marți, 30 iunie 2009

Nu se mai dau banii de la FNI

Cand aveam si eu cativa ani stransesem bani si i-am dat mamei sa-mi puna din alocatie la FNI ca se stie ca era mare dobanda si te imbogateai peste noapte ca vorba aia "Dormi linistit cand FNI lucreaza pentru tine." Si facusem si eu o suma infima acolo, de nu imi putea cumpara din ea decat juma de bicicleta. Era interesant ca pot avea banii mei bagati la banca. Imi placea. Cand a falimentat insa nu a vrut sa dea banii inapoi unui copil care-si luase inghetata de la gura ca sa o puna la "frigiderul bancii." Si am stat cam vreun an si ceva pana i-am primit inapoi . Dar nu erau mai multi. Erau mai putini caci au oprit nush ce comision au crezut ei ca este de cuviinta pentru suma aceea. Oricum era prea mare comisionul pentru asa o suma infima. Din pacate au cazut prada acelui faliment multi batrani si multi oameni saraci care sperau intr-o economie activa care sa creasca in cateva luni intr-un mod ideal pentru orice om. Dar nu a mers foarte mult asa cum era de asteptat, si dupa cateva luni de zile sloganul s-a transformat in "Dormi linistit FNI nu mai lucreaza pentru tine." Asadar nu mai avea rost sa mergi la banca sa faci nu stiu ce tranzactii lunare. Fara stat la cozi fara alte chestii numai cu o teapa mare incasata in stil romanesc. S-au dat numai banii putini, ai persoanelor care-si pusesera foarte putini bani acolo. Restul de oameni pagubiti au ramas cu ochii in soare si cu multele procese care au avut loc in anii ce au trecut de la marea "tzeapa de Romania." Cunosc o femeie in varsta care isi vanduse apartamentul si a bagat toti banii la FNI. I-a pierdut pe toti si acum se taraste prin tribunale in speranta recuperarii lor intr-o buna zi. Probabil va muri si acei bani nu-i va mai primi. A fost greseala vietii ei facuta tocmai la batranete cand nu mai poate efectua vreo munca aducatoare de bani buni care sa asigure un trai decent. Asadar FNI nu a tinut cont de oamenii amarati lovindu-i pe la spate si naruindu-le visele si vietile.

De ce v-am povestit asta? Pentru ca ieri am avut parte de o incercare, de o tentatie careia am putut rezista. Fiind schimbul de noapte la munca am gasit aproximativ 60 de lei intr-una din rampi, imprastiati pe jos. I-am adunat frumos si m-am uitat daca era cineva in jurul meu care ii scapase. Nu era nimeni nicaieri, doar un tir la incarcat al carui sofer era probabil la birou. M-am dus dupa el gandindu-ma ca ar fi singurul care putea sa ii piarda in acea zona. Nu m-am gandit nicio clipa sa-i pastrez fara a intreba pe cei din jur daca au pierdut bani, chiar daca nu mai am decat 15 lei pentru opt zile adica pana la salariu. Mi-ar fi picat foarte bine acei bani dar nu m-am gandit sa-i opresc fara a inreba; asa ca l-am gasit pe soferas si l-am supus unor intrebari normale in astfel de cazuri.
Eu: - Salut! Tu incarci la rampa 518?
Soferul: -Da!
Eu: - Ai pierdut niste bani?
Soferul: (controlandu-se) - Da. Banii tigarile si bricheta! Am gasit tigarile dar n-am mai gasit banii si bricheta.
Eu: - Cam cati bani erau?
Soferul: - Nu stiu.
Eu: - Zi asa estimativ 100, 200 de lei 10, 20 de lei cat, asa toti spun ca au pierdut bani in astfel de cazuri.
Soferul: - Pai era una de 50 de lei una de 10 lei si cateva nu stiu cate de 1 leu.
Eu: - Uite aici banii si data viitoare fi mai atent!

