Amintiri din copilarie

 Vanzatorul de pesti exotici

Cand eram eu mai mititel am avut ocazia sa vand in piata, la minunatele tarabe  din beton (nu le-am prins pe cele din metal). Vindeam pesti exotici, hrana si accesorii pentru acestia. O faceam din  doua motive. Primul era acela ca eram cam obligat de tata sa o fac iar al doilea era ca imi si cam placea. Erau desigur si unele parti neplacute in aceasta  munca, dar treceam mai usor sau mai greu peste ele. Totul a inceput  cam de prin clasa a patra. Am inceput sa am grija de pestii exotici ai tatalui meu. El  incepuse de ceva vreme sa iasa pe piata cu pesti pentru a vinde. Era o pasiune de-a lui din care incerca sa faca  si ceva profit. In  clasa a cincea deja eram micul mare expert in  acvaristica. Cunosteam  cam 70% din pestii obisnuiti de acvariu, metode de imperechere, diferentele intre masculi si femele, nume de plante de acvariu, conditii optime pentru un acvariu, etc. Invatasem de la tata sa aburesc clientul ca sa cumpere,  desi nu-mi statea mie in fire sa fac treaba asta si nici nu-mi placea. Asa cum nu-mi place cand intru intr-un magazin sa fiu luat la intrebari inainte ca macar sa apuc sa  arunc o privire.

Si au tot trecut weeckend-urile (doar sambata si duminica iesea la piata) si am deprins tot  mai bine meseria. Ramaneam  destul de mult  sa vand, in timp ce tata se juca table pe o taraba alaturata cu nenumaratii prieteni care il tot vizitau la piata.  Mie imi  convenea pentru ca la sfarsitul zilei imi mai dadea si mie cativa banuti de buzunar, pe care altfel nu i-as fi primit.

Aveam in  toata treaba asta cateva inconveniente majore care constau in trezitul de dimineata, frigul de la piata (in functie de sezon) si inca  vreo doua despre care voi povesti mai pe larg in postarile urmatoare.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta