Cand eram mic si cumparam revista Bravo sau Popcorn pentru a citi despre vedetele vremii, erau in mare voga si cei de la Aqua. Solista trupei avea un timbru al vocii deosebit si usor de recunoscut. Cateodata ma mai trezesc fredonand urmatoareale melodii de la aceasta trupa:
miercuri, 28 noiembrie 2012
Mers pe jos între Ploieşti şi Bucureşti partea a IV- a
[...] A doua parte a drumului trebuia sa fie mai usoara macar prin prisma faptului ca era mai scurta. Mai aveam de mers circa 25 de Km dupa cum scria pe borna. Cu aparatul de fotografiat in mana, mai surprindeam din cand in cand cate o imagine care imi parea interesanta.
In scurt timp am intrat in zona Metropolitana a Bucurestiului, in judetul Ilfov, iar traficul era si mai intens ceea ce ne crea diverse probleme. Soarele se arata tot mai puternic si mai cald, dar nu m-am putut dezbraca de jacheta. Cel mult am descheiat-o ca sa ma pot aerisi mai bine si sa nu sufar de caldura. In scurt timp John a inceput sa aiba dureri mari in talpa piciorului. Dupa pauza de masa, se mai racise putin si a inceput sa resimta mai tare durerile provocate de pietricelele de pe drum pe care le resimtea la tot pasul. Deja dupa alti cativa kilometri de mers incepuse sa mearga cu greu, facand eforturi deosebite pentru a face urmatorul pas. Imi spunea tot mai des ca daca nu gaseste un magazin de unde sa-si ia o pereche de incaltari, nu va mai putea continua.
Cu mare dificultate am ajuns in Otopeni, dupa inca o oprire inainte de Baneasa, unde am oprit la o benzinarie pentru a ne face nevoile si pentru a cumpara ceva lichid. Aici am cautat un magazin de haine, de incaltaminte, sau orice supermarket de cartier care ar fi putut avea incaltari. Am intrebat locuitorii din zona, dar nu am gasit nicio solutie optima pentru a gasi banalii tenesi de care avea nevoie John. Am recurs chiar si la incercarea de a cumpara incaltari folosite de la localnici, dar fara succes, asa ca am continuat drumul, strabatand suta de metri in cateva minute.
Eram dezamagit atat de tare incat nu stiam daca sa-l urc pe John intr-un microbuz si sa-l trimit la Ploiesti, iar eu sa-mi continui drumul, sau sa renuntam impreuna si sa luam un RATB catre Bucuresti. In Otopeni am stat aproape doua ore, timp in care abia am avansat, iar la un moment dat ne-am oprit intr-o statie asteptand un microbuz sau un traseu RATB care sa ne duca in Bucuresti. Totusi nu ne-am urcat in niciunul, desi au trecut mai multe pe langa noi. John a vorbit la telefon jumatate de ora in timp ce eu am luat loc pe o bordura ca sa-mi odihnesc picioarele.
Eram suparat si asta se vedea cu usurinta pe fata mea. Eram suparat chiar si pe John, nu doar pe situatie, pentru faptul ca nu mai puteeam continua drumul. Acest lucru coroborat cu repausul din statie, l-au facut pe John sa traga de el si sa mai incerce sa avanseze. Asa ca am pornit iar la drum intr-un ritm vizibil mai lent. Aflandu-ne pe un pod, am zarit de acolo ceea ce parea a fi pasajul Basarab. Mi s-a parut ciudat ce vad si nu intelegeam de ce se afla acolo. Totusi nu stiam alta constructie asemanatoare in Bucuresti si nici camaradul meu nu stia, asa ca ne-am bucurat sa-l vedem si am presupus ca acesta este si ca trebuie sa ajungem acolo. Nu parea sa mai fie mai mult de 30-40 de minute de mers pana acolo. Am tinut drumul in continuare iar in cele din urma surpriza serii s-a produs. In fata noastra la cateva sute de metri se vedea mare "Welcome to Bucharest!" mesajul care ne-a bucurat foarte tare. Aveam sa incheiem cu chiu cu vai traseul pe care plecasem de la celalalt capat cu mai bine de 10 ore in urma. Ne-am grabit sa ajungem la cativa metri de acest indicator pentru a fi siguri ca nimic nu ne mai opreste din drum inainte sa trecem de acesta. John a scos cateva urlete de bucurie, ca si cum ar fi cucerit Bucurestiul cu totul, eu l-am acompaniat iar apoi ne-am pozat pentru a avea dovada ca am ajuns acolo.
Expeditia nu s-a terminat insa aici. Oana Oprescu ne-a invitat sa o vizitam in Bucuresti, afland de aventura noastra de pe retelele de socializare. Am luat legatura telefonic si dupa mai multe negocieri am hotarat sa ne schimbam traseul. Nu mai mergeam spre Gara de Nord pentru a lua trenul de Ploiesti ci mergeam intr-o alta zona a Bucurestiului pentru a ne intalni cu Oana Oprescu, bloggerita prahoveana din Brebu care nu a binevoit sa ne intampine in Gara de Nord ci ne-a invitat asa obositi cum eram la o plimbare cu metroul. Drumul cu metroul a fost unul lung si la dus si la intors, iar intalnirea cu Oana nu a durat mai mult de 20 de minute, timp in care mai mult am ras pe seama mersului nostru leganat si cracanat pe care-l aveam dupa atata drum.
La mustata am prins si trenul care sa ne duca inapoi acasa, si am stat la povesti in continuare pe drum, planuind sa mai facem inca o expeditie de acest gen, mai mare si de data aceasta anuntata din timp.
Dupa aceasta experienta de viata pot spune ca inteleg mai bine cum se deplasau oamenii in vremurile trecute, fara mijloace de transport de niciun fel. Probabil ca erau mult mai sanatosi din punct de vedere fizic cat si mental si probabil ca viata lor era una plina de aventura si in permanenta o cursa contracronometru pentru supravietuire. Pentru ca in astfel de deplasari, unde efortul este sustinut, este nevoie de multe resurse lichide, de mancare, de adapost, de haine si multe alte nimicuri. Noi acum avem de toate si totusi nu cred ca suntem atat de fericiti si de multumiti cu viata pe care o ducem.
Daca va intrebati daca as mai face o asemenea deplasare pe jos, raspunsul este afirmativ, numai ca pentru alte ocazii imi voi alege si o cauza si un motiv mai intemeiat pentru care sa fac deplasarea.
Cu mare dificultate am ajuns in Otopeni, dupa inca o oprire inainte de Baneasa, unde am oprit la o benzinarie pentru a ne face nevoile si pentru a cumpara ceva lichid. Aici am cautat un magazin de haine, de incaltaminte, sau orice supermarket de cartier care ar fi putut avea incaltari. Am intrebat locuitorii din zona, dar nu am gasit nicio solutie optima pentru a gasi banalii tenesi de care avea nevoie John. Am recurs chiar si la incercarea de a cumpara incaltari folosite de la localnici, dar fara succes, asa ca am continuat drumul, strabatand suta de metri in cateva minute.
Dupa aceasta experienta de viata pot spune ca inteleg mai bine cum se deplasau oamenii in vremurile trecute, fara mijloace de transport de niciun fel. Probabil ca erau mult mai sanatosi din punct de vedere fizic cat si mental si probabil ca viata lor era una plina de aventura si in permanenta o cursa contracronometru pentru supravietuire. Pentru ca in astfel de deplasari, unde efortul este sustinut, este nevoie de multe resurse lichide, de mancare, de adapost, de haine si multe alte nimicuri. Noi acum avem de toate si totusi nu cred ca suntem atat de fericiti si de multumiti cu viata pe care o ducem.
Blogosfera prahoveana produce surpriza la baschet
Intr-o zi obisnuita de sambata, ca dupa Black Friday, bloggerii prahoveni au avut de disputat un meci de baschet pe care nici macar ei nu se asteptau sa-l castige. Cel putin o parte din ei erau sceptici in privinta faptului ca pot invinge o echipa Asesoft Junior U14 cu doua luni de antrenamente regulate si o banca de rezerve generos de lunga.
Primul 5 trimis pe parchetul salii de sport a liceului 1Mai din Ploiesti a fost format din bloggerii-jucatori: Aditza(eu), Bogdan Cojo, Mihai (sotul Vienelei), Kriogen, Dragos Irimia. La sustinere pe margine au ramas: Ana Musatsi sotul ei, Vienela si Haotik care a facut pe fotograful de ocazie si ne-a prins in cateva cadre.