I-am dat banii dupa ce l-am supus acestor intrebari pentru a-mi da seama daca el era detinatorul banilor. Acum daca o fi ghicit suma nu e vina mea. Eu doar am procedat cum era corect. Daca nu gaseam proprietarul poate ca aveam eu noroc, dar asa m-am multumit cu faptul ca am facut un gest frumos unui om care poate chiar nu avea nevoie de pierderea acelor bani. Eu mai astept inca data de 8 iulie pana la salariu. Nu stiu altii cum ar fi procedat dar eu am facut ce am crezut ca este firesc. Probabil ca daca erau doar 10 lei nu-mi pasa prea mult ai cui sunt si i-as fi tinut. Dar la o suma destul de mare nu am putut ramane indiferent la necazul altuia asa ca ma bucur ca i-am inapoiat.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Cum sa faci trafic unui blog?

Sunt destule metode pentru a face trafic printre care cea mai buna dintre ele este publicitatea pe alte situri sau alte bloguri. Dar pentru a face trafic e nevoie ca blogul in cauza sa aiba un continut interesant macar pentru cateva categorii de oameni. Eu spre exemplu nu pot face trafic prea mult cu blogul meu ca e un blog personal si nu un blog care sa ofere prea multe informatii. Postarea linkului de blog pe alte situri sau bloguri aduce de asemenea vizite dar foarte putine. Bannerele facute cu cap si intr-un design cat mai atractiv sunt aducatoare de vizite. Alte metode ar fi continutul dupa cum spuneam. Este recomandat sa se introduca tag-uri in postari, cuvinte cheie, cat mai des cautate in motoarele de cautare. Cica la moda este acum gama de "artisti" porno. Si in cazul acesta avem destule exemple, de care s-a saturat lumea si la TV daramite pe internet. Ar mai fi trimiterea de massuri la lista interminabila de messenger. In cazul asta doar cativa te vor vizita din cand in cand restul ignorand mesajul tau de la a doua trimitere. Asa ca pentru bloguri care nu ofera mare lucru precum este al meu, eu zic sa va multumiti cu un trafic mic dar fidel. Adica oamenii care intra sa citeasca sa comenteze, fie ca sunt ei numai 40-50 de insi. Acestea fiind spuse urez succes celor care vor cat mai mult trafic.

vineri, 26 iunie 2009

Michael Jackson has died!


Michael Jackson has died
I was not the biggest fan of his, but every time I heard songs such as Bill Jean, You are not alone, Black or white, smooth criminal, and yet some I liked, I think about the mistake of his life, a man who wanted to be different than it was. And reached a star, but not stopped here and wanted to be a white star. He then did some surgery which revealed a man whom I sympathize, a king in poor physical although rich in money and in repertoriu. A King who was involved in numerous major scandals. A king that God forgive him!

joi, 25 iunie 2009

Un nou concurs! Tema 3

Tema 1 se afla aici
Tema 2 se afla aici

3.Continuati textul:


"In clipa in care intru, intoarce capul. Are ochii mari si e livida la fata.

