Pages

marți, 10 iunie 2014

Cel mai cel copil

As putea sa va vorbesc despre baiatul meu o saptamana de aici inainte si sa scriu zeci de pagini, dar nu vreau sa va plictisesc si nici sa credeti ca imi bat joc. Sunt cat se poate de sincera si de concisa, vreau sa va vorbesc despre baiatul meu, simt nevoia sa fac asta.
Am un baiat Doamne, cel mai minunat, credeti-ma nu va mint cu nimic si nu exagerez deloc. Are 3 ani dar este atat de intelegator, de cuminte, de destept, de frumos de…de…de…
Ma ajuta la orice, la curatenie, da cu matura, spalam rufe impreuna, sterge praful, isi aduna hainutele si le pune la locul lor si jucariile.
Daca isi doreste ceva, ma intreaba ”mami putem sa cumparam aceasta jucarie”, iar eu daca ii zic “nu mami pentru ca este foarte scumpa iar noi nu aveam atatia bani la noi”, gata a inteles. Nu mai insista sau sa intrebe de ce, dar de ce, de ce, cum am intalnit la alti copii. Sau mai nou se practica “tehnica tavalitul in magazine”…am vazut atatia copii care efectiv se intind pe jos si urla pana parintele cedeaza si ii ia ce doreste.   
Il iubesc mai presus de viata mea, il ador, daca cineva mi-ar garanta ca Andrei va trai linistit si fericit multi ani dar in schimb trebuie sa renunt la viata mea nu as sta pe ganduri…(poate suna morbid dar exact asta simt, mi-as da viata pentru el in orice secunda fara sa stau pe ganduri).
Cei care nu au copii, poate zic, uite ce scrie si nebuna asta (recunosc asa ziceam si eu inainte, “ete na un copil parca nu are toata lumea”…ce e asa iesit din comun?). Dar cand veti avea copii viziunea se schimba total si viata ta depinde implicit de a copilul. Nu iti doresti altceva decat ca el sa fie bine, sanatos, sa fie imbracat frumos, curat, educat, sa ii oferi toate conditiile, sa fie fericit, sa faca un sport, sa invete sa cante la un instrument muzical, sa mearga la o gradi si la o scoala buna…sa devina cineva in viata.



Iar cand vine momentul te desparti de “viata ta”, el o ia pe drumul lui si o parte din tine se rupe, te simti gol…nu mai esti tu. Dar asta e, trebuie sa ne conformam, sa sprijinim copiii, sa ii ajutam sa isi gaseasca drumul.

“INDEPENDENT DE NOI, VIATA MERGE INAINTE…

Mirela A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea