Lista cumpărăturilor pentru sărbători

O să petrec sărbătorile de iarnă în Southampton. În Anglia nu prea ninge de obicei, iar în Sudul Angliei chiar foarte rar. Deci nu voi avea zăpadă aici, nu că în România ar fi prea multă. Totuși sărbătorile de iarnă fără zăpadă nu prea îmi plac. De fapt nici nu simt spiritul sărbătorilor de iarnă, deși englezii fac bradul de Crăciun cam în fiecare casă și împodobesc străzile sau casele.

Dar ca să simt că este final de an, trebuie să mă pregătesc măcar din punct de vedere culinar. Așa că anul acesta am de pregătit masa de Crăciun și probabil și pe cea de anul nou. Și cum pentru asemenea ocazii bucatele de pe masă trebuie să fie unele alese, dar și tradiționale, lista ingredientelor trebuie să fie și ea generoasă. Așa se face că va fi cumva o provocare să găsesc în Anglia toate ingredientele din care să fac sarmale (poate și cârnați, deși nu am tăiat niciun porc), salată de beof (sper că am scris bine), ceva deserturi (ar merge niște cozonaci, nu zic nu) plus altele. O să avem pe masa englezească și ceva curcan. Ei obișnuiesc să mănânce curcan de Crăciun, la fel cum o fac și americanii.

Și ca să îmi intru în mână, am gătit câteva chestii până acum. Eu gătesc de obicei cu „ce am în casă”. Asta înseamnă că deschid frigiderul și sertarele cu ingrediente și mă apuc să improvizez ceva. Ultima dată am făcut pentru colegi un orez cu lapte cu sos de mandarine. Desertul catalogat de colegii mei drept „delicios” a avut și o sesiune foto, din care am extras și imaginile din acest articol.



În speranța că nu voi da chix cu pregătirea mesei pentru sărbătorile următoare, vă urez sărbători fericite cu mese minunate și îmbelșugate!

Magazin de nișă vs magazin generalist

Îmi aduc aminte când am fost în Anglia pentru prima dată și am mers la un car boot. Am intrat într-un fel de obor, cum se poartă pe la noi prin România. Am văzut acolo o întreagă babilonie unde puteai găsi aproape orice lucru la care te gândeai, cu condiția să cauți cum trebuie. Nu mă gândeam să găsesc în Anglia acel tip de obor, cu lucruri la mâna a doua împrăștiate peste tot, pe jos sau pe nu mai știu unde. 

La polul opus aș vedea mall-urile, iar dacă mă gândesc și mai bine, la polul opus sunt marile magazine nișate. Adică acelea în care intri și te aștepți să găsești un tip de produse dedicate unei singure nișe. Spre exemplu, dacă intri într-un magazin de îmbrăcăminte, să găsești numai îmbrăcăminte. Dacă intri într-unul de piese auto atunci să găsești numai piese auto. Iar în acest ultim domeniu pot da un exemplu concret. Depozitul auto online, un magazin online nișat așa cum trebuie și cum îi spune numele, pe piese auto. Dacă ne gândim la cele peste un milion de piese auto pe care depozitul auto online le are pe rafturile virtuale, atunci îl putem ridica la rangul de mall nișat.

Asta dacă ne place să ne jucăm puțin cu cuvintele. Indiferent cum  l-am numi, mall, magazin de piese auto, magazin online de piese auto, depozit de piese auto, etc, ideea este cam aceeași. Găsim într-un singur loc cam orice avem nevoie pentru mașina din curte sau din fața blocului. Asta este și ideea de fapt. Prefer în multe cazuri magazinele puternic nișate, așa cum este depozitul auto online mai sus amintit, sau mari centre comerciale unde găsești de toate pentru toți. Problema cu a doua categorie este aceea că trebuie să cauți mult mai amănunțit și s-ar putea să pierzi timp mai mult. Pe când într-un magazin nișat se presupune că găsești cam tot ceea ce dorești și singurul impediment al achiziției ar putea fi numai prețul sau calitatea produselor.

Dacă mă uit mai bine pe pagina depozitulautoonline.ro constat că au destule promoții și beneficii. Prețuri reduse ca de black friday, lichidări de stoc, transport gratuit pentru produse, garanție direct de la producător, asistență non stop, dar și garanția returului. Așa un magazin nișat mi-ar plăcea să găsesc pentru orice domeniu.

Acum dacă mă întorc la începutul articolului pot să constat că magazinele nișate prind mai bine în mediul online decât în cel offline. Probabil că este mai simplu să ții un magazin online decât unul offline. Oare ăsta va fi viitorul?

Bicicleta și chitara

Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă  norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.

Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...

Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.

Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.

Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.

Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la  serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.

Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!

Cand ai nevoie de x ani de experienta ca sa profesezi!

Trăim în țara în care în orice domeniu ne trebuie experiență pentru a profesa meseria pentru care ne-am pregătit în prima parte a vieții. Dacă unii știu din primii ani de viață ce planuri au pe termen lung, eu nu am știut niciodată ce voi face cu viața mea. Nici acum nu știu exact, așa că improvizez. Dar știu că încă mai sunt copii pe băncile școlii sau prin facultăți, care își caută drumul în viață. Unii știu exact la ce post visează, chiar dacă va fi bine plătit sau nu. În universitatea din orașul meu cele mai căutate posturi sunt cele de inginer în industria petrolieră sau cel în contabilitate. Eu așa știu și din domeniile acestea cunosc câțiva oameni. Unii deja au ajuns la un pas de visul lor, alții deja profesează. Mai sunt și unii care sunt însă abia în primul an al facultății și au nevoie să lupte împotriva curentului și împotriva sistemului defect din învățământul românesc.

Cunosc personal un om care a căutat mult și bine o firmă în cadrul căreia să poată face practică la contabilitate, pentru că așa i se cere. Nu înțeleg de ce ministerul nu are contracte suficiente cu firme care să primească toți elevii din învățământ să facă practică. Așa ar trebui să se întâmple într-un sistem normal. Dar pentru că nu se întâmplă, copiii de pe băncile facultății din Ploiești trebuie să își îndrepte atenția către firmele de contabilitate din București. Așa se face că atunci când am vrut să îmi ajut un prieten să-și găsească o firmă de contabilitate în cadrul căruia să fie instruit și să primească informații prețioase din domeniul contabilitate, am dat peste o firma de contabilitate in Bucuresti.

După ce am contactat firma de contabilitate și am întrebat dacă primesc oameni pe care să-i instruiască, am aruncat o privire mai amănunțită pe serviciile pe care le oferă. Îmi place optimismul pe care-l afișează firma pe pagina de internet. Și când spun optimism mă refer la afirmația postată cu mândrie pe prima pagină:

Cu CONTABUC scăpați de grija controalelor ANAF, ITM.

 Ei zic bine la urma urmei! Scăpați de GRIJA nu și de CONTROALE. Cu alte cuvinte, firmelor ce își țin contabilitatea prin această firmă de contabilitate din București, li se garantează că toate datele contabile vor fi în regulă până la virgulă și punct.

Și mai este și o promoție care mie mi se pare extraordinară și care sună cam așa:

Prima lună este gratuită pentru firmele nou înființate!

Mi se pare un avantaj foarte mare pentru orice firmă mică. Atunci când ești la început te bucuri pentru orice discount pe care-l plătești pentru anumite servicii. Acesta ar fi unul dintre acele servicii oferite de contabuc.ro, de care m-aș bucura fără doar și poate, dacă aș avea propria firmă.

Cât despre răspunsul la întrebarea mea pe care am adresat-o echipei de contact, acesta a fost unul pe jumătate pozitiv. Primesc studenți să facă practică, dar la acel moment locurile disponibile erau deja ocupate de alți studenți.

Parfumul face diferența!

Am priceput și eu într-un final că parfumul are rostul lui. În epoca noastră nu mai merge cu mirosul de mascul. Femeile nu mai apreciează un bărbat care emană propria amprentă olfactivă. Așa că trebuie să te lepezi de mirosul masculin și să îl acoperi cu un parfum bun.

Și cum deosebești un parfum bun de unul mai puțin bun?

Sunt câteva semne care arată că un parfum este bun. Am căutat parfumuri online de la Pandera.ro că îmi recomandase o cunoștință să încerc și acest magazin online de parfumuri pentru că au niște sortimente exclusiviste. Am aruncat o privire pe prețuri și pe modul în care sunt expuse produsele în vitrina virtuală. Și uite așa pot să fac o listă cu semnele care îți arată că un parfum este calitativ!

· Prețul parfumului – de cele mai multe ori un parfum scump este mai bun decât unul ieftin. Nu e o regulă, dar e clar că prețurile pentru produsele calitative sunt ceva mai mari.

· Cantitatea – parfumurile de calitate nu sunt îmbuteliate în recipienți cu valori prea mari în dreptul mililitrilor. Probabil de aici și vorba „esențele tari se țin în sticle mici”.

· Brandul – din nou nu este o regulă ca un produs reprezentant al unui brand de renume să fie și unul calitativ. Dar totuși este un reper puternic pentru oricine. Brandurile mari au laboratoare care testează în zeci de feluri parfumurile înainte de a le da verde pe piață.

Așa cum parfumul face diferența de la individ la individ, așa și calitatea parfumurilor din vitrinele virtuale ale magazinelor online fac diferența între acestea din urmă. Recunoști un magazin bun de parfumuri după marfa pe care o are expusă în rafturile virtuale, nu neapărat după promoțiile, reducerile sau prețurile practicate.

Dar dacă vă plac și promoțiile și luați în calcul și semnele pe care le cântăresc eu la decizia achiziționării unui parfum, atunci puteți să aruncați și voi o privire pe Pandera.ro. Au deopotrivă prețuri mici și mari pentru esențe mici și tari. Găsim acolo inclusiv produse pe categorii, cu promoții sau transport gratuit. Iar acum în prag de sărbători au reduceri de sărbătoare, în unele cazuri ajungând chiar și la 50% din valoarea inițială a produsului. În schimb, fiecare comandă primește un cadou surpriză. Oare ce o fi?

Am trecut prin Londra

În drumul meu din Leeds către Southampton am trecut prin mai multe orașe englezești. Mi-au plăcut nespus de mult. Am avut o senzație asemănătoare cu cea când am fost prima dată prin satele din Ardeal și am văzut casele acelea ce seamănă foarte mult între ele. Așa de mult mi-a plăcut că cele mai multe case seamănă între ele, încât am stat cu ochii numai pe geamul autocarului. Mi-a plăcut Leicester, Sheffield sau Chesterfield. Și mi-a plăcut mult și Londra. E adevărat că am văzut o foarte mică parte din ea, dar a fost suficient pentru a îmi face o idee. Îmi place. Este un oraș cu o mare diversitate de oameni. Prin centru sunt atât de mulți oameni pe trotuare încât te gândești că tocmai au ieșit de la un meci de fotbal.

Clădirile din Londra sunt diverse și cu arhitecturi diferite. Dar nu am văzut clădire în Londra care să stea să pice sau să arate deplorabil. Nici nu vreau să fac vreo paralelă cu Bucureștiul. Punct.


În Londra am simțit totuși un sentiment de nesiguranță. M-a încercat de multe ori și am scăpat de el abia când am ieșit și m-am depărtat de el. Nu știu cum pot trăi londonezii și imigranții într-un oraș în care po exploda bombe oricând. Nu știu nici cum putem noi românii să mai trăim într-o țară în care prețurile au explodat și continuă să explodeze zi de zi. Noi avem teroriști în parlament și guvern. Ei au alte tipuri de teroriști. În fine, senzația de frică mi-a trecut greu. Nu mi-e frică de moarte ci de procesul care duce la ea.



