Lista cumpărăturilor pentru sărbători

O să petrec sărbătorile de iarnă în Southampton. În Anglia nu prea ninge de obicei, iar în Sudul Angliei chiar foarte rar. Deci nu voi avea zăpadă aici, nu că în România ar fi prea multă. Totuși sărbătorile de iarnă fără zăpadă nu prea îmi plac. De fapt nici nu simt spiritul sărbătorilor de iarnă, deși englezii fac bradul de Crăciun cam în fiecare casă și împodobesc străzile sau casele.

Dar ca să simt că este final de an, trebuie să mă pregătesc măcar din punct de vedere culinar. Așa că anul acesta am de pregătit masa de Crăciun și probabil și pe cea de anul nou. Și cum pentru asemenea ocazii bucatele de pe masă trebuie să fie unele alese, dar și tradiționale, lista ingredientelor trebuie să fie și ea generoasă. Așa se face că va fi cumva o provocare să găsesc în Anglia toate ingredientele din care să fac sarmale (poate și cârnați, deși nu am tăiat niciun porc), salată de beof (sper că am scris bine), ceva deserturi (ar merge niște cozonaci, nu zic nu) plus altele. O să avem pe masa englezească și ceva curcan. Ei obișnuiesc să mănânce curcan de Crăciun, la fel cum o fac și americanii.

Și ca să îmi intru în mână, am gătit câteva chestii până acum. Eu gătesc de obicei cu „ce am în casă”. Asta înseamnă că deschid frigiderul și sertarele cu ingrediente și mă apuc să improvizez ceva. Ultima dată am făcut pentru colegi un orez cu lapte cu sos de mandarine. Desertul catalogat de colegii mei drept „delicios” a avut și o sesiune foto, din care am extras și imaginile din acest articol.



În speranța că nu voi da chix cu pregătirea mesei pentru sărbătorile următoare, vă urez sărbători fericite cu mese minunate și îmbelșugate!

Magazin de nișă vs magazin generalist

Îmi aduc aminte când am fost în Anglia pentru prima dată și am mers la un car boot. Am intrat într-un fel de obor, cum se poartă pe la noi prin România. Am văzut acolo o întreagă babilonie unde puteai găsi aproape orice lucru la care te gândeai, cu condiția să cauți cum trebuie. Nu mă gândeam să găsesc în Anglia acel tip de obor, cu lucruri la mâna a doua împrăștiate peste tot, pe jos sau pe nu mai știu unde. 

La polul opus aș vedea mall-urile, iar dacă mă gândesc și mai bine, la polul opus sunt marile magazine nișate. Adică acelea în care intri și te aștepți să găsești un tip de produse dedicate unei singure nișe. Spre exemplu, dacă intri într-un magazin de îmbrăcăminte, să găsești numai îmbrăcăminte. Dacă intri într-unul de piese auto atunci să găsești numai piese auto. Iar în acest ultim domeniu pot da un exemplu concret. Depozitul auto online, un magazin online nișat așa cum trebuie și cum îi spune numele, pe piese auto. Dacă ne gândim la cele peste un milion de piese auto pe care depozitul auto online le are pe rafturile virtuale, atunci îl putem ridica la rangul de mall nișat.

Asta dacă ne place să ne jucăm puțin cu cuvintele. Indiferent cum  l-am numi, mall, magazin de piese auto, magazin online de piese auto, depozit de piese auto, etc, ideea este cam aceeași. Găsim într-un singur loc cam orice avem nevoie pentru mașina din curte sau din fața blocului. Asta este și ideea de fapt. Prefer în multe cazuri magazinele puternic nișate, așa cum este depozitul auto online mai sus amintit, sau mari centre comerciale unde găsești de toate pentru toți. Problema cu a doua categorie este aceea că trebuie să cauți mult mai amănunțit și s-ar putea să pierzi timp mai mult. Pe când într-un magazin nișat se presupune că găsești cam tot ceea ce dorești și singurul impediment al achiziției ar putea fi numai prețul sau calitatea produselor.

Dacă mă uit mai bine pe pagina depozitulautoonline.ro constat că au destule promoții și beneficii. Prețuri reduse ca de black friday, lichidări de stoc, transport gratuit pentru produse, garanție direct de la producător, asistență non stop, dar și garanția returului. Așa un magazin nișat mi-ar plăcea să găsesc pentru orice domeniu.

Acum dacă mă întorc la începutul articolului pot să constat că magazinele nișate prind mai bine în mediul online decât în cel offline. Probabil că este mai simplu să ții un magazin online decât unul offline. Oare ăsta va fi viitorul?

Bicicleta și chitara

Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă  norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.

Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...

Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.

Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.

Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.

Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la  serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.

Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!

Cand ai nevoie de x ani de experienta ca sa profesezi!

Trăim în țara în care în orice domeniu ne trebuie experiență pentru a profesa meseria pentru care ne-am pregătit în prima parte a vieții. Dacă unii știu din primii ani de viață ce planuri au pe termen lung, eu nu am știut niciodată ce voi face cu viața mea. Nici acum nu știu exact, așa că improvizez. Dar știu că încă mai sunt copii pe băncile școlii sau prin facultăți, care își caută drumul în viață. Unii știu exact la ce post visează, chiar dacă va fi bine plătit sau nu. În universitatea din orașul meu cele mai căutate posturi sunt cele de inginer în industria petrolieră sau cel în contabilitate. Eu așa știu și din domeniile acestea cunosc câțiva oameni. Unii deja au ajuns la un pas de visul lor, alții deja profesează. Mai sunt și unii care sunt însă abia în primul an al facultății și au nevoie să lupte împotriva curentului și împotriva sistemului defect din învățământul românesc.

Cunosc personal un om care a căutat mult și bine o firmă în cadrul căreia să poată face practică la contabilitate, pentru că așa i se cere. Nu înțeleg de ce ministerul nu are contracte suficiente cu firme care să primească toți elevii din învățământ să facă practică. Așa ar trebui să se întâmple într-un sistem normal. Dar pentru că nu se întâmplă, copiii de pe băncile facultății din Ploiești trebuie să își îndrepte atenția către firmele de contabilitate din București. Așa se face că atunci când am vrut să îmi ajut un prieten să-și găsească o firmă de contabilitate în cadrul căruia să fie instruit și să primească informații prețioase din domeniul contabilitate, am dat peste o firma de contabilitate in Bucuresti.

După ce am contactat firma de contabilitate și am întrebat dacă primesc oameni pe care să-i instruiască, am aruncat o privire mai amănunțită pe serviciile pe care le oferă. Îmi place optimismul pe care-l afișează firma pe pagina de internet. Și când spun optimism mă refer la afirmația postată cu mândrie pe prima pagină:

Cu CONTABUC scăpați de grija controalelor ANAF, ITM.

 Ei zic bine la urma urmei! Scăpați de GRIJA nu și de CONTROALE. Cu alte cuvinte, firmelor ce își țin contabilitatea prin această firmă de contabilitate din București, li se garantează că toate datele contabile vor fi în regulă până la virgulă și punct.

Și mai este și o promoție care mie mi se pare extraordinară și care sună cam așa:

Prima lună este gratuită pentru firmele nou înființate!

Mi se pare un avantaj foarte mare pentru orice firmă mică. Atunci când ești la început te bucuri pentru orice discount pe care-l plătești pentru anumite servicii. Acesta ar fi unul dintre acele servicii oferite de contabuc.ro, de care m-aș bucura fără doar și poate, dacă aș avea propria firmă.

Cât despre răspunsul la întrebarea mea pe care am adresat-o echipei de contact, acesta a fost unul pe jumătate pozitiv. Primesc studenți să facă practică, dar la acel moment locurile disponibile erau deja ocupate de alți studenți.

Parfumul face diferența!

Am priceput și eu într-un final că parfumul are rostul lui. În epoca noastră nu mai merge cu mirosul de mascul. Femeile nu mai apreciează un bărbat care emană propria amprentă olfactivă. Așa că trebuie să te lepezi de mirosul masculin și să îl acoperi cu un parfum bun.

Și cum deosebești un parfum bun de unul mai puțin bun?

Sunt câteva semne care arată că un parfum este bun. Am căutat parfumuri online de la Pandera.ro că îmi recomandase o cunoștință să încerc și acest magazin online de parfumuri pentru că au niște sortimente exclusiviste. Am aruncat o privire pe prețuri și pe modul în care sunt expuse produsele în vitrina virtuală. Și uite așa pot să fac o listă cu semnele care îți arată că un parfum este calitativ!

· Prețul parfumului – de cele mai multe ori un parfum scump este mai bun decât unul ieftin. Nu e o regulă, dar e clar că prețurile pentru produsele calitative sunt ceva mai mari.

· Cantitatea – parfumurile de calitate nu sunt îmbuteliate în recipienți cu valori prea mari în dreptul mililitrilor. Probabil de aici și vorba „esențele tari se țin în sticle mici”.

· Brandul – din nou nu este o regulă ca un produs reprezentant al unui brand de renume să fie și unul calitativ. Dar totuși este un reper puternic pentru oricine. Brandurile mari au laboratoare care testează în zeci de feluri parfumurile înainte de a le da verde pe piață.

Așa cum parfumul face diferența de la individ la individ, așa și calitatea parfumurilor din vitrinele virtuale ale magazinelor online fac diferența între acestea din urmă. Recunoști un magazin bun de parfumuri după marfa pe care o are expusă în rafturile virtuale, nu neapărat după promoțiile, reducerile sau prețurile practicate.

Dar dacă vă plac și promoțiile și luați în calcul și semnele pe care le cântăresc eu la decizia achiziționării unui parfum, atunci puteți să aruncați și voi o privire pe Pandera.ro. Au deopotrivă prețuri mici și mari pentru esențe mici și tari. Găsim acolo inclusiv produse pe categorii, cu promoții sau transport gratuit. Iar acum în prag de sărbători au reduceri de sărbătoare, în unele cazuri ajungând chiar și la 50% din valoarea inițială a produsului. În schimb, fiecare comandă primește un cadou surpriză. Oare ce o fi?

Am trecut prin Londra

În drumul meu din Leeds către Southampton am trecut prin mai multe orașe englezești. Mi-au plăcut nespus de mult. Am avut o senzație asemănătoare cu cea când am fost prima dată prin satele din Ardeal și am văzut casele acelea ce seamănă foarte mult între ele. Așa de mult mi-a plăcut că cele mai multe case seamănă între ele, încât am stat cu ochii numai pe geamul autocarului. Mi-a plăcut Leicester, Sheffield sau Chesterfield. Și mi-a plăcut mult și Londra. E adevărat că am văzut o foarte mică parte din ea, dar a fost suficient pentru a îmi face o idee. Îmi place. Este un oraș cu o mare diversitate de oameni. Prin centru sunt atât de mulți oameni pe trotuare încât te gândești că tocmai au ieșit de la un meci de fotbal.

Clădirile din Londra sunt diverse și cu arhitecturi diferite. Dar nu am văzut clădire în Londra care să stea să pice sau să arate deplorabil. Nici nu vreau să fac vreo paralelă cu Bucureștiul. Punct.


În Londra am simțit totuși un sentiment de nesiguranță. M-a încercat de multe ori și am scăpat de el abia când am ieșit și m-am depărtat de el. Nu știu cum pot trăi londonezii și imigranții într-un oraș în care po exploda bombe oricând. Nu știu nici cum putem noi românii să mai trăim într-o țară în care prețurile au explodat și continuă să explodeze zi de zi. Noi avem teroriști în parlament și guvern. Ei au alte tipuri de teroriști. În fine, senzația de frică mi-a trecut greu. Nu mi-e frică de moarte ci de procesul care duce la ea.



În Londra mi-a mai plăcut mult să văd că orice autocar care intră în London Victoria Coach Station este spălat cu jeturi de apă. De aceea mai toate autocarele arată impecabil la exterior.

Ce nu mi-a plăcut în Londra, a fost vremea. Pătura groasă de nori mă deprimă. O am deasupra capului și în Southampton, dar aș cam declara-o nulă, pentru că nu-mi e deloc pe plac.


Să ne auzim cu bine și să zâmbim mai des la soare ca să nu fim deprimați! Doar zic!

ManeChin sau ManeQueen?

sursa imagine: google images

Care-i diferența dintre manechin și manequeen? Asta voi să-mi spune-ți. Eu vă spun deocamdată de unde și până unde mi-a venit ideea titlului. Manequeen se numește un site care face angajări videochat în București. Am căutat pe google „angajări” și din întâmplare am ajuns la căutări sugerate pe „angajari videochat Bucuresti”. Am aruncat o privire și am văzut un alt site de dicat videochatului. Probabil sunt zeci, dacă nu cumva chiar sute de astfel de site-uri numai în România. Adevărul este că româncele noastre sunt și deosebit de frumoase.



Dacă-mi permiteți să le compar cu englezoaicele, de exemplu, vă pot spune că unele femei urâte de pe la noi sunt mai frumoase decât unele femei frumoase de pe la ei. Sigur că este puțin exagerată comparația, dar am exagerat tocmai ca să scot în evidență frumusețea femeilor din România. Așa se face că în urma acestui raționament, constat că de aceea a și înflorit videochatul la noi. Mai sunt și activitățile celelalte mai puțin ortodoxe sau legale, în care sunt folosite femeile frumoase din România, dar acela este alt subiect și nu are niciun rost să le alăturăm.



Probabil că dacă aș fi fost femeie, aș fi făcut și eu videochat. Probabil multe tinere gândesc așa și nu cred că e ceva rău în asta. Videochatul nu înseamnă neapărat nuditate explicită. Sigur că poate fi vorba și despre asta, dar videochatul la bază are alte conotații. Probabil că cei mai mulți bani se fac în industria videochatului erotic, dar sunt convins că și videochatul non erotic este o nișă care merge destul de bine.

Nu are cum să nu meargă dacă ne gândim că există public pentru orice. Mai ales că româncele fac videochat pentru străini în mare parte. Iar străinii sunt dispuși să plătească pentru orice serviciu pentru că așa au fost ei crescuți și așa sunt obișnuiți.

sursa imagine: google images

Iar dacă e să judec după prezentarea paginii Manequeen, una dintre paginile online care promovează videochatul, atunci mă pot lega un pic de descrierea care sare în ochi de la prima accesare a paginii: Ai câștiguri mari pentru că meriți! Sigur că meriți! Așa cred și eu. Oricine face videochat trebuie să câștige bine că își pune o parte din intimitate la bătaie.

Dar dacă e să fiu mai cârcotaș decât trebuie, mă uit la adresa care apare la secțiunea contact: Strada Oițelor. Carevasăzică oițele domnului se dezbracă de lâna dezinhibată ca să facă bani, adică ochiul știm noi cum. Dar nu sunt cârcotaș deloc, așa că nu mă leg de chestia asta. Oricum, la cum am studiat ofertele lor de angajare la videochat, mai mai că m-aș angaja și eu. Dar cred că pentru videochat mi-ar trebui ceva mușchi lucrați la sală. 

Dar cum nu-mi place să trag de fiare și nici să mă dezbrac în fața oricui, mă abțin de la astfel de practici, deși din punct de vedere financiar, oferta de angajare la videochat îmi face cu ochiul de mamă, mamă!

Fac bani chiar și când dorm

Uite că nu a trebuit să ajung parlamentar ca să mă bucur de bani făcuți printre visuri. Am ajuns care assistant în Anglia și am constatat că pe schimbul de noapte pot fi plătit chiar dacă am o noapte ușoară și pot dormi în post. Asta este „awesome”. Chiar speram la un moment dat în viață să dau de un job ca ăsta.

sursa imagine: google images

Când aveam vreo 19 ani am fost angajat la Yazaki. Făceam cablaje auto pentru Toyota Yaris sau Ford pe schimbul de noapte. Era el de numai 7 ore și 45 de minute, dar era lung cât Zidul chinezesc. Nu numai că nu puteam să închid un ochi, dar nici nu puteam să stau pe scaun sau să mă relaxez câteva minute. Era același ritm alert ca pe schimbul de zi. Timp de o săptămână întreagă eram nevoit să nu dorm nopțile și să depun un efort intens pentru un salariu minimum pe economie. Mă gândeam la paznicii care câștigă cam cât mine dar măcar pot dormi două-trei ore pe noapte, fiind plătiți în timpul ăsta.