Meciul a fost strans si s-a desfasurat pe parcursul a 4 sferturi, fiecare avand 10 minute. Antrenorul juniorilor de la Asesoft, a facut pe arbitrul, incercand sa fie cat mai corect in decizii si penalizand numai cele mai decisive greseli. Scorul a fost strans, iar echipele s-au succedat de cateva ori la conducerea meciului. Pauza a adus in avantaj de un punct in dreptul juniorilor care conduceau cu 29-28. Repriza a doua a adus un plus de prospetime pentru cei mici, banca lor cea lunga oferindu-le diferite posibilitati. Ba chiar au si ajutat bloggerii cu un om pentru ca acestia sa nu capituleze mai devreme decat era cazul.
Noi bloggerii am profitat pe rand de omul in plus si ne-am odihnit prin rotatie, atunci cand ni se taia rasuflarea. Eu insa am ales sa profit la maxim de primul meu joc de baschet arbitrat si cu timpul unui meci normal, mai ales ca acesta se desfasura pe un teren intreg si nu doar la un cos asa cum mai jucasem pana atunci. Astfel, in cele 40 de minute state pe parchet, am resusit performantele pozitive de a da 6 pase decisive si de a inscrie 8 puncte pentru echipa mea. Pasele decisive ar fi fost mai multe daca Kriogen nu ar fi ratat atat de mult singur sub panou, insa si eu la randul meu am stricat anumite pase decisive venite catre mine de la colegii care sperau sa si inscriu.
In ciuda ratarilor noastre care au fost multe, am avut si norocul de partea noastra la cateva aruncari. Kriogen a inscris mai mult decat ne asteptam in ultimul sfert, Bogdan Cojocaru ne-a tinut tot timpul in meci prin driblingurile sale si pasele bune, finalizand din cand in cand cu succes, in timp ce Dragos Irimia a fost mai bun la recuperari datorita inaltimii care-l avantaja. Mihai a fost un bun conducator de joc in multe momente ale meciului, in timp ce eu nu am reusit sa-mi tin omul care era mult mai sprinten decat mine si se strecura foarte usor cu mingea in dribling. Cu toate acestea scorul final ne-a avantajat si a fost 58-50 la finalul celor 4 sferturi. Juniorii au fost in forma si au reusit sa inscrie multe cosuri de la semidistanta, evitand capacele venite de la noi cei mai inalti.
La sfarsit ne-am bucurat sa dam mana cu toti adversarii nostrii si ne-am savurat desigur victoria la care eu unul nu credeam ca se va ajunge. Nu e chiar un motiv de lauda, dar macar nu e un motiv de a se face caterinca pe seama noastra cum ca am fi luat bataie de la niste copii.
Noi bloggerii am profitat pe rand de omul in plus si ne-am odihnit prin rotatie, atunci cand ni se taia rasuflarea. Eu insa am ales sa profit la maxim de primul meu joc de baschet arbitrat si cu timpul unui meci normal, mai ales ca acesta se desfasura pe un teren intreg si nu doar la un cos asa cum mai jucasem pana atunci. Astfel, in cele 40 de minute state pe parchet, am resusit performantele pozitive de a da 6 pase decisive si de a inscrie 8 puncte pentru echipa mea. Pasele decisive ar fi fost mai multe daca Kriogen nu ar fi ratat atat de mult singur sub panou, insa si eu la randul meu am stricat anumite pase decisive venite catre mine de la colegii care sperau sa si inscriu.
In ciuda ratarilor noastre care au fost multe, am avut si norocul de partea noastra la cateva aruncari. Kriogen a inscris mai mult decat ne asteptam in ultimul sfert, Bogdan Cojocaru ne-a tinut tot timpul in meci prin driblingurile sale si pasele bune, finalizand din cand in cand cu succes, in timp ce Dragos Irimia a fost mai bun la recuperari datorita inaltimii care-l avantaja. Mihai a fost un bun conducator de joc in multe momente ale meciului, in timp ce eu nu am reusit sa-mi tin omul care era mult mai sprinten decat mine si se strecura foarte usor cu mingea in dribling. Cu toate acestea scorul final ne-a avantajat si a fost 58-50 la finalul celor 4 sferturi. Juniorii au fost in forma si au reusit sa inscrie multe cosuri de la semidistanta, evitand capacele venite de la noi cei mai inalti.