În Londra mi-a mai plăcut mult să văd că orice autocar care intră în London Victoria Coach Station este spălat cu jeturi de apă. De aceea mai toate autocarele arată impecabil la exterior.

Ce nu mi-a plăcut în Londra, a fost vremea. Pătura groasă de nori mă deprimă. O am deasupra capului și în Southampton, dar aș cam declara-o nulă, pentru că nu-mi e deloc pe plac.


Să ne auzim cu bine și să zâmbim mai des la soare ca să nu fim deprimați! Doar zic!

ManeChin sau ManeQueen?

sursa imagine: google images

Care-i diferența dintre manechin și manequeen? Asta voi să-mi spune-ți. Eu vă spun deocamdată de unde și până unde mi-a venit ideea titlului. Manequeen se numește un site care face angajări videochat în București. Am căutat pe google „angajări” și din întâmplare am ajuns la căutări sugerate pe „angajari videochat Bucuresti”. Am aruncat o privire și am văzut un alt site de dicat videochatului. Probabil sunt zeci, dacă nu cumva chiar sute de astfel de site-uri numai în România. Adevărul este că româncele noastre sunt și deosebit de frumoase.



Dacă-mi permiteți să le compar cu englezoaicele, de exemplu, vă pot spune că unele femei urâte de pe la noi sunt mai frumoase decât unele femei frumoase de pe la ei. Sigur că este puțin exagerată comparația, dar am exagerat tocmai ca să scot în evidență frumusețea femeilor din România. Așa se face că în urma acestui raționament, constat că de aceea a și înflorit videochatul la noi. Mai sunt și activitățile celelalte mai puțin ortodoxe sau legale, în care sunt folosite femeile frumoase din România, dar acela este alt subiect și nu are niciun rost să le alăturăm.



Probabil că dacă aș fi fost femeie, aș fi făcut și eu videochat. Probabil multe tinere gândesc așa și nu cred că e ceva rău în asta. Videochatul nu înseamnă neapărat nuditate explicită. Sigur că poate fi vorba și despre asta, dar videochatul la bază are alte conotații. Probabil că cei mai mulți bani se fac în industria videochatului erotic, dar sunt convins că și videochatul non erotic este o nișă care merge destul de bine.

Nu are cum să nu meargă dacă ne gândim că există public pentru orice. Mai ales că româncele fac videochat pentru străini în mare parte. Iar străinii sunt dispuși să plătească pentru orice serviciu pentru că așa au fost ei crescuți și așa sunt obișnuiți.

sursa imagine: google images

Iar dacă e să judec după prezentarea paginii Manequeen, una dintre paginile online care promovează videochatul, atunci mă pot lega un pic de descrierea care sare în ochi de la prima accesare a paginii: Ai câștiguri mari pentru că meriți! Sigur că meriți! Așa cred și eu. Oricine face videochat trebuie să câștige bine că își pune o parte din intimitate la bătaie.

Dar dacă e să fiu mai cârcotaș decât trebuie, mă uit la adresa care apare la secțiunea contact: Strada Oițelor. Carevasăzică oițele domnului se dezbracă de lâna dezinhibată ca să facă bani, adică ochiul știm noi cum. Dar nu sunt cârcotaș deloc, așa că nu mă leg de chestia asta. Oricum, la cum am studiat ofertele lor de angajare la videochat, mai mai că m-aș angaja și eu. Dar cred că pentru videochat mi-ar trebui ceva mușchi lucrați la sală. 

Dar cum nu-mi place să trag de fiare și nici să mă dezbrac în fața oricui, mă abțin de la astfel de practici, deși din punct de vedere financiar, oferta de angajare la videochat îmi face cu ochiul de mamă, mamă!

