Anul trecut mi=am dat demisia de la un loc de munca fara a-mi fi gasit in alta parte de lucru. Trecusera aproape doua luni si eu nu gasisem inca nimic de munca, iar mama nu mai avea rabdare sa ma vada stand acasa. Asa ca de gura ei m-am grabit sa aleg ca loc de munca primul job care mi s-a oferit: sofer de taxi. Interesanta provocare mai ales ca nu mai condusesem de cateva luni, permisul de sofer avandu-l la acel moment de 2 ani fara o luna. Practic lucram "pe nashpa". Am urcat la bordul Loganului luat in primire, fara ca patronul sa-mi ceara o proba de lucru. Mi-a si convenit avand in vedere ca aveam mari emotii sa urc la volanul unei masini care imi este incredintata. Asadar am reusit sa plec pe traseu, cu mari emotii neavand incredere ca voi reusi ceva. Am inceput asadar sa merg pe stradute mai necirculate pentru a ma obisnui cu masina si a-mi dezvolta din nou reflexele la volan. Prima seara am folosit-o doar pentru acomodare, luand o singura cursa, aceea fiind cu un prieten pe care l-am luat de la munca si l-am dus acasa. La coborare mi-a spus ca nu se mai urca in viata lui intr-o masina pe care o conduc eu. E clar : a avut parte de senzatii tari. Momentul magic pe care vreau sa-l povestesc insa a avut loc in urmatoarea zi, cand am fost oprit din mers de o femeie impreuna cu fiica sa. Fata tinea un tort in mana si era gatita frumos, deci mergea la ziua cuiva am banuit. Am oprit instant pe trecerea de pietoni, ca sa nu pierd bunatate de cursa. Mi-am asigurat masina pana la setarea ceasului (taxatorului), fara a misca insa masina de pe trecerea de pietoni. Am pornit asadar in directia indicata. Masina a pornit ceva mai greu, dar am pus asta pe seama faptului ca probabil nu am tinut suficient ambreiajul. Mi-am vazut de drum, straduta pe care ma aflam, urmand sa ma duca pe o strada importanta si mult mai circulata, unde am facut si o depasire a unei masini care se misca prea incet in comparatie cu viteza mea. Ei bine ies in bulevardul cel mare si opresc la un semafor, inaintea unui sens giratoriu. Si de aici a pornit nebunia. Au urmat 400 de metri de probleme, masina nemaiascultand comenzile mele. Incercam sa bag in a doua viteza, dar nu vroia sa accelereze. Parca ceva o tinea in loc. Am accelerat mai tare, dar masina se incapatana sa mearga cu aceeasi viteza. Masinile ma claxonau iar eu nu puteam face nimic pentru ca eram pe a doua banda, inconjurat de masini care treceau pe langa mine pe ambele parti. Am reusit in cele din urma sa prind ceva viteza, dar tot nu am putut schimba banda de mers pentru ca banda din dreapta era inca plina. Eram claxonat din toate partile, femeia din spate imi tot spunea sa opresc masina ca ea se da jos. Eu incercam sa-mi pastrez calmul in acel "tunel" al groazei care ma strangea tot mai tare. La un moment dat simt un miros de ars in masina, care-mi impinge numaidecat mana catre frana de mana. Punct ochit punct lovit. Cam cu intarziere, dar am reusit sa remediez problema. Am reusit sa duc cursa la bun sfarsit cu bine totusi, dar cu o lectie invatata. Am renuntat la taximetrie si nu din cauza sofatului, ci din cauza financiara, fiindca nu-mi convenea targetul impus de firma. A fost cea mai amuzanta peripetie prin care am trecut la volan, iar acum rad de fiecare data cand imi aduc aminte. Acest articol participa la un concurs sponsorizat de
Portbagaje auto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea