Am sa va scriu cateva versuri din copilaria mea in care mai scriam si eu poezii cand nu aveam altceva mai bun de facut. Inca nu mi-am pierdut speranta si nici increderea in Dumnezeu desi dau din rau in mai rau cateodata. Poezia se numeste :
Il am pe Dumnezeu
De Nicusor Adrian Rotaru
La umbra unui nuc ma aflu
Si ma gandesc la tine acum
De n-ai fi fost, mamica draga,
Eu nici nu existam acum.
Cand vine seara, eu adorm
Cu gandul tot la tine
De ai mai fi trait acum,
Sa ai grija de mine!
Sunt trist si necajit mereu,
De ar trai taticul meu,
Nu mi-ar mai fi atat de greu,
I-as multumi Lui Dumnezeu,
Ca-l am macar pe el.
As fi avut un adapost,
N-as hoinari fara rost.
Sunt singur, n-am pe nimeni eu
Insa mai cred in Dumnezeu
Cat voi trai nu-L voi uita
Ca El e mantuirea mea.
Nu este inspirata din intamplari reale, nici nu mi-as dori, este doar o creatie de-a mea, cu care ma mandream la vremea aceea si de care nu imi este rusine nici acum. Speranta moare ultima, asa ca ma agat de ea.
PS: N-am nimic cu sefii, sistemul e de vina
Foarte frumoasa poezia!
RăspundețiȘtergere