- Vai, Jacob ...ii tremura vocea. Mai are un pic si-i dau lacrimile.
- Ce-i? Ce s-a intamplat? zic, strabatand salonul.
Isi duce o mana la gura si se intoarce la fereastra.
August se chinuie s-o aduca pe Rosie spre primul vagon. E un calvar si toata lumea s-a oprit sa se uite.
August o loveste din spate, iar Rosie face cativa pasi in fata. Cand August o ajunge din urma, o loveste iar, de data asta indeajuns de tare ca sa o faca sa-si ridice trompa, sa raga si sa plece suparata in alta directie. August slobozeste o serie nesfarsita de injuraturi si fuge dupa ea, leganandu-si batul si impungandu-i umarul cu tepusa. Rosie scanceste si de data asta nu se clinteste nici un centimetru. Chiar si de la departare, o vedem cum tremura.
Marlena isi inabusa un suspin. Ii intind mana, instinctiv. Cand i-o prind pe a ei, ma strange atat de tare de degete, ca-mi vine sa urlu.
Dupa alte cateva lovituri, Rosie zareste vagonul legat in fata trenului. Isi ridica trompa si scoate un muget lung, dupa care o ia la sanatoasa, facand pamantul sa se cutremure. August dispare intr-un nor de praf, iar spectatorii panicati se feresc cum pot din calea ei. Rosie se urca in tren vizibil usurata.
Praful se risipeste si August reapare, strigand si fluturand din maini. Diamond Joe si Otis se urca fara graba in vagon, ca si cum fac asta de cand sunt, si se pregatesc sa inchida usa."
Lucrurile scapasea de sub control iar oamanii priveau inmarmuriti la scenariul neprevazut. Era un soi ed improvizatie care nu convenea deloc ingrijitorilor. Aceasta razvratire a animalelor avea sa duca la un adevarat scandal in oras. De aici pornise totul. Cand am auzit aceste lucruri spuse tocmai din gura bunicului meu am ramas masca. Stiam ca nimic nu va mai fi cum a fost inainte. Practic aceasta sala de circ era atractia micului meu oras si una din principalele surse de venit a multor oameni care castigau direct sau indirect de pe urma circului. Mi-am adus aminte pe data de ce uneori elefantii mi se pareau suparati sau maimutele stresate. Erau cu siguranta batute si supuse unor rele tratamente. Daca as fi stiut sigur poate ca altfel ar fi stat lucrurile. Poate ca m-as fi luptat pentru ele, poate ca le-as fi eliberat de atunci, de cand am avut ocazi sa le dau de mancare in culise. Nimeni nu stia ce se va intampla cu animalele disparute. Poate doar cei care aveau sa le intalneasca. Dar intre oameni noi necunoscuti puteau deveni agresive. Totul era tulbure si in oras circulau tot felul de zvonuri cum ca circul va fi inchis iar vinovatii vor fi inchisi. Imi era frica sa ma gandesc la asa ceva. Cine putea sa inteleaga ca familia mea din asta traieste? Cine avea sa ne puna de atunci painea pe masa in fiecare zi? Cine se va indura de noi si de fratii nostri? Nimeni nu putea sa-mi raspunda ca erau aproape toti in aceeasi situatie. Peste o saptamana am primit cea mai proasta veste de pana atunci. Circul fusese inchis, oamenii trimisi acasa, iar arena si toate incaperile fusesera daramate. Haosul incepu sa prinda contur iar cei mai curajosi dintre oameni se aventurasera la sute de kilometri departare. Acolo unde batranii spuneau ca este alta lume; acolo de unde veneau oamenii sa vada vestitul circ; acolo unde cele mai multe vise se implinesc; acolo unde voi merge si eu cand ma voi face mare.

