Viața într-o sticluță de parfum

Aș putea să descriu parfumul preferat în multe feluri, dar eu voi spune despre David Beckham Instinct Sport următoarele:

Îl simt și acum ca pe un prieten apropiat de parcă ne-am jucat în spatele blocului ani la rând. Îl simt atât de proaspăt, încât aș gusta din el. Mi-e drag și dor de el de fiecare dată  dispare. Mirosul lui mă întoarce-n timp. Inspir adânc și mai visez o dată. În zori toată istoria se va repeta.

Adrian Rotaru 

O zi din viața mea începe cam așa: mă trezesc cu 40 de minute înainte de plecarea la serviciu. Mă dezmorțesc ușor și îmi revin din vis urmărind știrile. Apa pentru cafea se încălzește greu. Când începe să facă zgomot deja mă ridică definitiv din pat. O pun pe masă să se odihnească, timp în care sar rapid în duș. Apa-i cam rece dis-de-dimineață așa că mă simt fresh instant. Un singur lucru îmi lipsește. Parfumul ce-mi amintește de copilărie. Mai are puțin de așteptat până să-mi trezească piticul însărcinat cu răscolitul amintirilor în creierul meu. (Eu am un pitic pentru treaba asta. E genul ăla al tipului care întoarce fânul ca să se usuce bine pe toate părțile. Numai că el întoarce amintiri atunci când simte miros de parfum)

După duș urmează partea cu vestimentația. Grea decizie și astăzi, dar parcă iar aș merge la cămasă. Mă întorc la cafea și ceasul îmi arată 15 minute. De aici timpul începe să zboare. Ung două felii de pâine cu unt și gem, le mănânc, după care privesc oglinda și tipul din ea mă privește atent pe mine, aranjându-mi fiecare fir de păr răzvrătit și fiecare detaliu vestimentar care nu este cum trebuie.

Folosec parfumul originale!

Ultima acțiune înainte să închid ușa după mine este aplicarea parfumului pe pielea mea. Acesta este și momentul în care trezesc piticul de care v-am vorbit, iar el la rândul lui îmi răscolește amintirile.
Parfumul original David Beckham Instinct Sport este alegerea mea pentru dimineață. Prospețimea energizantă pe care mi-o proiectează pe pielea proaspăt spălată, coroborată cu amintirile trezite de pitic odată cu mirosul parfumului, îmi fac ziua mai bună. Dar ce se întâmplă cu mine atunci când mă dau cu parfumul David Beckham Instinct Sport? Vă tot întrebați ce amintiri îmi trezește?

E simplu. Acest parfum mă duce cu gândul la copilăria mea petrecută pe maidan, jucând fotbal de dimineață până seara. Copiii îmi spuneau Beckham pentru felul meu de a pasa și de a crea avantaj echipei în care evoluam. Eram ales printre primii atunci când se făceau echipele. Beckham devenise idolul meu în fotbal Pe vremea aceea era la Manchester United și avea evoluții spectaculoase. Fotbalistul care lansase propriul parfum în anul 2005 mi-a captat atenția și din acest punct de vedere. Adolescența mi-a adus primele semne că am nevoie de un parfum bărbătesc pentru a mă simți bine în pielea mea și pentru a face impresie bună celorlalți. 

Primele note ale parfumului David Beckham Instinct încep cu bergamotă italiană, mandarină și portocală suculentă, continuate în mod firesc de arome florale (anason stelat) și încheiate de notele de vetiver haitian, patchouli și ambră albă.Am înțeles că acest parfum este destinat oamenilor care adoră sportul, așadar mie mi se potrivea perfect. Am avut norocul să se potrivească tipului meu de piele iar în momentul de față am rămas fidel și mă identific cu același parfum. Asta în ciuda faptului că între timp colecția de parfumuri  David Beckham s-a dezvoltat, ajungând la peste 20 de nume (David & Victoria Beckham)

Sunt fan sport și fac sport deseori, dar folosesc acest parfum și seara fiindcă este recomandat și pentru acest moment al zilei. Bănuiesc că sunteți în cunoștință de cauză și știți deja că un parfum are nevoie de anumite condiții pentru a exprima maximum de miros. Are nevoie de o piele compatibilă, de o aplicare în zonele calde ale corpului (de exemplu încheieturile mâinilor, gât, ceafă, după ureche). Asta nu este tot, un parfum nu trebuie aplicat pe haine și nu trebuie folosit la orice oră din zi dacă acest lucru nu este specificat în indicațiile sale. Vă mulțumesc că ați avut răbdarea să aflați povestea parfumului meu preferat și vă invit să țineți cont de regulile de folosire ale unui parfum! (enumerate mai sus).

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

Cetățean de onoare pe Strada Ficțiunii

Îmi amintesc totul de pe Strada ficțiunii! Am pășit pe ea cu ardoare și am fost primit precum este primit un viitor rege în regatul său. Cu căldură. În calitate de câștigător al provocării lansate de Editura All pe Strada Ficțiunii am primit statutul de Cetățean de onoare al acestei străzi și titlul onorific de critic literar recunoscut.

Cum s-a întâmplat să fiu Cetățean de onoare pe Strada Ficțiunii?

Am scris un articol excelent despre Strada Ficțiunii, despre ceea ce se întâmplă cu oamenii care nu citesc Am scris despre bibliotecile goale care așteaptă cititorii și despre beneficiile aduse de lectură asupra vocabularului unui individ. Fiind un articol devenit viral pe internet, a atras atenția criticilor literari care au început să-mi scrie mesaje care mai de care mai acide. Dușul rece al criticilor nu mi-a displăcut. Simțeam că devin cineva cu fiecare literă ascuțită îndreptată către ochiul sufletului meu. Tăișul ascuțit al mesajelor critice îmi tăia respirația uneori, dar îmi reveneam și eram mai puternic. Un mesaj mi-a atras atenția în mod deosebit. Era un mesaj tip telegramă venit din partea unui domn care mi s-a părut extrem de misterios la vremea aceea. Mesajul era „zugrăvit” într-o manieră ciudată pe o hârtie veche cu miros de cafea și fum de țigară.

Te-ai ars. Contemporan cu mine. Bestseller nu poți fi. Clasic vei deveni. De crime nu te feri. După-amiaz la ora tri. Cafeneaua Cărții gri.

Lista lui Alex. Ștefănescu 

Așa era scris și semnat mesajul. Mi-a atras atenția din prima, așa că am început să-i caut tâlcul. M-am interesat cine este autorul și am aflat imediat că misteriosul chip din spatele cuvintelor fără noimă. De fapt am decriptat ușor mesajul dar tot nu-mi dădeam seama de semnificația lui în contextul dat. Domnul Alex. Ștefănescu era un domn care colabora cu Editura All. Aflasem că dintr-o pasiune dusă la extrem, crease o listă care-i purta numele și în care adunase cu meticulozitate o seamă de volume.Despre lista sa Alex. Ștefănescu spunea:

Voi include în colecție numai cărți care îmi plac | Voi da toată atenția acelor autori pe care nu-i susține nimeni | În colecția mea voi primi oaspeți de seamă, dar le voi acorda azil literar și unor autori marginalizați | Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!

Astfel am ajuns să răspund provocării omului misterios și a mesajului său ciudat. Iată că ora „tri” bătea pe orologiu iar eu eram în cafeneaua Cărții gri. M-am așezat la o masă retrasă. Era singura liberă. Mă așteptam să fiu abordat de către cineva, așa că nu m-am agitat prea tare și am deschis cartea de pe măsuța rotundă. Diavolul în rochie albastră îmi făcea cu ochiul îndemnându-mă la păcate. Walter Mosley pusese ceva malefic în carte și începuse fix cu coperta. Am citit undeva pe la jumătate un paragraf deocheat. M-a înfiorat într-atât încât să închid imediat cartea pe care am înlocuit-o numaidecât cu titlul din dreptul celuilalt scaun.



