep să-și rumege iarba înfulecată până la acea oră, tataie pregătește prânzul. Avem parte de un prânz 100% țărănesc. Îl ador! Pe un ziar despăturit (ok, ăsta nu-i chiar 100% țărănesc) începe și taie cu un cuțitaș vechi roșiile, castraveții verzi, brânza, șunca și ridichile. O ceapă mare o sparge cu podul palmei iar ouăle fierte le ciocnește de fruntea-i brăzdată de riduri adânci. Așa face mereu. După ce face semnul Crucii mă îndeamnă să mâncăm.  Sendvișul țăranului  este un fel de șaorma la farfurie din zilele noastre. Numai că este sendvișul țăranului la ziar.
Pentru tataie urmează somnul de după. Pentru mine siesta constă în ascultarea pădurii și privitul dealului.

. . .

După aproape trei luni la țară revin în oraș. Îi fac o vizită nocturnă bunicii. Trebuie să dorm cu dumneaei ca să „mă ierte” pentru cele trei luni în care nu ne-am văzut. Bunica are impresia că este oglinda societății, așadar noi (nepoții) trebuie să-i fim identici. De aici și pretențiile să-i vorbim folosind apelativul „dumneavoastră” și să avem comportamentul politicos când ieșim pe stradă. Dimineața este preferata mea atunci când mă aflu la bunica de oraș. Începem micul dejun cu o cafeluță. Pentru nepoți una mică, mică de tot. Dar chiar și așa mică eu tot o ador. Apoi urmează micul dejun. În cazul dumneaei micul dejun este unul conform așteptărilor, adică mic. Urmează sendvișurile econom. Iar când spun econom mă refer la niște sendvișuri pe care le înghiți din prima chiar și atunci când ai o guriță mică precum o am eu la șapte anișori. Acestea seamănă mult cu felul de a fi al bunicii. Deoarece pensia-i este mai mică decât cheltuielile pe care le are, aproape totul în ceea ce o privește. se referă la cantități mici. Un astfel de sendviș este alcătuit din primul strat constând în cremă de brânză iar al doilea dintr-o feliuță subțire de salam, atât de subțire încât vezi Parisul prin ea, dacă-ți pui ambiția. Al doilea sendviș este format dintr-un strat subțire de cremă de brânză cu verdeață și o feliuță de salam la fel de subțire.

Prânzul iese din tipar și este masa zilei care mă face să mă țin cu mâna de burtă de mult ce am mâncat.

 . . .

Acum că am retrăit o parte din clipele petrecute cu bunicii, parcă i-am simțit din nou aproape. Așa cum erau ei, am avut multe de învățat din experiența lor. Dumnezeu să-i odihnească și îi rog pașii să-mi călăuzească de acolo de unde se află acum. Cât despre mine, sendvisul care m-ar descrie cel mai bine este sendvișul trăsnet. Îi spun așa pentru că se face foarte rapid și constă în: colț de pâine proaspătă din care scoți miezul, îndeși câteva linguri de gem/dulceață/salată de icre/salată de vinete/etc. după care îndeși miezul la loc. Se face în mai puțin de un minut și ține de foame câteva ore. Mă definește pentru că este rapid și spontan ca și mine. Vă urez poftă trăsnet! :)

Poate că sendvișurile mele nu sunt atât de inedite precum cele cu care sunt obișnuiți alții. Știu sigur că au fost cele mai bune sendvișuri ale copilăriei mele și pentru asta le mulțumesc bunicilor mei!

Acest articol participă la Superblog 2014

Sunt un bucatar curat

Să nu vă aud că nu știați că sunt bucătar și nici cu vreo remarcă gen „nu ești cam slab pentru a fi bucătar?”. Ne supărăm dacă vă aud! Sunt bucătar de doi ani, timp în care nu am luat deloc în greutate și mă bucur mult că s-a întâmplat așa. E drept că aș avea nevoie de câteva kilograme, dar nu mă plâng că nu le am.

Acum trebuie să mă laud și pentru faptul că sunt unul dintre cei mai curați bucătari din bucătăria în care activez. Nu suport să fiu murdar pe mâini, unsuros, murdar de făină sau de alte ingrediente. Imediat ce am terminat o activitate care m-a murdărit pe mâini de ingredientele mai sus amintite dau iama la chiuvetă și mă spăl pe mâini după metoda cea mai eficientă de curățat mâinile de bacterii.
Urmează etapa în care mă șterg foarte bine pe mâini, eliminând apa de pe ele. Pentru a-mi șterge mâinile folosesc prosop de hârtie. Acesta are mai multe avantaje față de uscătoarele de mâini pe bază de aer cald. În primul rând usucă mâinile într-un procent de până la 96% în primele 10 secunde. În aproximativ 15 secunde mâinile sunt deja uscate și protejate de riscul transferului de germeni. De partea cealaltă, studiile arată că în cazul uscătoarelor pe bază de aer cald mâinile sunt uscate în aproximativ 45 de secunde. În acest timp transferul de germeni proveniți din aer este iminent și imediat încheiată acțiunea vom fi predispuși contaminării obiectelor pe care le atingem. De aceea atunci când merg la toaleta unui local care folosește uscătoare de mâini pe bază de aer cald, prefer să folosesc banala hârtie igienică. Este mult mai sigură. Știu că dacă s-ar renunța la uscătoarele pe bază de aer, în acest fel s-ar folosi prea multă hârtie la nivel global, dar siguranța igienei este pe primul loc. În plus există producători de hârtie igienică destul de capabili să recicleze hârtia.

Procesul de spălare și dezinfectare a mâinilor continuă în cazul meu prin aplicarea dezinfectantului. Firma pentru care lucrez ne pune la dispoziție necesarul de produse de igienă și curățenie, iar eu mă folosesc în mod natural de ele.

Acum că ați aflat cât de mult pun eu accentul pe această acțiune a spălării mâinilor la locul de muncă, ori de câte ori mă simt murdar, sau schimb operațiunea de lucru, trebuie să recunosc faptul că acasă nu sunt atât de curat în bucătărie. Dar cel puțin acasă gătesc numai pentru mine și în acest fel nu risc contaminarea nimănui în afară de mine. Sigur că folosesc și acasă prosoape pliate dar ideea este că nu mă spăl pe mâini atât de des pe cât o fac la serviciu.

Și dacă tot am amintit de metoda cea mai eficientă de spălare a mâinilor, pe care o folosesc și eu, puteți vedea în imaginea de mai jos etapele acesteia.

sursa imagine: perfecte.md

Ar mai fi de amintit că la final prosopul pliat sau prosopul de hârtie pe care l-am folosit să ne ștergem mâinile nu se aruncă la gunoi înainte de a-l folosi pentru a închide robinetul. Astfel vom fi feriți de riscul de a realiza transferul de bacterii de pe mâini pe obiectele și produsele din bucătărie.

Cu alte cuvinte trebuie să fim atenți la igiena mâinilor, mai ales că ele ne ajută să manipulăm majoritatea obiectelor. Și mai trebuie să ținem cont și de rapiditatea de multiplicare a bacteriilor. Bacteriile se divid  la fiecare 20 de minute. Cam acesta este intervalul în care trebuie să ne spălăm din nou pe mâini chiar dacă nu am schimbat operațiunea sau chiar dacă nu am pus mâna pe ceva ce ne-ar fi putut contamina.

Acest articol participa la Superblog 2014.

Curcubeul alb-negru a devenit ROGVAIV la televizor

Mă pot bucura de faptul că trăiesc într-o perioadă în care lumea este în plin avânt tehnologic. Am fost martorul existenței televizoarelor alb-negru iar acum sunt martorul televizoarelor inteligente și cu ecran foarte subțire sau chiar curbat. Dar sărind peste această introducere, avem de ascultat o poveste din copilăria mea.

Acum două decenii  și ceva eram un copil ce pășea pentru prima dată într-o grădiniță plină cu copii. Totul era colorat în jur iar eu eram fascinat de desenele de pe pereți. Mă lipeam de personajele colorate din desenele preferate și nu pricepeam exact de ce în cutia maronie din casă ele se văd în nuanțe de alb, gri și negru. Oricâte explicații primeam nu eram pe deplin mulțumit. Într-o zi am văzut într-o imagine la televizor un curcubeu. Cel puțin așa era descris în materialul video. Erau denumite culorile pe care eu nu le puteam vedea. Timpul a trecut și am văzut primul curcubeu creat de natură. Ceea ce vedeam era minunat. Imediat m-am gândit că nu este imposibil să văd asta și la televizor. Vor găsi oamenii soluții pentru a imita culorile redate de natură. Reușiseră să facă deja acest lucru în arta fotografică. Apăruseră fotografiile color.

Timpul mi-a demonstrat că eram într-o confuzie totală. Oamenii au descoperit cu multă vreme înaintea mea televizorul color, dar la noi în țară a ajuns prea târziu.  Acum acele vremuri ale copilăriei îmi provoacă nostalgie. Nici nu le-aș fi vrut altfel decât în alb și negru.

Iată cum s-a schimbat totul:

• televizorul pe care cu greu îl transportai acasă, se cumpără acum din magazinul online și primit la ușă prin curierul rapid, chiar a doua zi.
• baragladina de televizor alb-negru cu tub a devenit un super smart tv LED uneori chiar și curbat, cu funcții care mai de care mai interesante, cu jocuri preinstalate, memorie internă și procesor, tehnologie wireless și multiple conexiuni cu alte dispozitive.
• telecomanda care era de cele mai multe ori inexistentă la televizoarele alb-negru, acum este complexă și inteligentă putând fi înlocuită chiar și de telefonul inteligent pe care-l deținem. E drept că și televizoarele inteligente încearcă să se lepede de telecomandă, dar asta doar pentru faptul că pot fi controlate cu mâinile goale prin gesturi.
• antena de pe casă sau de pe bloc pe care orice Dorel o „seta” la fiecare 10 minute ca să prindă „bulgarii” sau măcar „românii” s-a redus acum la valoarea unei cutii, a unui decodor, sau a unui cablu înfipt în smart TV. Cu ocazia asta mulți oameni habar nu au cum arată împrejurimile caselor lor, deoarece nu au avut niciun motiv să privească panorama locului în care stau. 
• jocurile Sega și Nintendo pe care jucam ore în șir Super Mario și Tancuri s-au transformat în Playstation sau Nintendo Wii. Dacă aș vinde cuiva toate orele petrecute pe vechea consolă, acum mi-aș lua o vilă la malul mării. Măcar al Mării Negre. 
• peștele de sticlă ce stătea tot timpul pe televizor s-a umplut de praf sau a fost aruncat de mult timp la gunoi, la fel ca toate celelalte bibelouri care nu-și mai găsesc acum nici echilibrul nici locul pe televizorul inteligent.
• credeați că numai televizoarele alb-negru au avut de suferit de pe urma apariției Smart TV-urilor? Casetofoanele, radiourile și ceasurile deșteptătoare pot fi înlocuite cu ușurință de un televizor inteligent dotat cu ceas deșteptător, radio și slot USB.

Ce nu poate înlocui cu succes un televizor inteligent?

• nu prea poate fi folosit pe post de mobilă. Pe cel clasic puneai o față de masă și pregăteai liniștit o cină romantică. Sau cel puțin așa am văzut eu la bunica.
• nu prea poate ține bibelouri pe el pentru că e prea subțire. Pe cel clasic puteai face expoziție.
• nu te îndeamnă să faci mișcare. Cel alb-negru fără telecomandă te obliga să te deplasezi pentru a schimba canalul, culorile sau semnalul.
• nu prea ai cum să te ascunzi după el. În spatele celui clasic te puteai plimba fără să fii văzut. Îți ridicai și cortul dacă voiai să dispari câteva zile.
• nu poți face dragoste pe el. Pe cel clasic puteai să și adormi la sfârșit.

Acum în 2014 nici nu mai există dubii că peste câțiva ani Smart TV-ul va deveni mai mult decât este acum. Voi face niște previziuni că în următorii 20 de ani cu ajutorul unor accesorii sau fără ajutorul acestora televizoarele vor putea:

• să ofere gust și miros. Ar fi extrem de utile aceste realizări în cazul în care suntem fanii unor emisiuni culinare.
• să ne imite vocea și să ne recunoască înfățișarea. Ne-am putea proiecta în acest fel avatarul propriu pe micul ecran. Mic am zis? Pe marele ecran. Acum televizoarele au deja o medie de  peste 80 cm  pe diagonală.
• să evite conectarea la priză sau la alte aparate folosind cabluri. Un fel de all wireless.

Sunt niște previziuni la care nu trebuie să vă gândiți ca fiind imposibile ci să vă puneți întrebarea când se va întâmpla asta. Și pentru evitarea confuziilor, precum cea prin care am trecut eu în copilărie, sper ca televizoarele inteligente ale viitorului să poată proiecta curcubeul în camera noastră fără ca noi să folosim ochelarii 3D.

Iată promoția ideală pentru octogenarii viitorului:

Sursa foto: blog.ziaruldeiasi.ro

Totuși, dacă există nostalgici printre utilizatorii televizoarelor inteligente atunci aceștia pot cu ușurință să reseteze culorile televizorului pe alb și negru. Cu ocazia aceasta poate vor descoperi că au cumpărat cel mai scump televizor alb-negru de pe piață. Desigur că cei care au rădăcinile în epoca lui Ceașcă își pot limita accesul la televizor la numai două ore pe zi, eventual programul preferat să înceapă cum începea odinioară. Nu în cele din urmă pot arunca telecomanda pe geam și se pot deplasa până la televizor pentru comutarea programelor, asta în cazul în care au oprit înainte funcția care recunoaște gesturile. Din acest punct de vedere ne dăm seama că un Smart TV poate imita uneori televizorul alb-negru cu tub. Sigur că excepție fac situațiile amintite mai sus.
În schimb un televizor alb-negru este destul de improbabil că va putea face ceea ce este în stare să facă un Smart TV. Poate doar dacă ar fi tunat bine, dar și atunci ar fi destul de dificil.

Acest articol participă la Superblog 2014.

Krasny Oktyabr - CSU Asesoft 75-81 Victorie!

Campioana incontestabila a Romaniei la baschet a scos capul in Europa si in acest an. Primul meci din ceea ce speram sa fie o experienta de durata printre echipe experimentate din Europa s-a jucat in Rusia la Volgograd. Sub cerul Rusiei (pe care l-a surprins intr-o imagine frumoasă Alhaji Mohammed) alb-albaștrii au început meciul în forță.

După un început timid al gazdelor, Asesoft a pus rapid nouă puncte pe tabelă și au primit numai două. Formația de start pentru Asesoft a fost formata din Labovic, Brown, Lee, Runkauskas și Flowers. In aceasta formula Asesoft s-a aparat si a atacat suficient de bine incat sa castige primul sfert cu scorul de 23-20. Rusii au revenit de mai multe ori pe tabela in al doilea sfert dar cosurile de la distanta inscrise de Pelekanos si Mohammed ne-au tinut tot timpul in avantaj. 

36-43 pentru Asesoft, la pauza

Pana la pauza Asesoft a condus in continuu, aratand ca a venit cu intentii serioase in Rusia. Usor usor am reusit sa inscriem punct dupa punct datorita efortului depus de Dee Brown, care nu a fost deloc schimbat in prima repriza, si datorita luptelor date sub ambele panouri de intreaga echipa. Chiar si statisticile au aratat asa cum ne doream, cu procentaje deosebite pentru aruncarile de la distanta, de la semidistanta, chiar si de la libere.

De partea cealalta rusii au inscris aproape tot de la libere, dar au fost deficitari de sub panou si de la distanta.

A doua repriza a inceput mai bine pentru rusi. Acestia ne-au blocat toate aruncarile in primele doua minute si au reusit sa inscrie 3 puncte. Krasny a pierdut un om important in repriza a doua. Kane Deandre s-a accidentat la bratul stang dupa un contact in aparare si a parasit parchetul. Asesoft a profitat de situatie si a inscris prin Labovic de la distanta, iar apoi din lovituri libere survenite in urma faulturilor repetate facute de rusi. 

Flowers a inscris si el de la distanta astfel incat scorul a aratat +13 pentru Asesoft. Cu 13 minute inainte de finalul meciului rechinii conduceau cu 56-43, iar la sfarsitul sfertului 3 scorul arata 62-53 pentru Asesoft, dupa o usoara revenire a rusilor in ultimul minut.

Kane Deandre nu a putut sta pe banca. A reintrat pe parchet si a mai inscris cateva puncte. Krany a apasat pedala de acceleratie si a inscris repede 12 puncte in primele trei minute din ultimul sfert. Jumatate din ele au fost anulate de Brown si Runkauskas care au inscris 6 puncte in primele doua minute.

Cu 6 minute inainte de final scorul era 66-72 dupa 4 puncte inscrise de Gerald Lee, care a mai resuscitat astfel atacul nostru. Finalul a devenit incendiar. Rusii au revenit 70-72, dar au comis apoi doua greseli de care am reusit sa profitam. (70-74)

Dee Brown ia o actiune pe cont propriu si mai inscrie doua puncte, apoi prinde o minge in defensiva. Prelungeste atacul pana la limita si mai inscrie doua puncte dupa o actiune personala. Avem 78-70 dar arbirii acorda cos si faul antisportiv. Ne sunt anulate astfel 3 puncte si posesia este in favoarea gazdelor. 

Runkauskas fura o minge si inscrie pe contra-atacul generat de el. Avem 7 puncte avans cu 40 de secunde inainte de final si este destul de clar ca vom castiga. Rusii erau gata gata sa recupereze 5 puncte in doua faze rapide. Mingea nu a vrut sa intre dupa o aruncare lunga a lor iar noi mai inscriem o aruncare libera. Sunt 9 secunde pana la final si time-out-ul nu mai poate aduce decat felicitari baietilor in dreptul bancii noastre tehnice.

Castigam cu scorul de 81-75 dupa un meci in care nu am fost condusi nici macar o secunda. Meciul nu a fost insa cel mai usor, asa ca vom avea nevoie de atentie deosebita in meciul retur.

Urmeaza meciul din campionat in care Asesoft primeste vizita Sibiului vineri 18 octombrie.

Zâna Epiluța

Pornind de la ideea că nici o femeie nu ar trebui să se afișeze neepilată în fața iubitului, soțului sau privirilor insistente și cârcotașe ale străinilor, Zâna Epiluța a plecat într-o călătorie în care să ajute femeile să se epileze. Totul a început demult, atunci când oamenii trăiau în peșteri. Femeile își consumau mai tot timpul cu creșterea copiilor și protejarea acestora de prădători, boli, intemperii și alte pericole. Timpul pe care-l consumau pentru imaginea lor era aproape inexistent, la fel de inexistent precum oglinzile în acele vremuri. Chiar și așa Zâna Epiluța era îndreptățită să insufle dorința de înfrumusețare în sufletele femeilor.

Așa se face că a apărut în visele femeilor din peșteri și le-a spus să-și oglindească trupul într-un ochi de apă, să se admire și să-și imagineze cum ar putea să devină mai frumoase. Majoritatea au descoperit că arată precum partenerii lor, exceptând părul des pe care aceștia îl aveau pe tot corpul. Așa că și-au dorit ca pielea lor să fie netedă și delicată la atingere. Zâna Epiluța le-a recomandat să folosească pietre speciale care prin frecarea de corp să le indepărteze părul nedorit. O altă metodă pe care le-a recomandat-o a fost folosirea obiectelor ascuțite sau a cochiliilor de scoici, pentru îndepărtarea părului.
Femeile au început să se bucure de noile înfățișări și să înțeleagă ce reprezintă frumusețea. A fost un moment de cotitură al istoriei omenirii. Femeia a început să se ridice ușor-usor cu pretenții și să-i ceară bărbatului să descopere noi metode eficiente de epilare a părului nedorit, păr care era tentant pentru paraziți, deranjant la atingere și facilita apariția transpirației.

Epiluța nu contenea nici o clipă și călătorea continuu în toată lumea, ajutând femeile, prin intermediul viselor, să-și descopere feminitatea și frumusețea. Astfel femeile au început să folosească tehnici diverse pentru îndepărtarea părului nedorit.

O legendă spune că tehnica pensării are la bază povestea unei femei, îndrăgostită de un bărbat care juca la două capete. Aceasta îl aștepta acasă smulgându-și părul de pe picioare în timp ce rostea cuvinte precum „He loves me, he loves me not.” Ce-i drept avea să tot smulgă firele de păr și poate că și astăzi ar fi smuls dacă bărbatul nu ar fi surprins-o în acea ipostază. Legenda nu ne spune dacă cei doi au rămas împreună, dar ne spune că bărbatul a fost profund impresionat și i-a confecționat acesteia mai întâi o pensetă iar mai târziu un dispozitiv de ras.

Femeia a descoperit epilarea definitivă

Peste ani și ani femeia a folosit mai puțin penseta pentru îndepărtarea părului de pe picioare și a schimbat și replicile din timpul epilatului. A cântat la un moment dat versuri de Corina Chiriac, precum: „Vine sau nu vine, dați-mi un răspuns. Nu cred chiar de mine să se fi ascuns. Unde umblă, unde este? De mi-ar da măcar o veste, să știu că există și mi-ar fi de-ajuns.” A tot cântat aceste versuri în timp ce folosea primele epilatoare ceva mai profesioniste și poate că ar fi cântat și astăzi dacă nu s-ar fi inventat epilarea definitivă obținută prin diverse metode. Unele dintre femei folosesc astăzi Silkn Glide Epilator IPL  cu 50.000 de impulsuri pentru a scăpa definitiv de părul nedorit, iar timpul astfel economisit îl folosesc pentru diferite metode de impresionare a bărbaților. Poate că nu mai cântă atât de mult precum atunci când se epilau periodic, dar cu siguranță sunt mai atrăgătoare pentru că au mai mult timp de petrecut pentru tratamente de înfrumusețare. Iar pentru asta, noi bărbații, suntem recunoscători și datori să le oferim confort și siguranță.

Acum Epiluța a atins ultimul nivel al metodelor de epilare. Mai are de atins nivelul suprem conform căruia ar convinge-o pe Mama Natură să proiecteze femeia viitorului fără păr pe picioare sau în alte zone în care acesta este nedorit sau inestetic. 

Ar mai fi de știut că dacă nu ar fi existat moda îndepărtării părului nedorit, atunci ar fi existat probabil cele mai blănoase femei, îmbrăcate în blănuri de animale sau în haine confecționate din părul capilar. Indiferent cum ar fi existat lumea fără această tehnică, sunt convins că femeia rămânea la fel de superbă în definiția bărbatului, la fel de delicată și la fel de ... mamă!

Acest articol participă la concursul Superblog2014.

Despre achizitiile rare

Cand suntem pusi fata in fata cu decizia cumparaturilor mai deosebite, trebuie sa ne gandim destul de bine ce asteptari avem de la achizitia care va fi facuta. De aceea trebuie sa ne luam timp pentru a studia piata, magazinele concurente, calitatea produselor, sau garantia acestora. Trebuie sa avem rabdare si sa luam toate aceste criterii in seama, dat fiind faptul ca sunt achizitii pe care le facem o data la o perioada lunga de timp.

De exemplu atunci cand avem de cumparat frigidere, drujbe, televizoare, masini de spalat, autoturisme, pompe submersibile pentru puturi, hidrofoare, centrale termice sau orice altceva ce nu cumparam in fiecare luna, trebuie sa ne asumam investitia ca fiind una reusita.

De exemplu, o cunostinta de-a mea a investit o multime de bani in instalatii pentru casa sa nou construita. A dat o gramada de bani pe echipamente sanitare, dispozitive electrice si alte echipamente care in final nu i-au fost atat de necesare precum estima. A uitat sa ia in calcul o serie de criterii privind lungimile si imbinarile, astfel ca s-a ales cu niste materiale pe care nu le-a mai putut folosi. Si fiindca a constientizat greseala pe care a facut-o, mai tarziu a inceput sa acorde mai multa atentie achizitiilor pe care le-a facut.

Cand si-a cumparat pompa submersibila pentru put s-a consultat cu vecinii care aveau si ei asa ceva. A masurat distante, a comparat preturi, a consultat forumuri pe care se vorbea despre posibilele probleme aparute la instalarea unei astfel de pompe, etc. Mi-a placut ca s-a mobilizat mai bine dupa prima gafa pe care a facut-o. Asa a inteles ca se poate scuti de investitii si drumuri inutile, daca acorda un minimum de atentie investitiilor ce urmeaza a fi facute.

Acum se bucura de pompa submersibila in sistem hidrofor care are o putere de 1100 W, un debit de 3 metri cubi pe ora, o inaltime de pompare de pana la 94 de m si are si o garantie de doi ani pentru aceasta.

De aceea trebuie sa luam in calcul orice intrebare de al carei raspuns nu suntem siguri. Intrebam in stanga, in dreapta, la vecini sau cunoscuti care folosesc deja obiectele scumpe pe care vrem sa le cumparam la randul nostru. Acestia ne pot fi de folos intr-o oarecare masura. Dar nu trebuie sa ne oprim aici. Urmeaza compararea preturilor de pe piata si a beneficiilor obtinute la achizitionare, precum garantia acordata, transportul gratuit sau nu, politica de retur, etc.

Ma gandesc ca acum dupa ce am subliniat aceste criterii pe baza carora sa facem investitiile serioase, va veti gandi de mai multe ori atunci cand veti cumpara obiecte scumpe. 

Alte melodii interesante de la Festivalul castanilor 2014

1. PunctROM - Nu mai rupeti flori copii



2. PunctROM - Bla bla bla



3. Vasile Seicaru - Actorul



4. Vasile Seicaru - Vanare de vant

Cine m-a impresionat la Festivalul castanilor 2014

Am fost prezent in sala teatrului Toma Caragiu din Ploiesti, acolo unde s-a tinut a XV-a editie a Festivalului castanilor in memoriam Gabi Dobre. Mi-a placut mult ce am auzit si ce am vazut, in ciuda problemelor de sonorizare.

Ca sa nu mai prelungesc mult aceste randuri, am sa va fac rapid un top 3 al meu:

1. Grupul Icarus (care a castigat trofeul)
2. Cezara Cretu (pe care am votat-o pentru premiul de popularitate)
3. Grupul Carpe Diem si grupul Descantec (la egalitate in preferintele mele)

Icarus a castigat trofeul dupa ce a incercat de mai multi ani la rand acest lucru. Cezara Cretu nu a castigat nimic, dar tot a ramas preferata mea dintre solisti, Din grupurile Carpe Diem si Descantec mi-au placut cel mai tare manierele de interpretare vocala pe care le au protagonistii acestora.

Icarus si piesa de rezistenta „Un alt timp”



Cezara Cretu



Descantec - Lasa-ma

Pe tine ce imagine te reprezinta?

Colop România a lansat o provocare super-bloggerilor. Vrea să știe ce momente ale vieții noastre ne reprezintă sau au legătură cu noi, astfel încât să ni le dorim imprimate pe Printer G7. Poate că pentru unii nu este nimic special sau deosebit în această cerință și se pot hotarî imediat cum ar personaliza ștampila.  Dar dacă domeniul principal de activitate, pasiunile tale, momentele importante din viață sau persoanele dragi sunt multe, atunci cum alegi ceea ce te reprezintă.

Este o alegere grea? Ai o singură ștampilă pe birou și vrei ca aceasta să fie cât mai atrăgătoare, să te îndemne să o folosești cu plăcere atunci când simți că nu mai poți sta la serviciu, sau atunci când vrei o pauză dar nu te poți opri din lucru. Trebuie să te stimuleze, trebuie să te motiveze și trebuie să-ți facă plăcere să o folosești.  Ei bine, Colop România și-a făcut treaba într-un mod profesionist atunci când a realizat Printer G7. Tehnologia pe care a proiectat-o în dispozitivul ce pare banal în esență, este una de ultimă oră, menită să elimine o parte din  factorii de stres provocați de munca de birou. Mai mult de atât, Printer G7 oferă posibilitatea personalizării lui în diferite moduri, după cum puteți vedea în materialul următor.

. . .

 Personalizare ștampilă Colop

Acum că ne-am convins de calitatea încorporată în ceea ce noi credeam că este o banală ștampilă, mai avem de personalizat Printerul G7. Dacă ar fi să ștampilez personal actele de la serviciu, atunci exeriorul ștampilei mele ar arăta ca cel din fotografia de mai jos. Fotografia  însoțită de mesajul motivațional „Become someone else” mi-ar da starea de spirit necesară muncii asidue necesară pentru a deveni altceva sau altcineva față de momentul în care mă aflu. Muncesc pentru a deveni mai bun și pentru a mă dezvolta, iar un mesaj moralizator ar fi ceea ce mi-ar trebui pentru a continua zi de zi să evoluez.

Sursa foto: dplreadingraves.blogspot.ro

În simularea de personalizare a printerului am atașat adresa paginii mele personale de pe internet si un QR-code căruia să îi pot atașa o destinație relevantă oricărui om curios care l-ar scana. Este vorba despre CV-ul meu de pe blogul personal. Este de fapt o carte de vizită care vorbește despre mine într-o oarecare măsură, o modalitate prin intermediul căreia oamenii care nu mă cunosc, să își poată face o idee despre mine.

Acum eu mi-am făcut simularea  personalizării cu o fotografie al cărei mesaj mi-ar putea influența în bine stilul de viață. Tu cum ți-ai personaliza ștampila? Ai folosi imagini cu cei dragi, cu momente cheie ale vieții, cu personalități, cu vedete, cu idoli, cu tine?

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2014!

Peste optsprezece ani

Introducere

                   Și peste optsprezece ani tot mașina asta mi-aș dori-o drept alter ego. Ați citit bine! Alter ego-ul meu a devenit această mașină din momentul în care ne-am cunoscut. Ne confundăm din când în când chiar dacă nu facem parte din aceeași specie. (să nu-i spuneți că nu-i ființă că se supără și începe să claxoneze până când îi dau lacrimile pe parbriz)

De fapt nici eu nu mai cred acum că sub capotă are un motor rece și dur. Îmi pare atât de umană încât am botezat-o My Ego iar pe spatele ei scrie MAygo. E jocul meu de cuvinte scrise și citite și-s tare mândru de MAygo [...]

Cum a început...

Am optsprezece ani și aștept un nene într-o stație de autobuz. Oprește mașina și îmi spune să urc repede. Apoi mă oprește pe strada Jupiter și mă întreabă dacă am mai condus. Dau din cap în semn că nu, iar el începe să-mi descrie bordul. Mă uit atent la el și sunt tare emoționat de gândul că voi conduce pentru prima dată o mașină. După o introducere de circa un sfert de ceas instructorul coboară să-și ia o cafea. Rămân singur în mașină și încep să-mi recapitulez ce am învățat. Sunt pentru prima dată într-o mașină pe care o voi conduce și parcă nici nu pot sta pe scaun. Deodată aud o voce feminină: „Nu te panica, te voi ajuta eu!” Mă uit în jurul meu și sunt singur în mașină. Mă șterg la ochi precum un personaj din desene, crezând că nu m-am trezit și că probabil visez. „Sunt Toyota Aygo”. Aceeași voce își declina identitatea în timp ce eu mă credeam la camera ascunsă. Nu apuc să zic nimic și instructorul se întoarce cu paharul cu cafea în mână și mă invită la volan. În același timp vocea dispare, dar eu nu mă pot abține să nu-l întreb pe instructor ce este în neregulă cu mașina. El îmi spune că a câștigat-o la o promoție și că a pregătit-o pentru școala de șoferi pentru că precedenta mașină este la soția sa. Nu mi-am primit răspunsul așteptat și am rămas în continuare nedumerit. Zilele treceau și eu învățam tot mai bine să conduc, dar de fiecare dată când rămâneam singur în mașină auzeam aceeași voce vorbindu-mi. Mă simțeam ca în filmele cu obiecte magice vorbitoare și inteligente, iar mașina pe care o conduceam era mai deșteaptă decât orice om pe care îl cunoșteam eu (cu excepția lui Florin Piersic). 

[...] și începusem să purtăm dialoguri din ce în ce mai interesante, astfel încât mă bucuram de fiecare dată când instructorul mă lăsa singur în mașină. Astfel am început să-i propun să-mi vândă mie mașina. Nu era de acord să-și vândă mașina care era destul de nouă și prin intermediul căreia își câștiga banii dar eu tot insistam și mă rugam de dumnealui, oferindu-i sume chiar mai mari decât valoarea reală. Așa se face că într-o zi mi-a propus să-mi vandă mașina cu condiția ca rezultatele mele la examen să fie impecabile. În ultima săptămână de școală instructorul meu a mai câștigat o mașină la o altă promoție. Au unii oameni un așa noroc... Dar asta a însemnat pentru mine că voi putea cumpăra mașina vorbăreață. Așa că am continuat cu rugămințile către instructor. [...]

Am primit cadou o mașină Toyota Aygo

După ce am reușit să trec examenul auto fără greșeală instructorul meu mi-a pus cheile în mână și mi-a spus: „De astăzi asta va fi mașina ta!” Parcă visam. Era a nu știu câta oară când m-aș fi șters la ochi ca să fiu sigur dacă nu cumva visez. „Am primit cadou o masină?” Răspunsul a fost afirmativ iar eu eram în culmea fericirii.

Au urmat apoi plimbări din ce în ce mai dese. Eu și My Ego eram cei mai buni prieteni. Un singur lucru mă cam deranja. Nu puteam dezvălui nimănui că My Ego este o mașină deosebită care vorbește și chiar gândește. Chiar și atunci când plimbam câte o domnișoară în dreapta mea mă gândeam dacă ar fi cazul să-i dezvălui acest lucru. My Ego era foarte geloasă. Mi-a spus acest lucru după prima mea aventură pe bancheta din spate. S-a făcut neagră de supărare, încât m-am certat cu parinții care au crezut că am făcut accident și că acela a fost motivul pentru care am vopsit mașina. De atunci nu am mai plimbat domnișoarele cu My Ego și a trebuit să găsesc tot felul de scuze pentru asta.

Cum a continuat...

La un moment dat mi-am accesorizat mașina. I-am adus niște modificări frumoase  pe care toată lumea le admira (nu-i spuneți că a fost tunată, că se supără). Modificările au fost destul de minore, dat fiind faptul că Toyota Aygo este un model destul de bine realizat din punct de vedere al aspectului exterior. Am umblat puțin la personificarea ei deoarece pentru mine reprezenta un alter ego feminin.

Cea mai importantă provocare pe care am început-o de când am primit minunatul cadou a fost călătoria prelungită prin România. Frumusețea țării natale m-a purtat din localitate în localitate împreună cu My Ego care tot cânta pe șoselele interminabile un cântecel precum un laitmotiv al poveștii noastre:

Hai să mergem împreună
Colindând în lung și-n lat,
Frumoasa țară strabună
Din Moldova în Banat!

Cum se termină...

Astfel mi-am împlinit și motto-ul comun cu My Ego. Am realizat ce înseamnă Go Fun Yourself conducând o mașină superbă și inteligentă și vizitându-mi frumoasa Românie.

PS: încă mai sunt pe drumuri și scriu acest articol pentru concursul Superblog 2014.

Din ce in ce mai multe promotii

Incepem sa traim din promotii. Pe zi ce trece magazinele online ne ademenesc cu promotii, reduceri, vouchere si cadouri, care mai de care mai atractive. In ritmul asta vom deveni dependenti de cumparaturi, nu din cauza ca am fi mari consumatori ci din cauza faptului ca nu trebuie sa ratam ocazia de a face cumparaturi la preturi avantajoase.

Eu spre exemplu ocolesc magazinele care au reduceri exagerate. Motivul pentru care fac asta este unul simplu. Mi se pare ca nu-si prea respecta clientii. Adica au comisioane si adaosuri exagerate la produse pe care isi permit sa le vanda mult prea ieftin fata de pretul initial si tot ies in castig. Asadar aleg cumparaturile in magazine care au preturile mai echilibrate, mai aproape de adevar, sau cel putin nu atat de mincinoase pe cat le au magazinele cu reduceri astronomice aplicate intr-o zi la fiecare doua-trei luni.

Si de cand am nepotica imi tot arunc privirea pe pagini destinate lucrurilor destinate bebelusilor si copiilor mici. Fac comparatii de preturi, adaug produse in lista de dorinte sau in cosul de cumparaturi din magazinele vizitate, compar si din punct de vedere calitativ produsele, totul pentru a nu ajunge sa fiu pacalit precum ursul din povestea cu vulpea.

Imi aduc aminte ca inca de cand era in stadiul  de bebelus incepusem sa caut reduceri la tot felul de produse destinate acestora. De la banalul de produs cantar bebe pe care-l folosesti cateva luni si pana la caruciorul pe care-l poti folosi mai mult (dupa caz), cautam preturi avantajoase, dar mai mult de atat, cautam un magazin online care sa fie pe placul meu. Poate pentru unii conteaza numai pretul, dar pentru mine conteaza si designul unui magazin, navigarea in paginile acestuia si extra serviciile oferite. Stiu ca acestea nu conteaza in mod direct, dar uneori gandesc mai presus de aparente si sunt atent la astfel de detalii nesemnificative pentru unii. Motivul decisiv pentru care ma intereseaza aceste aspecte nu am sa-l dezvalui. Il puteti percepe ca pe un pitic pe care-l am eu pe creier si pe care il ascult in acest caz. Pana la urma urmei despre pitici vorbeam aici, nu-i asa? Despre preturi pitice si despre copilasi pitici.

Dar pentru a va arata cum arata mai exact un magazin online care mie mi se pare primitor si prietenos si prin care m-as „plimba la pas” printre preturi, am sa va arat o astfel de pagina. Urcati-va bebelusul in acest carucior 3 in 1 si plimbati-va usor printre raioane. Intre timp cumparati-i  biberon, aparat cu aerosoli, jucarii sau alte accesorii, in functie de ce mai aveti nevoie pentru el. Nu declansati soneriile jucariilor in cazul in care acesta doarme si faceti liniste precum aceea dintr-o biblioteca sau sala de lectura.

Acum relaxati-va si cumparati-i tot ce ati pus in cosul de cumparaturi. Nu uitati sa luati si copilasul cu dumneavoastra atunci cand plecati din camera. Curierul s-ar putea sa fie deja la usa cu produsele iar copilul nu trebuie lasat nesupravegheat.

Cum este? Asa-i ca e relaxant sa faci cumparaturi intr-un astfel de magazin? Eu mi-am ales preferatul! Urmeaza sa va alegeti si voi magazinul preferat!

Asesoft castiga lejer

Nici ca se putea mai bine! Am castigat pe terenul rivalilor intr-o maniera lejera.

Cum care rivali? Cam singurii care-si merita pe deplin numele, dat fiind faptul ca ne-au intrerupt seria de campionate castigate consecutiv. Este vorba de U Banca Transilvania, fosta U Mobitelco Cluj. Faptul ca si-au schimbat sponsorul si numele, nu le stirbeste cu nimic meritul de a ne fi intrerupt seria lunga de campionate castigate consecutiv.

Acum ca am aflat cine sunt rivalii nostri, trebuie sa vorbim putin despre meci. A fost o partida extraordinara de-a lungul careia diferenta maxima de pe tabela a fost de 20 de puncte in favoarea rechinilor din Ploiesti. Un alt capitol la care am punctat a fost scorul vesnic de partea ploiestenilor. Asesoft a inceput cu un run de 7-0 si apoi a tinut fruntea sus pana la finalul meciului. Prima repriza a
fost una extrem de interesanta. S-au inscris puncte multe si spectacolul a fost la el acasa. Ambele echipe au jucat cu speranta ca vor termina primul meci al campionatului cu o victorie. Totusi cea care a reusit acest lucru a fost Asesoft, datorita unui joc splendid atat in atac catt si in aparare.

A fost probabil cel mai bun meci al sezonului. Desi au lipsit de pe teren Cooper, Burlacu si Runkauskas, punctele au fost aduse in numar mare de catre Dee Brown (25 p), Labovic (13 p), Lee (24 p). Conducatorul de joc Dee Brown a fost senzational si a dat dovada de mare pofta de joc. Pe langa cele 25 de puncte inscrise, el a mai reusit 12 pase decisive, 4 recuperari si 6 aruncari de trei puncte inscrise. A avut un joc extraordinar, cu driblinguri si pase de efect. In ciuda faptului ca a si pierdut mingi importante, a fost jucatorul care a condus echipa catre o victorie lejera.

Negoitescu a inceput sa prinda echipa, iar acest lucru ma bucura. Sper sa inceapa sa fie increzator in sine si sa-si arate talentul si prin puncte inscrise. In acest meci de la Cluj nu a reusit sa inscrie, desi a ajuns la linia aruncarilor libere.

Pentru ploiesteni urmeaza meciul din deplasare de la Oradea, finalista campionatului din sezonul precedent. Oradea a castigat lejer cu scorul de 108-81 meciul impotriva celor de la CS U Cluj.

Prima etapa a apartinut oaspetilor. Din 6 meciuri jucate, 5 echipe au reusit sa se impuna in deplasare. S-au inregistrat si doua surprize. Steaua a batut pe terenul Timisoarei, iar Energia a pierdut in ultima secunda meciul cu Craiova.

Asesoft va avea urmatorul meci Vineri de la ora 19:45 pe terenul celor de la CSM Oradea, intr-un meci ce va aduce fata in fata echipele ce s-au luptat cu trofeul de campioana a Romaniei pe masa in finala sezonului precedent.

Hai Asesoft Ploiesti!

Dupa 900 de postari pe blog

Dupa 900 de postari pe blog sunt un om putin mai evoluat.

• Am invatat multe, 
• am descoperit lucruri ce asteptau sa fie descoperite, 
• am castigat bani din blog, 
• am cunoscut oameni, 
• am participat la evenimente, 
• am creat evenimente
• am primit feedback
• am castigat premii
• am impartasit pareri
• am facut descoperiri
• am scris povesti
• am invatat ca trebuie sa muncesti mai mult pentru mai mult
• am trecut pe domeniu platit
• am blog nou adrian-rotaru.ro
• am sa pastrez in viata si blogul de fata.

Asesoft a scos coltii

Se pare ca Asesoft a inceput sa joace un baschet curat, desi inca pare a se menaja. Jocul nu straluceste foarte tare dar eu cred in aceasta echipa. Cred ca este cel mai puternic lot pe care l-a avut echipa ploiesteana de la infiintare si pana acum.

Vestea zilei este alta. Victoria la 26 de puncte diferenta, obtinuta chiar pe terenul adversarilor de la SCMU Craiova, a calificat alb-albastrii in turul al doilea al Cupei Romaniei la baschet masculin. CSU Asesoft Ploiesti s-a calificat dupa ce a trecut cu scorul de 97-71 de olteni. (35-33 la pauza)

Si ar mai fi ceva de semnalat pe ziua de astazi. Am tot observat ca articolele de pe acest blog in care vorbesc despre Asesoft Ploiesti au cel mai mare succes. Asta ma face sa continui sa scriu despre ceea ce va place si voua cei ce ajungeti cu regularitate pe aceasta pagina. In curand veti gasi fotografii facute de mine personal cu echipa preferata in actiune. Voi fi cat mai aproape de echipa pentru a surprinde imagini inedite care sa completeze parerile scrise de mine aici.

Cam atat despre Asesoft astazi. In lipsa imaginilor de la meci (pentru ca meciul nu a fost transmis) voi spune doar #haiAsesoft!

Portretul robot al vanatorului modern

E sâmbătă seara, ușor trecut de ora nouă și minutarul unui ceas cu cuc se mișcă mai lent decât ... off parcă nu există o comparație suficient de bună pentru a exprima deplasarea unui minutar leneș. Zeci de scenarii îmi trec prin minte în timp ce spuma de ras îmi albește cu prisosință obrajii și bărbia. Mai am un ceas până voi părăsi odaia și „poiana” în care am ochit inima căprioarei, folosindu-mi talentele de vânător modern.

Văd un film ca prin gaura cheii, un film al vânătorii virtuale la care am tot luat parte o bună bucată de vreme. Cu greu observ prin oblonul încețoșat cum am dominat-o de la distanță cu pușca-mi îndreptată către dânsa. A împietrit parcă și nu se mai mișcă de acolo. Ori de câte ori o țintuiesc cu privirea îmi răspunde la fel de cald dar din același loc. Mă urmărește cu privirea ei umedă și cu ochii mari și negri și e atentă la orice mișcare pe care o fac. În scena asta care-mi tot apare precum un laitmotiv, mă folosesc de al meu farmec pentru a o invita în club. Sunt vânător modern și nu-mi permit a face propuneri romantice așa din prima. Acestea par să nu mai prindă prada cu atât de multă ușurință, rămânând mai degrabă momente care pot propulsa imaginea vânătorului modern la un alt nivel.

Sursa foto

Îmi revin cu picioarele pe pământ. De fapt e gresia mai rece și încă nu m-am hotărât ce șosete trebuie să port. Mă folosesc de balsamul după ras gerovital H3 men. Mi-a mai rămas destul încât să abuzez de el. În goana mea după imaginea perfectă fac deseori exces de uz al cosmeticelor pe care le posed. Acum că am tenul neted și catifelat datorită îngrijirii delicate de care s-au ocupat pe rând spuma de ras și balsamul după ras de la Gerovital, sunt încrezător că primul contact cu prada mea de vânător modern, s-ar putea solda cu zeci de sărutări.

Sunt dușat, gelat, proaspăt ras și miros bine pe fiecare centimetru. Mă asigur că pușca-mi este bine ancorată ca să nu-mi trădeze nerăbdarea și merg spre ușă. Mai am puțin și am să-mi simt prada mai aproape. Sunt pregătit de nota zece, doar vocea tremurandă nu mi-o pot stăpâni de emoție. Sunt confuz. Nu este tocmai decorul în care mi-aș dori să cunosc prada dar vremurile în care trăim nu îmi oferă tocmai o alternativă viabilă. Nu de fiecare dată.

Tocmai ce mă pregătesc să ies pe ușă și deja mai am o scurtă viziune. Am reușit să-mi posed prada în cel mai romantic mod. Ne-am posedat deopotrivă într-un buchet de sărutări fierbinți. N-am folosit de data asta pușca. Sunt mult mai liniștit decât îmi pot imagina. Sunt un romantic vânător modern!

Articol scris pentru Superblog2014.