Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.
Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...
Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.
Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.
Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.
Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.
Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!
Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...
Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.
Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.
Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.
Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.
Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea