Serialul Yazaki. Episodul 3

... Dupa prima iesire in fabrica de care am avut parte, parerile erau impartite. Unii credeau ca e usor altii ca e foarte greu, mai erau si vorbele pe care le auzisem de la cunostintele care erau deja acolo care ne spuneau ca e destul de greu si ca trebuie sa fi foarte rapid; insa toti aveam curiozitatea de a incerca. Dupa vreo cateva zile in care eu am fost baiatul care facea clasa sa rada, a venit vremea sa fim repartizati pe linii. Pe mine m-au dus prima data in aria unde se faceau cablaje pentru Toyota Yaris. M-a lasat la o masa unde erau 4 baieti voiosi si care se amuzau pe seama mea cand imi vedeau stangacia in a lucra. Au urmat toate interviurile la care eram supus de cei mai vechi cu intrebari de genul" cum te cheama, pe unde stai, de unde esti, ai rude pe aici, cat porti la chiloti, la sandale, la sutien si restul de intrebari. Ma plictisisem de atatea interviuri si deja incepusem sa fac misto cand ma mai intreba careva ceva de genul. Am inceput apoi sa-mi invat pasul de lucru. Eram la masa unde cablajul aproape finisat primea suporturile cu care urma sa fie prins pe caroseria masinii, pe care erau date gaurile deja. Practic nu aveam voie sa gresesc cu mai mult de 1 cm ca altfel cablajul suferea defecte, ceea ce era un lucru grav pentru productia liniei. cablajul urma sa fie intors si reparat iar pasii necesari repararii tineau linia in loc. Si cum incepusem eu sa invat pasul baiatul care ma invata profita de acest lucru si ma asista numai odihnindu-se din cand in cand. Iar eu imi dadeam interesul ca sa bag clipul (suportul cu care se prindea cablajul pe caroserie) in uke (suportul cu ajutorul caruia prindeam clipul pe cablaj). Si nu intra si ma enerva si le dadeam motiv de distractie profesionistilor care ma vedeau neindemanatic. Dupa o saptamana in care tot incercam sa tin acel pas si nu reuseam in ciuda eforturilor pe care le depuneam, am cerut sa fiu schimbat dupa acel pas invocand si faptul ca degetele mele aratau ca batute cu ciocanul, ca stranse cu usa, ca calcate de un pantof nou, ca un calcai trecut prin maracini. Insa profa care ma avea in grija ma incuraja si-mi spunea ca asa sunt toti la inceput, dar apoi devin zmei cu puteri supranaturale. Am ajuns deci inapoi pe linie cu aceleasi dureri la degete pe care le aveam. Am mai stat acolo doua zile dupa care m-a dus in aria Ford deoarece aria Yaris luase concediu si asadar nu mai lucra nimeni acolo pentru o perioada de doua saptamani. Aici pe Ford mi se parea mult mai liniste si mult mai frumos. Aici as fi vrut sa fiu repartizat inca de la turul fabricii pe care-l facusem cu ceva timp in urma. Atunci ni se aratasera toate ariile si toate masinile ce stiau sa faca fiecare. Am fost dat tot pe clamp, tot in locul unde se puneau clipuri pe cablaj, numai ca aici clipurile aratau altfel, si erau mult mai usor de introdus in uke. Incepuse sa-mi placa mai mult desi era mult de munca si la acest cablaj. Inca imi permitea culoarea tricoului sa imi iau pauzele mai lungi cu cate 5 minute, sa mai intarzii pe linie, sa mai stau spectator la colegii mei, sa nu ma intereseze prea tare de alte lucruri. Imi facea mare placere cand ma mai intalneam cu colegii de clasa. Era o senzatie de intalnire dupa nu stiu cat timp, desi ne vedeam in fiecare zi la intrarea si iesirea din program, cand se facea prezenta. Si a trecut si concediul pe Yaris si m-am intors de unde plecasem...

In episodul urmator
-> Noii colegi de clamp
-> Yazaki Summer Party 2007
-> Adriana Yaz 2
-> Cine este Pustiu?