Apoi a urmat Kaufland. Aici aveam timp de pauză. Dar în acea jumătate de oră de pauză, era imposibil să nu-mi sune telefonul de serviciu în timp ce puneam capul pe masă să-mi odihnesc creierul câteva minute. Evident, se întâmpla pe schimbul de noapte. Iată că 8 ani mai târziu mă pot „bucura” de acest privilegiu. Pot dormi în post și sunt plătit în timpul ăsta. Mai mult de atât, managerul însuși ne-a sugerat că ar fi indicat să ațipim puțin, fie pe timpul de zi, fie pe cel de noapte, pentru a putea fi fresh în restul programului.

Iată că mai sunt și manageri umani pe lumea asta care înțeleg că omul și corpul lui, au niște nevoi. În timp ce mulți angajatori nu te lasă să stai pe un scaun, sau rezemat măcar câteva minute pe oră, alții îți sugerează chiar să dormi.





Nu știu dacă e cazul să fiu invidiat. De fapt nu ăsta e scopul poveștii. Scopul este de a sublinia faptul că unii oameni realizează că omul în general are niște limite pe care nu le poate depăși, așa că acționează ca atare. În timp ce alți oameni ne cer să ne depășim condiția umană și să devenim roboți cumva. Chiar dacă aceștia din urmă vor reuși ce și-au propus, eu tot pe primii o să-i laud și o să-i respect mai mult. Pentru că sunt om și pentru că îmi place să dorm atunci când corpul mi-o cere.

Nu-i așa ușor să lucrezi cu oameni

Am fugit mai tot timpul de munca prestată în mod direct pentru client. Mi se pare greu să lucrezi direct cu clientul și să te mulezi perfect pe cerințele acestuia. Vorba din popor „clientul nostru, stăpânul nostru” nu e deloc falsă. Dar când lucrezi față în față cu clientul, atunci lucrurile devin de-a dreptul dificile. De aceea am apreciat tot timpul un vânzător, fie el și țăran tarabagiu din piață, care știe să lucreze cu clienții săi. Indiferent de preferințele clientului, tu cel care îi furnizezi servicii sau produse, trebuie musai să îi îndeplinești cerințele, pentru că banii sunt la el și decizia de cumpărare îi aparține.

sursa foto: google images

Ei bine, acum lucrez și eu într-un domeniu care mă pune față în față cu clientul. Am grijă de oamenii care nu se pot îngriji singuri. Unii au probleme locomotorii, alții boli mintale, alții deficiențe senzoriale. Partea care complică și mai mult lucrurile abia acum urmează. Lucrez cu oamenii aceștia în Anglia. Și cum nu sunt un vorbitor de engleză prea bun, îmi e greu să le fac pe plac de fiecare dată. Dar încerc să fac tot posibilul să le îndeplinesc toate cerințele. Managerul casei de îngrijire unde lucrez ne-a spus că oamenii comunică mai mult prin limbajul trupului decât prin cuvinte. Și a dat un procent de numai 9% pentru comunicarea verbală. Chiar atât de puțin transmitem atunci când vorbim? În cazul ăsta parcă nici nu e nevoie să deschizi gura pentru numai 9%...

În fine, revin la subiectul principal al gândurilor mele. A lucra direct cu clientul mi se pare cel mai groaznic lucru pentru un „muncitor”, mai ales dacă nu-i place să facă asta. De aceea consider că job-ul acesta pe care îl fac acum este un fel de provocare pentru mine. Probabil că într-o zi voi fi nevoit să strig „Sunt blogger, scoateți-mă de aici!”, dar până atunci o să încerc să dau ce e mai bun din mine în domeniul ăsta. După o săptămână de muncă, constat că mi-a cam ieșit.

Două săptămâni la hotel

Am făcut-o și pe  asta! Am ajuns să dorm  timp de două săptămâni la un hotel. Nu e genul de activitate pe care mi-aș dori să o repet. Mai ales că motivul pentru care eram acolo nu avea  la bază  planuri de călătorie ci îmbunătățirea sau dobândirea  unor aptitudini. Am făcut un curs, un training, un cantonament, un antrenament, pot să-i spun în mai multe feluri, dar tot nu îmi doresc să mai repet experiența. Ceea ce mi-a mai mângâiat puțin existența, mai ales din a patra zi, au fost lenjeriile de pat  și halatul de baie, pufos din cale afară.

Poate că pare greu de crezut, poate că par un ciudat, dar atunci când vezi numai cifre și cuvinte noi pe care nu prea le înțelegi, cauți în mod inevitabil niște refugii. În cazul meu refugiul principal a fost halatul de baie despre care v-am spus deja că este deosebit de pufos.  Și credeți-mă vă rog, că după 10 ore de training intensiv tot ce-ți dorești  de la ziua ce a mai rămas este să faci un duș, nici prea rece, nici prea cald, să te arunci în halatul de baie și să rămâi cufundat în el până la lăsarea nopții.

Apoi te apuci să mângâi lenjeria de pat și să-i citești eticheta. Lenjerii hotel Brodank Comarnic. Chiar și cuvintele alea scrise pe o etichetă de cearceaf sunt mai ușor de înțeles  decât cele tehnice pe care le înveți la un training dintr-un domeniu nou pentru tine. Dar setea asta de cunoaștere, pur întâmplătoare, te duce cu gândul mai aproape de casă. Pur întâmplător am descoperit că lenjeria de pat de care m-am îndrăgostit în mod subit, este produsă chiar în județul meu. La Comarnic mai exact. Sau acolo să fie doar sediul firmei și de fapt punctul de lucru să fie altul? Zău că nici nu mai contează. Am un reper în minte care să mă ducă cu gândul mai aroape de casă și asta e tot ce contează acum.

În acel moment în care te concentrezi mai mult pe lenjeria de pat, pe halatul de baie și pe prosoape, perne sau draperii, realizezi de fapt că nu îți place locul în care ai ajuns. Și atunci îngerul negru îți spune să îți bagi picioarele și să pleci acasă că ai fost un ratat și tot un ratat vei rămâne. Iar îngerul alb îți spune să rămâi și să continui  ceea ce ți-ai propus, pentru un viitor mai bun.  Iar tu te cufunzi și mai tare în lenjeria albă și moale și adormi  lăsând în urmă încă o zi pe care ai dedicat-o carierei.

Spirit de observatie vs lipsa de creier

Trebuie sa fii putin cam idiot sa crezi toate prostiile care umbla pe facebook. Zi de zi dau peste poze distribuite de tot felul de oameni care se afla in lista mea de prieteni virtuali. Uneori chiar ma intreb de ce se afla ei acolo, dar ma resemnez cu gandul ca in acest fel mai pot zambi si eu la vederea naivitatii altora. Un exemplu perfect pentru care am simtit nevoia sa scriu aceste randuri este poza distribuita pe facebook si pe care m-am gandit sa o arat si eu mai departe, cu precizarea ca nu incurajez prostia si naivitatea.

Tot in imaginea de mai sus apare si comentariul unui alr utilizator facebook ceva mai destept decat media. Acesta semnalizeaza imediat ca textul nu coincide cu infrmatia din imagine si ca, cel putin din acest punct de vedere, imaginea si textul nu au niciun fel de relevanta.

Depasind usor momentul de fata eu ma intreb de ce sunt unii oameni atat de naivi si prefera sa creada in superstitii sau prostii de genul acesta in loc sa mearga sa munceasa. Sau daca tot cred in astfel de prostii, pot macar sa caute de lucru online. Se gaseste si se plateste. Este adevarat ca nu incasezi mult, dar pentru niste share-uri sau like-uri pe facebook poti primi niste banuti. Iar suma e cu plus chiar daca e una mica.