Pentru concursul organizat de Cristina V

Un nou concurs! Tema 2

Tema 1 se afla aici

2. Continuati pasajul:

"La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate - nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred." Stie prea bine unde ma duc, dar disimuleaza in speranta ca iubitul meu se va uita vreo clipa la ea. Il iubeste stiu asta, dar nu am cu ce sa o ajut atata timp cat intre mine si el lucrurile merg atat de bine. Poate chiar ne vom casatori daca ne vom intelege la fel in perioada urmatoare. Nu i-am mai spus nimic despre bagaj, la urma urmei iubitul meu ma place oricum sunt imbracata. Cel putin asa vreau sa cred. Nu vreau sa traiesc langa un om caruia sa ii place sa-mi dicteze pana si stilul vestimentar. Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa nu ma enervez pe Beatrice care ma tot intepa cu unele replici dure de fiecare data cand spuneam ceva. Era ca o sula in coaste langa mine si stiam ca nu voi scapa prea usor de ea in aceasta deplasare. Am ajuns asadar in casa parintilor lui Paul, o casa batraneasca dar ingrijita destul de bine. Parintii lui erau ca in desenele animate. Niste oameni simpli care erau multumiti de viata pe care o duceau, care aveau o mica ograda in grija si care se bucurau nespus cand isi vedeau copiii venind in vizita. Era pentru prima data cand ma vedeau si pe Beatrice la fel. Cand ne-au vazut au facut un gest care m-a cam deranjat pe moment, confundand-o pe Beatrice cu mine si spunand ca ea trebuie sa fie iubita lui Paul. Paul a intervenit insa repede dezmintind acest lucru, moment in care inima mi-a venit la loc, iar sangele mi s-a urcat in obraji cand acestia si-au cerut scuze si au venit sa ma sarute pe obraji. Ajunsi in interiorul casei am constatat ca batranii sunt , sau au fost iubitori de arta, caci tablourile care acopereau peretii ponositi, pareau destul de pretioase si destul de speciale. Un tablou intruchipa doi indragostiti sarutandu-se. Cand l-am vazut mi-am amintit de primul sarut alaturi de Paul. Aveam emotii, iar acest lucru nu a trecut neobservat, mama lui indemnandu-ma sa nu fiu timida si sa iau loc la masa. Nu era desigur vorba de timiditate ci doar de emotiile de a cunoaste viitorii socri. Masa era plina de bunatati toate pregatite de mama lui Paul care se tot lauda cu acest lucru si care robotea pe langa masa pentru a ne da tot ce ne trebuia si tot ce inca nu exista pe masa. Am mancat cate putin din toate cai toate bucatele erau apetisante, iar la urma am stins setea cu un suc natural de lamai. Era dulce acrisor si totodata racoritor. Am ramas surprinsa cand la sfarsitul mesei Paul ceru putina atentie, moment in care imi facu o declaratie de dragoste si imi puse un inel minunat pe deget si cerandu-ma de sotie. Nu stiam niciodata cum voi reactiona in astfel de moment si am avut un mic moment in care nu am zis nimic punand la indoiala iubirea mea pentru Paul. Zarisem in acele cateva secunde o ingrijorare pe fata lui, dar cand mi-am mai revenit din socul vestii am spus un DA nu numai cu vocea ci si cu inima.

Pentru concursul organizat de Cristina V.

marți, 23 iunie 2009

-Ai grija mamaie sa nu te prinda domnu' politist!

Inteleg ca suntem in secolul vitezei dar nici chiar asa. La o intersectie intens circulata, pe care si eu o travesrsez in fiecare zi -ce-i drept doar ca pieton- se afla un semafor care ma enerveaza pe mine foarte tare si poate ca si pe altii numai pe politistii rutieri si pe soferi probabil ca nu. Ma refer aici la faptul ca se schimba foarte repede culoarea verde a semaforului in defavoarea pietonilor si implicit in defavoarea soferilor care nu au foarte mult la dispozitie pentru a trece caci hopa s-a facut rosu. Fereasca-l Sfintii pe acela care opreste motorul in intersectia aia ca nu se stie ce se alege de el. Sa revin la ceea ce ma enerveaza pe mine in mod direct. Este faptul ca nu se schimba culoarea repede ci foarte repede. Eu baiat de 21 e ani in forta si in putere reusesc sa ajung pe cealalta parte a intersectiei plecand imediat ce se face culoarea verde si punand piciorul pe bordura imediat ce se face culoarea rosie. Desigur ca daca vezi culoarea verde cu 5 secunde inainte sa ajungi la semafor nu e recomandat sa mai treci caci s-ar putea sa fi calcat. Ma intreb acum cine a sincronizat aceste semafoare nu s-a gandit ca poate au un bunic care nu mai poate sa alerge si nici macar in pas vioi sa mearga? Nu prea s-au gandit din moment ce se intampla acest lucru. Nu de putine ori am vazut tupeisti care trec pe rosu plin fara sa le pese de ce se poate intampla. Nu stiu de ce dar este foarte problematica aceasta intersectie si totusi nu am auzit sa se intample vreun accident grav . Doar mici tamponari. Pana la noi schimbari insa am sa ma enervez de fiecare data cand va trebui sa trec acea strada. Uneori mai trec si pe rosu si tare-s curios ce se intampla daca ma vede politia si ma amendeaza. Probabil voi ajunge in tribunal cu ei si poate ca voi cere si daune. Sa nu uit: strada nu are scuar intre sensurile de mers, deci nici macar asa din bucati nu o poti traversa. Cu alte cuvinte: "-Ai grija mamaie sa nu te prinda domnu' politist!"