Mers pe jos între Ploieşti şi Bucureşti

Sunt receptiv la provocări, mai ales dacă acestea nu sunt gen "pariu cu frica." Aşa că am acceptat imediat provocarea lansată de John Cristea de a străbate la pas distanţa dintre Ploieşti şi Bucureşti. Nu i-a luat mult să mă convingă. A reuşit din prima încercare. Poate mai mult i-a luat lui să se convingă că eu sunt omul potrivit cu care să pornească la drum în această aventură. Mi-am dat seama de asta datorită faptului că tot insista cu întrebări legate de rezistenţa mea la efort, de condiţia mea fizică, de mersul pe jos în ceea ce mă priveşte, coroborate toate acestea cu îndemnul de a încerca să mai pun câteva kilograme pe mine înainte de ziua plecării spre Bucureşti. Chiar dacă nu ne cunoşteam mai deloc unul pe celălalt (nu cred că am vorbit mai mult de 5 ore cumulate, de când ne-am cunoscut şi până la hotărârea luată, de a merge impreună pe jos spre Bucureşti), am picat de acord să facem acest drum. Nu a ştiut mai nimeni de nebunia pe care urma să o facem. John mi-a mărturisit că a mai vrut să facă asta în trecut cu mai multe persoane şi cu o mediatiyare serioasă a evenimentului. Nu i-a reuşit atunci din cauza neseriozităţii de care au dat dovadă posibilii camarazi de "expediţie". Între timp el nu a renunţat la idee şi iată-ne puşi pe fapte mari. Am creat si un haştag pe Twitter pentru a ţine conectaţi în online cunoscuţii şi pentru a face cunoscut evenimentul exact în momentul desfăşurării lui. Sâmbătă, 22 septembrie 2012, m-am trezit cu noaptea-n cap cu gândul că voi porni în provocarea vieţii mele. Nu ştiu cum văd alţii această iniţiativă dar mie mi se pare de-a dreptul nebunească într-un secol al vitezei, când alţii ar prefera să se deplaseze cu mijloace de transport cât mai rapide. Vineri spre sâmbătă noaptea, somnul meu a avut de suferit. Am avut emoţii şi le-am resimţit în vise. Aşa se face că nu am dormit decât 4 ore. Nici John, cu care m-am întâlnit la ora 05:20, nu dormise prea mult, după cum mi-a spus chiar el. În timp ce aşteptam primul troleibuz al zilei, ne-am făcut inventarul câtorva lucruri care ne trebuiau pe drum. Totul părea a fi ok, iar noi eram dornici de aventură. Am străbătut Ploieştiul cu mijloacele de transport în comun, ne-am făcut câteva poze în faţa gării de Sud a oraşului. Am ajuns la ieşirea din Ploieşti spre Bucureşti şi am luat-o imediat la pas, nu înainte de a porni pedometrul.  Va urma...