Omul invizibil romanul scris de
Ralph Ellison mi-a adus aminte imediat de ce eram de fapt acolo. Aveam întâlnire cu un om care nu ar fi trebuit să fie invizibil și care tocmai îmi pusese mâna pe umăr. „Ești Adrian Rotaru?” „Da, am îngăimat eu cu un glas stins.” „Vino cu mine, a urmat el cu glas poruncitor.”

L-am urmat, prin încăperea înțesată de fum, până în spatele tejghelei. Acolo am coborât către ceea ce trebuia să fie un subsol prăfuit. Aici erau de fapt alte zeci de mese și toate pline ochi de tot felul de oameni îmbrăcați în haine ponosite.

S-a oprit în mijlocul încăperii căutând un loc cu privirea. În lipsa lui a început să-mi vorbească acolo. Mi-a spus că tot ce văd în jurul meu este creat de el și de editura pe care o susține. Sunt mii de oameni care odată intrați acolo se „transformă” în personajele preferate. În timp ce-mi povestea gesticula puternic și arăta către oameni deghizați. Hainele ponosite nu mai erau acum simple zdrențe pentru mine, ci erau costume din piesele de teatru. M-a plimbat preț de câteva ceasuri printre oameni diferiți cu volume vechi în mâinile lor, unele dintre ele fiind aproape indescifrabile. La un moment dat am coborât în altă încăpere mai jos decât a doua. Aici era de fapt Strada ficțiunii! Vă vine să credeți? Strada ficțiunii nu era de fapt o stradă ci o încăpere generoasă plină ochi cu cărți valoroase, unele dintre ele unicat, iar altele abia scoase de sub tipare. 

Într-un colț se afla o mașină de scris în „dinții” căreia era încleștată ultima hârtie. Alex. Ștefănescu mi-a spus că este momentul meu de glorie. Acolo îmi voi scrie cu mâna mea articolul devenit viral pe internet, articol prin care am „instigat” oamenii să lectureze. Creasem o revoluție pe internet, iar acum, pe Strada ficțiunii, îmi tipăream singur certificatul de naștere al unui critic literar. Un critic literar numit Adrian Rotaru.

Acum în calitatea mea de Cetățean de onoare al Străzii ficțiunii și în calitate de ambasador al lecturii printre sutele de mii de adolescenți care uitaseră sau nu cunoscuseră niciodată avantajele cititului clasic, îmi doresc să trec la nivelul următor. TREBUIE să conving oamenii care nu s-au mai atins de o carte de foarte multă vreme, să pășească încrezători pe Strada ficțiunii acolo unde secțiunea clasic, se îmbină cu cea a crimelor, cu cea bestseller si cu cea contemporană într-o nebunie literară de neegalat. TREBUIE sa reînvățăm să citim pentru a continua să vorbim corect românește. Adoptând în cele din urmă deviza lui Alex. Ștefănescu, vă îndemn pe toți:

Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!

Acest articol participă la Superblog 2014!

Read More

Oferta work and travel SUA

Este pentru a doua oară când primesc o ofertă personalizată work and travel. Sunt blogger și asta îmi aduce multe beneficii. Pentru că i-a plăcut articolul meu participant la Spring Superblog2014, domnul Cristian Ghiță, director comercial CND Turism, a hotărât să-mi ofere un voucher pentru o vacanță specială în SUA. Ce ar însemna asta? Ar însemna să plec în America, să muncesc și să vizitez în același timp. Tare mult m-am bucurat la aflarea acestei vești. Nici nu am putut dormi. De fapt am dormit, dar atât de mult am visat, încât dimineața am crezut că m-am trezit în Boston. Iată ce-am visat o noapte întreagă:

Work and travel în SUA prin CND Turism

Eram la gala Spring Superblog2014. Am vorbit cu domnul Cristian Ghiță aproape o oră. Cafeaua s-a răcit în ceașcă, iar noi treceam de la un subiect la altul de parcă ne cunoșteam de o viață. După ce i-am spus cu ce mă ocup și care sunt visurile mele, domnul Ghiță a înaintat propunerea. Nu ai vrea să pleci în America prin programul work and travel? Am un voucher de 300 $ disponibil. Ți-l pot da ție și vei putea pleca în Boston, acolo unde spui că ai vrea să ajungi la un moment dat. Poți ajunge acum. Ce zici? Te bagi? Stăteam acolo în fața unui om care îmi înaintase oferta vieții. Era visul meu să ajung în Boston să văd live un meci al echipei de baschet Boston Celtics și aveam oferta în față. Nu-mi mai ieșeau cuvintele din gură. Au fost momente bune în care nu am putut spune nimic. Într-un final am zis DA. Era un DA, mai important și mai hotărât decât cel pe care-l spune un om când se căsătorește. Nu am știut cum să reacționez, am zis „mulțumesc!” și altceva nu am mai putut spune. Adică pentru alții nu ar fi fost mare lucru, dar pentru mine era totul. Ar fi fost un vis îndeplinit. Mă și vedeam trăind visul american.

[...] Iată-mă ajuns în Boston. Sunt înconjurat de aproximativ 700.000 de oameni, de diferite rase, naționalități și religii. Obiceiurile sunt diferite, oamenii sunt diferiți. Iar eu sunt rătăcit printre ei și-mi „mestec” limba, căutându-mi cele mai uzuale cuvinte în engleză. O să-mi ia o veșnicie să întreb cum ajung la destinație. Îmi place să merg pe jos, o fac cu plăcere oricând. Am mers pe jos Ploiești-București și Ploiești Brașov în țară. Dar aici în Boston parcă nu mă pot mișca. E de vină fusul orar. Asta este clar. Sunt buimac și nu pot gândi limpede. Toată viața am crezut că-i o prostie să te vaiți că ai schimbat fusul orar. Dormi puțin și trece. Nu e chiar așa. Vacanța specială a început cu un mit distrus. 

[...] De trei zile abia dacă am reușit să fac ceva. Am muncit și am dormit. Încep totuși să mă acomodez și mă bucur că îmi văd visul cu ochii larg deschiși. Ia ghiciți ce job am! Sunt pe postul kitchen help. Nu cunosc prea bine limba engleză, așa că am fost pus la treaba mai ușoară, acolo unde comunicarea nu-mi dă de furcă. Partea bună este că sunt ajutor în bucătăria restaurantului în care mănâncă jucătorii de la Boston Celtics. Sunt și norocos ce-i drept. Poate voi reuși să fac fotografii alături de ei, sau măcar îi voi vedea de aproape. Oricum sunt încântat la maximum că ajut la prepararea meniului lor. 

Sursa foto: wikipedia.org

[...] Seara ies la plimbare cu Miguel și Rosalinda. Sunt studenți veniți din Spania prin programul work and travel. Nici nu știu cum de mă înțeleg așa bine cu ei. Și lor le place baschetul și vor să mergem împreună la un meci. Sunt tare impresionat de infrastructura orașului. Multe clădiri înalte se întrec una pe cealaltă să atingă cerul. Noaptea, luminile clădirilor înalte crează un spectacol de lumini la care participă oricine fără să plătească vreun bilet. Mă întreb dacă pe localnici îi mai fascinează acest aspect. 

Sursa foto: wikipedia.org

Boston este un oraș fondat în anul 1630 și multe clădiri poartă însemne arhitecturale de mult trecute. Spre centrul orașului se înalță zgârie norii, mai scunzi decât cei din alte orașe americane, dar suficient de înalți încât să mă facă să mă minunez de fiecare dată când sunt la baza lor. Când suntem liberi mergem în grădina publică (Public Garden). Statuia ce „păzește” întreg parcul îl reprezintă pe George Washington călare pe un cal. Este o locație superbă în care îmi place să „spend my time” (cum spune americanul). Oamenii sunt liniștiți și se respectă unii pe ceilalți. Cred că americanii au învățat să fie uniți zi de zi și nu numai în situațiile de criză. Asta se datorează probabil numeroaselor încercări prin care trec împreună de o mulțime de ani. Mă refer aici la calamitățile naturale care le lovesc periodic orașele de pe coastă, dar și la națiunile care atentează la siguranța lor națională. Parcă îi recunoști pe americani pe stradă. Știi că sunt mulți străini în Boston și totuși ești convins de cetățenii nativi.

Sursa foto: wikipedia.org

Multe ar mai fi de spus din visul care m-a agitat o noapte întreagă, dar mă tem că trebuie să plec la meci. Venga conmigo Rosalinda! Am devenit ușor poliglot de cand tot visez că trăiesc visul american. 

Cam așa îmi doresc să am parte de work and travel în America. Să merg într-o vacanță specială într-o destinație turistică pe placul meu. Mulțumesc pentru voucher domnule Ghiță. Chiar dacă l-am primit într-un vis, l-am valorificat din plin. A fost un vis în alt vis. Chiar dacă nu am avut parte până acum de vreo experiență work and travel, mărturisesc că mi-ar plăcea să experimentez. 

Tu cum crezi că te-ar ajuta o experiență work and travel? Ți-ar plăcea să experimentezi muncind și călătorind în același timp?

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

Concurs cu super-premiu de la Toyota Romania

Am tot participat pe la concursuri, dar nu am câștigat niciodată un premiu mare. Mă refer la acelea care se dau în număr mic și care sunt valoroase din punct de vedere financiar. O excursie, o mașină, o motocicletă, o vacanță cu totul inclus. Dar nu este timpul pierdut. Mai încerc. De data aceasta îmi place provocarea lansată de Toyota România. De curând s-a lansat în țara noastră noul model Toyota Yaris. O să spuneți (-Iar noul Yaris?). Iar eu am să vă spun că Yaris, precum orice model de succes, se reinventează.

Concursul pe care Toyota l-a pus la cale cu ocazia lansării oficiale a noului model Yaris în România este unul destul de antrenant. Poate fi luat drept concurs de fotografie, de creativitate și originalitate. Cred că ar putea câștiga oricine acest concurs, cu condiția să fie inventiv și să uimească juriul prin materialul încărcat pe toyotamea.ro

Am tot lăudat acest concurs fără să vă spun în ce constă de fapt premiul. Toyota România va acorda ca premiu pentru acest concurs inedit, o călătorie unică și extraordinară la fabrica Yaris din Valenciennes. Transportul, cazarea și masa intră în calcul pentru acest premiu. Așadar, fără a lungi vorba foarte mult, am să vă spun că mă înscriu la acest concurs și vă îndemn și pe voi să o faceți.

Iar acum am să vă povestesc cum a fost la test drive. Toyota Yaris este o mașină pe placul meu dintr-o serie de câteva mărci și modele de mașini pe care mi-aș dori să le am sau să le conduc zilnic. Îmi plac mașinile mai micuțe, iar Toyota Yaris pare una dintre ele. Spun „pare” pentru că interiorul este unul destul de spațios. Portbagajul beneficiază de „subsol” unde se poate ține roata de rezervă sau bagaje. Scaunele din spate se pliază pentru a crea un spațiu generos portbagajului, atunci când avem mai mare nevoie de spațiu.

Camera video care oferă asistență la mersul cu spatele mi s-a părut atât de interesantă încât poți face filme cu ea. Desigur că este ușor augumentată afirmația, dar am făcut-o intenționat pentru a scoate în evidență acest element extrem de util de care dispune noul Yaris. Nu pot fi 100% obiectiv acum când vorbesc despre Yaris, dat fiind faptul că eu am condus la Ploiești modelul Hybrid. Nu am găsit modelul clasic, dar a fost bine și așa. M-am simțit extraordinar în Toyota Yaris Hybrid care este mai silențioasă decât o pisică atunci când îți toarce în poală. Asta se întâmplă până la viteza de 40 km/h, peste această limită trecându-se la alimentarea pe carburant.

Reprezentanța Toyota Ploiești

Cam asta a fost experiența mea cu Toyota Yaris Hybrid - modelul cel nou. Urmează să particip la concursul organizat în cinstea lansării acestuia în România și cine știe cum am să vă transmit curând   „salutations  à mes amis” tocmai din fabrica Yaris din Valenciennes.