La sfarsit ne-am bucurat sa dam mana cu toti adversarii nostrii si ne-am savurat desigur victoria la care eu unul nu credeam ca se va ajunge. Nu e chiar un motiv de lauda, dar macar nu e un motiv de a se face caterinca pe seama noastra cum ca am fi luat bataie de la niste copii.
miercuri, 21 noiembrie 2012
Blogosfera prahoveana vs Asesoft junior
Sambata 24 noiembrie, cand stocurile de la Black Friday vor fi epuizate, bloggeri reprezentanti ai blogosferei prahoveane, vor disputa un meci de baschet cu grupele de juniori inrolati in programul Asesoft Junior. Acest meci in care bloggerii se pot face de ras pe latura sportiva, vine ca urmare a colaborarii dintre Blogosfera prahoveana si Asesoft Junior.
In speranta ca prezenta bloggerilor va fi consistenta, declar deschise antrenamentele, pentru cei care au o burta in plus. Putina miscare in plus pana la aceasta iesire la baschet nu ar strica pentru unii (se stiu ei care).
Ionut Urzeala este cel care a pus la cale aceasta confruntare, asadar va fi responsabil de bunul mers al lucrurilor. Ii multumim pentru asta si ii promitem ca ne vom apara corect sansele in teren.
In speranta ca prezenta bloggerilor va fi consistenta, declar deschise antrenamentele, pentru cei care au o burta in plus. Putina miscare in plus pana la aceasta iesire la baschet nu ar strica pentru unii (se stiu ei care).
vineri, 16 noiembrie 2012
Sclavi tineri de buna voie
Ma dispera oamenii care la serviciu renunta la pauza de buna voie, sau pe motivul ca nu au timp sa si-o ia si sar cu gura pe altii care vor sa-si ia pauza sau care au timp sa si-o ia. Astazi am avut parte de un moment asemanator la serviciu, cu niste colegi care nu inteleg ca cele opt ore si jumatate trecute in contractul de munca se distribuie in opt ore de munca si jumatate de ora de pauza. Numai ca ai mei colegi tineri, de la cel ami de jos si pana la cel mai de sus, nu inteleg acest lucru si trag ca sclavii opt ore si jumatate in continuu si peste program daca e cazul. Unii poate chiar spera in statui sau trofee oferite de firma pentru munca voluntara din timpul pauzei pe care nu si-o iau.
Eu am nevoie de acea pauza, pentru ca am nevoie de respiro. In plus eu chiar folosesc pauza pentru a manca, altminteri nu am timp si spatiu pentru a lua masa.
Iar pentru cei care nu au Bacalaureatul luat, le fac eu socoteala din trei in trei sau din 30 in 30.
Daca intr-o luna doneaza pauza lor firmei, in numai 16 zile se aduna o zi in plus de munca voluntara sau involuntara, nici nu mai are importanta. Ideea e ca in loc sa-ti suni copilul, prietena, iubitul, mama, bunicul, etc sau sa mananci in timpul ala, sau sa te odihnesti, muncesti in continuu si nu primesti ceva suplimentar in schimb. Mai mult: daca gresesti in timpul acela, nu va tine nimeni cont ca trebuia sa fii in pauza atunci dar nu ti-ai luat-o si cel mai probabil te va taxa dupa caz.
Motive sunt multe pe care le pot invoca "pro-luat pauza" dar ma opresc aici.
Celor ce vor sa fie sclavi de buna voie, le urez sa-i F in C K**-ul pana ii vad in genunchi cerand pauza, dar pe mine sa ma lase sa mi-o iau.
Eu am nevoie de acea pauza, pentru ca am nevoie de respiro. In plus eu chiar folosesc pauza pentru a manca, altminteri nu am timp si spatiu pentru a lua masa.
Iar pentru cei care nu au Bacalaureatul luat, le fac eu socoteala din trei in trei sau din 30 in 30.
Daca intr-o luna doneaza pauza lor firmei, in numai 16 zile se aduna o zi in plus de munca voluntara sau involuntara, nici nu mai are importanta. Ideea e ca in loc sa-ti suni copilul, prietena, iubitul, mama, bunicul, etc sau sa mananci in timpul ala, sau sa te odihnesti, muncesti in continuu si nu primesti ceva suplimentar in schimb. Mai mult: daca gresesti in timpul acela, nu va tine nimeni cont ca trebuia sa fii in pauza atunci dar nu ti-ai luat-o si cel mai probabil te va taxa dupa caz.
Motive sunt multe pe care le pot invoca "pro-luat pauza" dar ma opresc aici.
Celor ce vor sa fie sclavi de buna voie, le urez sa-i F in C K**-ul pana ii vad in genunchi cerand pauza, dar pe mine sa ma lase sa mi-o iau.
joi, 15 noiembrie 2012
La Mall
A mers si Aditza la Mall Ploiesti Shopping City invitat de catre organizatori. Am acceptat invitatia, de curiozitate, sa vad si eu cu ce se "mananca" astfel de "MARI deschideri" de Mall-uri. Am ajuns acolo la timp, dar nu am recunoscut pe nimeni. Toata lumea imbracata frumos la costum, cu cateva exceptii, printre care si eu. Nu suport astfel de tinuta, in care nu ma simt bine si transpir de 10 ori mai tare indiferent de anotimp. Am fost imbracat totusi intr-o camasa dar nu de culoare alba.
La scurt timp dupa ce am ajuns in sala de conferinta a venit si Kryogen cu care am inceput sa schimb cateva vorbe, ca doar pe el il cunosteam dintre toti invitatii.
Cu o intarziere de aproximativ jumatate de ora fata de programul planificat, au inceput introducerile si rand pe rand cativa oameni de seama implicati in proiect au luat cuvantul. Cel mai mult mi-a placut discursul primarului de Blejoi care a fost coerent, la obiect si s-a facut bine inteles.
Dupa ce discursurile scurte s-au incheiat, am facut cateva poze cu Dana si Ana care au ajuns si ele intre timp.
A urmat turul oficial realizat de reprezentantii proiectului. La sfarsit a fost cocktail-ul in care oamenii din presa trebuiau sa socializeze cu restul persoanelor prezente. Nu prea s-a intamplat acest lucru, deoarece cei mai multi au plecat chiar fara sa serveasca ceva din bufetul organizat in detaliu.
Mi-a placut organizarea acestui eveniment, atat de mult incat sa nu fiu carcotas in legatura cu aceasta. Au fost si lucruri care nu mi-au placut. Nu inteleg de ce este aleasa ca pardoseala acea marmura ultraalunecoasa, pe care abia te poti tine in picioare. Chiar nu-si da nimeni seama ca ar trebui sa lasam putin stralucirea deoparte in asemenea Mall-uri si sa tinem mai mult la siguranta celor ce patrund zi de zi acolo?
Nu mi-a placut deasemenea ca multe magazine nu erau deschise la ""MAREA deschidere", multe lucruri nu sunt puse la punct si multe nu sunt nici macar incepute.
Oameni gura casca erau destui si probabil ca pierdeau vremea acolo pana la concertul de seara. Eu am plecat din timp, ca si-asa era mare aglomeratie si acolo si pe drum. Traficul dinspre Ploiesti era bara la bara pe toate rutele. RATP-ul nici nu a mai intrat in incinta parcarii de la Carrefour pentru ca ii era greu si sa intre dar si sa iasa. Si acesta era plin pana la refuz, desi circula destul de bine.
Eu ma bucur ca au ajuns macar pana in acest punct si sper ca va fi gata in proportie de 90% pana de sarbatori. Oamenii au facut totusi treaba buna acolo si merita toate laudele, chiar daca au grabit deschiderea in conditiile in care lucrarile sunt departe de a fi finalizate.
La scurt timp dupa ce am ajuns in sala de conferinta a venit si Kryogen cu care am inceput sa schimb cateva vorbe, ca doar pe el il cunosteam dintre toti invitatii.
Cu o intarziere de aproximativ jumatate de ora fata de programul planificat, au inceput introducerile si rand pe rand cativa oameni de seama implicati in proiect au luat cuvantul. Cel mai mult mi-a placut discursul primarului de Blejoi care a fost coerent, la obiect si s-a facut bine inteles.
Dupa ce discursurile scurte s-au incheiat, am facut cateva poze cu Dana si Ana care au ajuns si ele intre timp.
A urmat turul oficial realizat de reprezentantii proiectului. La sfarsit a fost cocktail-ul in care oamenii din presa trebuiau sa socializeze cu restul persoanelor prezente. Nu prea s-a intamplat acest lucru, deoarece cei mai multi au plecat chiar fara sa serveasca ceva din bufetul organizat in detaliu.