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

Cat de mult ne ajuta o asigurare medicala?

Tocmai am aflat de existența asigurărilor medicale internaționale. Aveam idee despre ce înseamnă o asigurare medicală obișnuită, dar nu știam ce avantaje prezintă o asigurare medicală internațională față de  cea obișnuită. Este destul de mult de vorbit  pe marginea unui asemenea subiect. Oamenii trebuie să fie informați de ce este bine să apeleze la asigurările medicale așa că am să intru direct în subiect.

Asigurare medicală internațională vs asigurare medicală obișnuită

MediHelp International se laudă că este lider pe piața asigurărilor medicale din toată Europa. Chiar la ei pe pagina oficială, http://www.medihelp.ro, am citit informațiile cu privire la avantajele unei asigurări medicale internaționale față de una obișnuită. În cazul celei obișnuite lucrurile sunt simple și se rezumă la beneficiile obținute de condițiile stabilite de asigurarea medicală achiziționată. Asta înseamnă că polița de asigurare medicală va acoperi cheltuielile legate de controalele periodice sau tratarea unor boli pe teritoriul României, în cazul țării noastre. Oamenii nu văd totuși cu ochi buni medicina din România, astfel că tot mai mulți își îndreaptă atenția spre asigurarea medicală internațională. Aceasta, spre deosebire de cea simplă, prezintă o serie de avantaje, care pentru cei mai mulți oameni sunt decisive în momentul achiziționării unei polițe. Ne referim aici la acoperirea internațională pe care aceasta o deține, după cum îi spune chiar numele. Un alt punct important este acela că acoperirea internațională nu se rezumă pe teritoriul câtorva state ci oferă îngrijire medicală oriunde în lume până la suma de un milion de euro pe an pe fiecare membru. Desigur că suma asigurată prin contract este extrem de importantă, dar și mai important este să nu avem vreodată nevoie să apelăm la beneficiile oferite de asigurare ci doar să folosim asigurarea drept scut atașat sistemului imunitar și integrității corporale. Acest scut va trebui să ne protejeze numai în momentul în care am ajuns totuși în imposibilitatea tratării unui diagnostic ieșit din comun, care ar necesita investiții serioase.

O asigurare de sanatate internationala mai acoperă și costurile asociate spitalizării dar și a altor costuri adiționale, fiind la fel de eficientă și în acoperirea asistenței medicale în ambulatoriu. Acestea sunt numai câteva dintre avantajele cele mai importante pe care le prezintă asigurarea medicală internațională față de cea obișnuită. Asta nu înseamnă că cea obișnuită este inutilă ci doar că cea internațională prezintă un grad mai înalt de siguranță pe care un om și-o poate asigura.

Un alt tip de asigurare. MediHelp Superior Plan - MHS

Acest tip de asigurare medicală -MHS- este una cu acoperire internațională care poate fi ușor personalizată. Se poate alege țara de tratament iar acoperirea constă, printre alte beneficii, de: acoperire 100% pentru servicii de ambulanță, pentru tratamentul cancerului, pentru spitalizare și servicii ambulatoriu. În plus această poliță asigură beneficii pentru transplant de până la 250000 de euro și o limită de acoperire a poliței de 2,5 milioane de euro. Și în acest caz este o sumă exorbitantă de care putem „profita” dar de care cu siguranță nu ne-am dori să avem nevoie vreodată. Totuși nu suntem noi cei care decidem dacă avem sau nu nevoie de tratamente atât de scumpe. Așa că asigurarea medicală ne poate lua o piatră de pe inimă în acest caz.

Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, ci mintea si spiritul ci si perspectiva unui om (James H. West)

 Iată că în zilele noastre asigurările medicale, precum și cele din alte domenii, sunt menite pentru a ne asigura bugetul pe termen lung și pentru a ne feri de pase negre prin care putem trece oricând. Luând în considerare că banii noștri sunt făcuți prin muncă asiduă (în cele mai multe cazuri), dar și faptul că prin muncă ne punem la bătaie sănătatea pe termen lung, eu consider că putem investi fără regrete o parte din bani într-o asigurare medicală care să ne aducă pacea sufletească.

Cum credeți că v-ar putea ajuta o asigurare medicală? Eu am una de viață. Aceasta nu mă ajută pe mine însă i-ar putea ajuta pe urmașii mei. Momentan sunt mai altruist. Este momentul să fiu și egoist? Cred că da. Deci voi cum credeți că trebuie să vă asigurați? Și mai am o întrebare: Dacă asigurarea CASCO în cazul mașinilor reprezintă un fel de asigurare medicală a acestora, în cazul nostru noi nu merităm propria asigurare medicală?

Acest articol participă în competiția Superblog 2014.

Read More

Arata-i sefului tau ca nu-i cel mai bun

A venit momentul să-i arăt șefului că nu este cel mai bun. El așa crede în sinea lui. Mereu se dă cocoș, de parcă le-ar ști pe toate și le-ar putea face pe toate. Este drept că pe poziția lui își face treaba foarte bine. Asta nu-i dă dreptul să se creadă cel mai bun în toate. Și totuși asta face. Așa că l-am provocat la activități în afara serviciului ca să îi arăt că se înșeală atunci când se crede cel mai bun în toate domeniile. Desigur că nu m-ar deranja să-mi demonstreze contrariul. Sub pretextul organizării unui team building la Straja, am reușit să strâng laolaltă toată echipa pe care o conduce.

Scopul principal: să-i demonstrăm că nu e cel mai bun la toate, așa cum se crede.
Probe de foc: schi alpin în stațiunea Straja și abilități  fizice dovedite în Parcul de aventură din Straja.

Ne-am distrat la schi în Straja și am mers în parcul de aventură

Am ales astfel de activități, dat fiind faptul că niciunul dintre colegi nu era as în vreunul din domenii. Asta ca să nu ne dăm tocmai noi cocoși.
Șeful e un tip înalt, corpolent ușor rigid în conversații și plin de el, așa cum v-am mai spus. Nu s-a temut să meargă cu noi la schi. Ba mai mult tocmai el ne-a învățat anumite mișcări de echilibru. Buuuun zic. 1-0 pentru șefu. Păi ce facem băieți? Ne facem de râs? Ne-am dat cu fundul de zăpadă dar nimeni n-a pățit nimic în cele din urmă.

În Parcul de aventură din Straja a urmat partea neplăcută. Ajunși la fața locului șefu a zis că nu încearcă tiroliana pentru că îi este frică de înălțime. Nu încearcă nici cățărarea sau alte activități la înălțime. Noi am tot insistat până ce l-am făcut să cedeze presiunilor.  Tiroliana tot nu a încercat-o pentru că i-a fost frică. În schimb a făcut echilibristică la înălțime pe bârnele suspendate. La un moment dat a călcat ciudat și și-a luxat încheietura. Nu era cel mai stăpân pe situație acolo la înălțime. Pariul cu frica în fața căruia îl pusesem noi, l-a doborât mai degrabă fizic decât moral. Un picior luxat iar celălalt julit foarte urât pe o suprafață generoasă. Partea cea mai dificilă a fost să-l coborâm cu picioarele pe pământ. Din cauza înălțimii și a greutății, ne-a fost dificil să-l aducem jos și să-l transportăm până la Vila Alpin, acolo unde eram cazați. Proba noastră de foc s-a terminat într-un mod crunt și toți ne simțeam vinovați că am insistat să se urce acolo.

În final am învățat o lecție importantă. Nu forța un om să-și învingă temerile indiferent cât de fălos ar fi. La finalul zilei nu a mai contat faptul că șeful se dădea atotștiutor la serviciu. Ne-am dat seama că noi am vrut să ne „răzbunăm” cumva, chiar dacă nu acesta era modul în care prevedeam noi „răzbunarea”. Am greșit și ne-a părut rău. Am promis însă să revenim într-o vacanță la Straja pe care să o petrecem într-un mod mult mai constructiv și lipsit de evenimente neplăcute. Ne vom întoarce pe timp de vară.

Acest articol participa la Superblog2014!

Read More