Mi-a placut organizarea acestui eveniment, atat de mult incat sa nu fiu carcotas in legatura cu aceasta. Au fost si lucruri care nu mi-au placut. Nu inteleg de ce este aleasa ca pardoseala acea marmura ultraalunecoasa, pe care abia te poti tine in picioare. Chiar nu-si da nimeni seama ca ar trebui sa lasam putin stralucirea deoparte in asemenea Mall-uri si sa tinem mai mult la siguranta celor ce patrund zi de zi acolo?
Nu mi-a placut deasemenea ca multe magazine nu erau deschise la ""MAREA deschidere", multe lucruri nu sunt puse la punct si multe nu sunt nici macar incepute.
Oameni gura casca erau destui si probabil ca pierdeau vremea acolo pana la concertul de seara. Eu am plecat din timp, ca si-asa era mare aglomeratie si acolo si pe drum. Traficul dinspre Ploiesti era bara la bara pe toate rutele. RATP-ul nici nu a mai intrat in incinta parcarii de la Carrefour pentru ca ii era greu si sa intre dar si sa iasa. Si acesta era plin pana la refuz, desi circula destul de bine.
Eu ma bucur ca au ajuns macar pana in acest punct si sper ca va fi gata in proportie de 90% pana de sarbatori. Oamenii au facut totusi treaba buna acolo si merita toate laudele, chiar daca au grabit deschiderea in conditiile in care lucrarile sunt departe de a fi finalizate.
Astazi se deschide Mall Ploiesti Shopping City
Suntem in data de 15 noiembrie 2012 si asteptam cu nerabdare sa vizitam noul Mall din Ploiesti.
Personal, sunt dezamagit de faptul ca lucrarile nu au fost finalizate la timp si totusi deschiderea se face la aceasta data. Partea buna este ca ploiestenii vor avea un centru de entertaiment care le va ocupa timpul mai mult decat pana acum. Sper ca acesta va fi prilejul pentru care ne vom indrepta bugetul personal catre acest Mall in loc sa pierdem timpul pe drum pana la Bucuresti pentru aceleasi activitati pe care le putem face aici. Astfel va avea de castigat si bugetul local daca e sa gandim si din alta perspectiva. Important este ca vom avea ceva al nostru si ca vom avea intradevar unde sa iesim, pentru ca in trecut, locatiile fie erau improprii, fie pozitionate aiurea, fie neatractive.
Astazi voi merge sa vad daca marea deschidere este pe masura valvei care s-a facut in presa inaintea acestui eveniment. Sper sa nu ma intorc de acolo cu un gust amar pentru ca nu vreau sa scriu de rau despre un loc pe care l-am vazut cu ochi buni chiar inainte sa apara. Asadar, voi reveni cu propriile pareri de indata ce mi le voi forma.
Personal, sunt dezamagit de faptul ca lucrarile nu au fost finalizate la timp si totusi deschiderea se face la aceasta data. Partea buna este ca ploiestenii vor avea un centru de entertaiment care le va ocupa timpul mai mult decat pana acum. Sper ca acesta va fi prilejul pentru care ne vom indrepta bugetul personal catre acest Mall in loc sa pierdem timpul pe drum pana la Bucuresti pentru aceleasi activitati pe care le putem face aici. Astfel va avea de castigat si bugetul local daca e sa gandim si din alta perspectiva. Important este ca vom avea ceva al nostru si ca vom avea intradevar unde sa iesim, pentru ca in trecut, locatiile fie erau improprii, fie pozitionate aiurea, fie neatractive.
Inceput promitator
Daca va intrebati ce fac cele 4 fetite pe care Blogosphera din Prahova le-a ajutat cu rechizite inaintea inceputului de an scolar, am sa va lamuresc in cateva randuri.Am stat de vorba cu mama fetelor si mi-a spus ca inceputul de an scolar a fost unul multumitor pentru ea. Fetele au calificative de bine si foarte bine, iar cea mai mica dintre ele care merge la gradinita este incantata de activitatea din noul mediu. Desi au trecut printr-o perioada dificila din cauza unei viroze la nivelul intregii scoli, acum si-au revenit si s-au intors la scoala, respectiv la gradinita. Pentru cele 3 fete care merg la scoala, scrisul este activitatea cea mai placuta pentru ele dupa cum ne-au spus inainte de a incepe scoala.
Ne dorim si noi sa scrie frumos si sa aiba inspiratie iar peste cativa ani le asteptam in Blogosphera daca isi vor dori acest lucru.
Pentru cei ce nu cunosc cazul sau vor sa-l revada, va las mai jos materialul realizat la fata locului de echipa de la ziaruloval.ro
Mirajul pariurilor
Orice om face pariuri la un moment dat in viata. Chiar daca nu e un parior inrait, tot pune pariu pe o bere, pe un suc, pe un masaj sau orice altceva lipsit de valoare, pentru a-si exprima si intari punctul de vedere in fata prietenilor care au o opinie diferita. Am intalnit multi oameni carora le place sa parieze din acest motiv si este si interesant sa pui pariuri simbolice atunci cand esti convins de ceva. Aceste pariuri simbolice pe sume, obiecte sau servicii de o valoare mica sunt chiar educative. La pierderea lor ne putem da seama ca nimic nu este sigur 100% si vom fi mai atenti pe viitor. La castigarea lor ne vom da seama ca putem avea incredere in propriile cunostinte, predictii, aproximari, etc.
Pentru mine mirajul pariurilor pe evenimente sportive a inceput la o varsta frageda pot spune. Nu aveam 14 ani cand tatal meu ma trimitea sa-i pun bilete la pronosport, la cursele de cai sau la casele de pariuri. Asa se face ca la un moment dat, stand la cozile interminabile (acum 10 ani nu erau prea multe case de pariuri in Ploiesti) m-am gandit ca nu ar strica sa-mi dau si eu cu parerea despre ce se va intampla in meciurile de fotbal. Si asa am inceput sa-mi pariez banii de buzunar intrand in aceasta atmosfera de suspans, de urmarire a fiecarui meci neimportant la prima vedere. Cu biletul in mana insa, orice meci vizionat devenea mai important si ma uitam la el cu mai mare interes. Adrenalina crestea cand scorul de pe tabela nu coincidea cu predictia si semnul de pe biletul meu de joc, din dreptul acelui eveniment. Emotiile erau mai intense la fiecare atac, lovitura libera sau lovitura de colt.
Am avut placerea si norocul sa castig de multe ori, dar nu sume mari, pentru ca atunci pariam putin si nu faceam bilete cu castiguri mari. Dar tot mergand la casele de pariuri clasice auzeam de oameni care nu au alta ocupatie decat pariurile sportive. Din asta traiau, erau oportunisti si reusisera sa invinga sistemle caselor de pariuri, ghinionul si tot ce insemna incasari continue pentru casele de pariuri. Acei oameni pariau intr-o zi cat castigau parintii mei intr-o luna, dar probabil ca si castigau foarte mult, altminteri nu si-ar mai fi permis acest lux. Ma gandeam si inca ma mai gandesc ca poate voi ajunge si eu la performanta aceasta macar pentru o perioada.
Senzatiile si mai tari ale unui eveniment pe care ai pariat sunt atunci cand esti prezent pe stadion, in sala sau alt loc in care se desfasoara acesta. Mi s-a intamplat de multe ori sa pariez chiar live in timpul meciului, fiind la numai cativa pasi de cei ce trebuiau sa-mi faca pariul castigator. Atunci strigatele de incurajare sau dezaprobare la adresa jucatorilor sunt mai intense si fac evenimentul mai interesant. Acesta este mirajul pariurilor si acesta este mirajul pariurilor online. La o casa de pariuri online poti juca si evenimente care deja au inceput, plasand pariuri live, in functie de prestatia jucatorilor sau a inspiratiei de moment. Poti face asta de oriunde prin intermediul unei conexiuni la internet, chiar si de pe telefonul mobil, smartphone, laptop sau tableta. Tranzactiile sunt securizate, banii castigati ajung pe card in 24-72 de ore, taxele pentru fiecare bilet jucat fiind inexistente.
Casele de pariuri online rasplatesc jucatorii fideli, oferindu-le bonusuri consistente la depuneri sau cu ocazia unor evenimente sportive importante. Totul e sa fii calm, rabdator si cumpatat in tot ceea ce inseamna pariere si astfel se pot castiga bani din treaba asta. Astfel putem imbina placerea de a paria cu placerea de a castiga bani.
Eu de obicei pariez la casa de pariuri online bet365 care are oferte bune de pariuri si bonusuri generoase chiar de la deschiderea contului, insa sunt multe case de pariuri online serioase si cu care m-am inteles bine. Vezi mai multe agentii de pariuri pe online-bookmakers.gr
Pentru mine mirajul pariurilor pe evenimente sportive a inceput la o varsta frageda pot spune. Nu aveam 14 ani cand tatal meu ma trimitea sa-i pun bilete la pronosport, la cursele de cai sau la casele de pariuri. Asa se face ca la un moment dat, stand la cozile interminabile (acum 10 ani nu erau prea multe case de pariuri in Ploiesti) m-am gandit ca nu ar strica sa-mi dau si eu cu parerea despre ce se va intampla in meciurile de fotbal. Si asa am inceput sa-mi pariez banii de buzunar intrand in aceasta atmosfera de suspans, de urmarire a fiecarui meci neimportant la prima vedere. Cu biletul in mana insa, orice meci vizionat devenea mai important si ma uitam la el cu mai mare interes. Adrenalina crestea cand scorul de pe tabela nu coincidea cu predictia si semnul de pe biletul meu de joc, din dreptul acelui eveniment. Emotiile erau mai intense la fiecare atac, lovitura libera sau lovitura de colt.
Am avut placerea si norocul sa castig de multe ori, dar nu sume mari, pentru ca atunci pariam putin si nu faceam bilete cu castiguri mari. Dar tot mergand la casele de pariuri clasice auzeam de oameni care nu au alta ocupatie decat pariurile sportive. Din asta traiau, erau oportunisti si reusisera sa invinga sistemle caselor de pariuri, ghinionul si tot ce insemna incasari continue pentru casele de pariuri. Acei oameni pariau intr-o zi cat castigau parintii mei intr-o luna, dar probabil ca si castigau foarte mult, altminteri nu si-ar mai fi permis acest lux. Ma gandeam si inca ma mai gandesc ca poate voi ajunge si eu la performanta aceasta macar pentru o perioada.
Senzatiile si mai tari ale unui eveniment pe care ai pariat sunt atunci cand esti prezent pe stadion, in sala sau alt loc in care se desfasoara acesta. Mi s-a intamplat de multe ori sa pariez chiar live in timpul meciului, fiind la numai cativa pasi de cei ce trebuiau sa-mi faca pariul castigator. Atunci strigatele de incurajare sau dezaprobare la adresa jucatorilor sunt mai intense si fac evenimentul mai interesant. Acesta este mirajul pariurilor si acesta este mirajul pariurilor online. La o casa de pariuri online poti juca si evenimente care deja au inceput, plasand pariuri live, in functie de prestatia jucatorilor sau a inspiratiei de moment. Poti face asta de oriunde prin intermediul unei conexiuni la internet, chiar si de pe telefonul mobil, smartphone, laptop sau tableta. Tranzactiile sunt securizate, banii castigati ajung pe card in 24-72 de ore, taxele pentru fiecare bilet jucat fiind inexistente.
Casele de pariuri online rasplatesc jucatorii fideli, oferindu-le bonusuri consistente la depuneri sau cu ocazia unor evenimente sportive importante. Totul e sa fii calm, rabdator si cumpatat in tot ceea ce inseamna pariere si astfel se pot castiga bani din treaba asta. Astfel putem imbina placerea de a paria cu placerea de a castiga bani.
luni, 5 noiembrie 2012
Ploiestiul vazut de sus
In videoclipul de mai jos puteti vedea cateva imagini surprinse de echipa de la eyecloud.ro
in Parcul Tineretului din Ploiesti. Imaginile au fost filmate cu multicopterul care apare la inceputul clipului in momentul in care se inalta deasupra parcului.
in Parcul Tineretului din Ploiesti. Imaginile au fost filmate cu multicopterul care apare la inceputul clipului in momentul in care se inalta deasupra parcului.
Cantece de pe la munca
Am dat de niste colegi minunati la KFC cu care imi face placere sa lucrez momentan. Daca mai punem la socoteala ca unii dintre ei se dau si cantareti, atunci e cu atat mai bine. In timpul programului se mai fredoneaza cate un refren doua, care ne intra tuturor in minte pe parcursul zilei.
Iata cam ce fredoneaza baietii care fac produsele delicioase de la KFC.
Iata cam ce fredoneaza baietii care fac produsele delicioase de la KFC.