Fac bani chiar și când dorm

Uite că nu a trebuit să ajung parlamentar ca să mă bucur de bani făcuți printre visuri. Am ajuns care assistant în Anglia și am constatat că pe schimbul de noapte pot fi plătit chiar dacă am o noapte ușoară și pot dormi în post. Asta este „awesome”. Chiar speram la un moment dat în viață să dau de un job ca ăsta.

sursa imagine: google images

Când aveam vreo 19 ani am fost angajat la Yazaki. Făceam cablaje auto pentru Toyota Yaris sau Ford pe schimbul de noapte. Era el de numai 7 ore și 45 de minute, dar era lung cât Zidul chinezesc. Nu numai că nu puteam să închid un ochi, dar nici nu puteam să stau pe scaun sau să mă relaxez câteva minute. Era același ritm alert ca pe schimbul de zi. Timp de o săptămână întreagă eram nevoit să nu dorm nopțile și să depun un efort intens pentru un salariu minimum pe economie. Mă gândeam la paznicii care câștigă cam cât mine dar măcar pot dormi două-trei ore pe noapte, fiind plătiți în timpul ăsta.

Apoi a urmat Kaufland. Aici aveam timp de pauză. Dar în acea jumătate de oră de pauză, era imposibil să nu-mi sune telefonul de serviciu în timp ce puneam capul pe masă să-mi odihnesc creierul câteva minute. Evident, se întâmpla pe schimbul de noapte. Iată că 8 ani mai târziu mă pot „bucura” de acest privilegiu. Pot dormi în post și sunt plătit în timpul ăsta. Mai mult de atât, managerul însuși ne-a sugerat că ar fi indicat să ațipim puțin, fie pe timpul de zi, fie pe cel de noapte, pentru a putea fi fresh în restul programului.

Iată că mai sunt și manageri umani pe lumea asta care înțeleg că omul și corpul lui, au niște nevoi. În timp ce mulți angajatori nu te lasă să stai pe un scaun, sau rezemat măcar câteva minute pe oră, alții îți sugerează chiar să dormi.





Nu știu dacă e cazul să fiu invidiat. De fapt nu ăsta e scopul poveștii. Scopul este de a sublinia faptul că unii oameni realizează că omul în general are niște limite pe care nu le poate depăși, așa că acționează ca atare. În timp ce alți oameni ne cer să ne depășim condiția umană și să devenim roboți cumva. Chiar dacă aceștia din urmă vor reuși ce și-au propus, eu tot pe primii o să-i laud și o să-i respect mai mult. Pentru că sunt om și pentru că îmi place să dorm atunci când corpul mi-o cere.

Nu-i așa ușor să lucrezi cu oameni

Am fugit mai tot timpul de munca prestată în mod direct pentru client. Mi se pare greu să lucrezi direct cu clientul și să te mulezi perfect pe cerințele acestuia. Vorba din popor „clientul nostru, stăpânul nostru” nu e deloc falsă. Dar când lucrezi față în față cu clientul, atunci lucrurile devin de-a dreptul dificile. De aceea am apreciat tot timpul un vânzător, fie el și țăran tarabagiu din piață, care știe să lucreze cu clienții săi. Indiferent de preferințele clientului, tu cel care îi furnizezi servicii sau produse, trebuie musai să îi îndeplinești cerințele, pentru că banii sunt la el și decizia de cumpărare îi aparține.

sursa foto: google images

Ei bine, acum lucrez și eu într-un domeniu care mă pune față în față cu clientul. Am grijă de oamenii care nu se pot îngriji singuri. Unii au probleme locomotorii, alții boli mintale, alții deficiențe senzoriale. Partea care complică și mai mult lucrurile abia acum urmează. Lucrez cu oamenii aceștia în Anglia. Și cum nu sunt un vorbitor de engleză prea bun, îmi e greu să le fac pe plac de fiecare dată. Dar încerc să fac tot posibilul să le îndeplinesc toate cerințele. Managerul casei de îngrijire unde lucrez ne-a spus că oamenii comunică mai mult prin limbajul trupului decât prin cuvinte. Și a dat un procent de numai 9% pentru comunicarea verbală. Chiar atât de puțin transmitem atunci când vorbim? În cazul ăsta parcă nici nu e nevoie să deschizi gura pentru numai 9%...

În fine, revin la subiectul principal al gândurilor mele. A lucra direct cu clientul mi se pare cel mai groaznic lucru pentru un „muncitor”, mai ales dacă nu-i place să facă asta. De aceea consider că job-ul acesta pe care îl fac acum este un fel de provocare pentru mine. Probabil că într-o zi voi fi nevoit să strig „Sunt blogger, scoateți-mă de aici!”, dar până atunci o să încerc să dau ce e mai bun din mine în domeniul ăsta. După o săptămână de muncă, constat că mi-a cam ieșit.

Două săptămâni la hotel

Am făcut-o și pe  asta! Am ajuns să dorm  timp de două săptămâni la un hotel. Nu e genul de activitate pe care mi-aș dori să o repet. Mai ales că motivul pentru care eram acolo nu avea  la bază  planuri de călătorie ci îmbunătățirea sau dobândirea  unor aptitudini. Am făcut un curs, un training, un cantonament, un antrenament, pot să-i spun în mai multe feluri, dar tot nu îmi doresc să mai repet experiența. Ceea ce mi-a mai mângâiat puțin existența, mai ales din a patra zi, au fost lenjeriile de pat  și halatul de baie, pufos din cale afară.

Poate că pare greu de crezut, poate că par un ciudat, dar atunci când vezi numai cifre și cuvinte noi pe care nu prea le înțelegi, cauți în mod inevitabil niște refugii. În cazul meu refugiul principal a fost halatul de baie despre care v-am spus deja că este deosebit de pufos.  Și credeți-mă vă rog, că după 10 ore de training intensiv tot ce-ți dorești  de la ziua ce a mai rămas este să faci un duș, nici prea rece, nici prea cald, să te arunci în halatul de baie și să rămâi cufundat în el până la lăsarea nopții.

Apoi te apuci să mângâi lenjeria de pat și să-i citești eticheta. Lenjerii hotel Brodank Comarnic. Chiar și cuvintele alea scrise pe o etichetă de cearceaf sunt mai ușor de înțeles  decât cele tehnice pe care le înveți la un training dintr-un domeniu nou pentru tine. Dar setea asta de cunoaștere, pur întâmplătoare, te duce cu gândul mai aproape de casă. Pur întâmplător am descoperit că lenjeria de pat de care m-am îndrăgostit în mod subit, este produsă chiar în județul meu. La Comarnic mai exact. Sau acolo să fie doar sediul firmei și de fapt punctul de lucru să fie altul? Zău că nici nu mai contează. Am un reper în minte care să mă ducă cu gândul mai aroape de casă și asta e tot ce contează acum.

În acel moment în care te concentrezi mai mult pe lenjeria de pat, pe halatul de baie și pe prosoape, perne sau draperii, realizezi de fapt că nu îți place locul în care ai ajuns. Și atunci îngerul negru îți spune să îți bagi picioarele și să pleci acasă că ai fost un ratat și tot un ratat vei rămâne. Iar îngerul alb îți spune să rămâi și să continui  ceea ce ți-ai propus, pentru un viitor mai bun.  Iar tu te cufunzi și mai tare în lenjeria albă și moale și adormi  lăsând în urmă încă o zi pe care ai dedicat-o carierei.

Spirit de observatie vs lipsa de creier

Trebuie sa fii putin cam idiot sa crezi toate prostiile care umbla pe facebook. Zi de zi dau peste poze distribuite de tot felul de oameni care se afla in lista mea de prieteni virtuali. Uneori chiar ma intreb de ce se afla ei acolo, dar ma resemnez cu gandul ca in acest fel mai pot zambi si eu la vederea naivitatii altora. Un exemplu perfect pentru care am simtit nevoia sa scriu aceste randuri este poza distribuita pe facebook si pe care m-am gandit sa o arat si eu mai departe, cu precizarea ca nu incurajez prostia si naivitatea.

Tot in imaginea de mai sus apare si comentariul unui alr utilizator facebook ceva mai destept decat media. Acesta semnalizeaza imediat ca textul nu coincide cu infrmatia din imagine si ca, cel putin din acest punct de vedere, imaginea si textul nu au niciun fel de relevanta.

Depasind usor momentul de fata eu ma intreb de ce sunt unii oameni atat de naivi si prefera sa creada in superstitii sau prostii de genul acesta in loc sa mearga sa munceasa. Sau daca tot cred in astfel de prostii, pot macar sa caute de lucru online. Se gaseste si se plateste. Este adevarat ca nu incasezi mult, dar pentru niste share-uri sau like-uri pe facebook poti primi niste banuti. Iar suma e cu plus chiar daca e una mica. 

Fara excese in viata noastra!

Nutrivita a lansat o intrebare superbloggerilor. Ii intreaba pe acestia cum vad ei derularea unei campanii Nutrivita prin intermediul partenerilor Superblog. Pai acum daca trebuie sa le dau idei, o sa incerc sa ma gandesc cum ar trebui sa arate. Dar avertizez de pe acum orice reprezentant Nutrivita ca ideile mele trebuie platite bine daca vor fi implementate. Si nu o sa le cer bani pentru metoda de plata ci produse sanatoase si naturale de preferat. Ca tot se ocupa ei cu domeniul asta.

O campanie buna derulata cu ajutorul partenerilor Superblog ar putea fi de genul jurnal. Fiecare partener Superblog sa inceapa sa foloseasca produse naturale pentru o perioada de timp, sa isi noteze fiecare schimbare pe care o constata in timp sau chiar de la o zi la alta. Un jurnal online tip video pentru partenerii cu bloguri sau videobloguri , un jurnal scris pentru cei care lucreaza in offline, un mic spot de sanatate pentru partenerii care emit pe radio sau TV. Ar putea sa dea rezultate o astfel de campanie in care multi oameni isi schimba modul de viata schimband alimentatia cotidiana cu produse sanatoase recomandate de Nutrivita.

Stiu ca modul de viata sanatos se bazeaza pe alimentatie si mai stiu ca daca nu consumam cu moderatie orice aliment o sa avem niste probleme cu greutatea la un moment dat. De cele mai multe ori problemele de greutate sunt cauzate de alimentatia nepotrivita, de excesele de orice fel, de lipsa sportului si de stresul cotidian. Dar tot de cele mai multe ori ceea ce incercam sa schimbam de fiecare data cand avem probleme de greutate este alimentatia.

Nutrivita promoveaza in vitrinele virtuale produse cum ar fi suplimente nutritive, shake-uri proteice, batoane proteice, produse fara lactoza sau biscuiti fara gluten. Produsele acestea sunt pe placul meu dar sunt de parere ca nici acestea nu sunt cele mai potrivite daca se abuzeaza de ele. Nu-mi place sa fac excese in viata mea si consider ca aceasta este cheia in cazul corpului meu destul de bine proportionat. Nu am schimbari bruste de greutate si nu m-am ingrasat niciodata. Nici eu nu sunt cel mai bun exemplu de alimentatie sanatoasa, dar sunt convins ca lipsa exceselor este cea mai buna cale de a evita problemele de alimentatie si chiar si problemele de sanatate.

Daca Nutrivita ar lansa o astfel de campanie ca cea mentionata de mine mai sus, mi-ar face placere sa ma alatur si eu campaniei tinand un jurnal video sau un jurnal de alimentatie pe blogul meu, notand clar fiecare schimbare survenita in viata mea de la tinerea sub observatie a alimentatiei.

Am scris acest articol pentru Superblog si va rog pe toti sa nu exagerati cu nimic in viata voastra. Fara excese, s-a inteles?

Acum vorbesc eu cel care am mers 100 de km pe jos in 24 de ore. Si acela a fost un exces de care nu sunt deloc mandru. Dar scopul pentru care am facut excesul acela a fost unul de tragere a semnalului de alarma. Am vrut sa trag un semnal de alarma pentru oamenii care nu isi fac timp sa faca miscare si care pierd lupta cu kilogramele si echilibrul vietii. Asadar am avut o scuza buna pentru acel exces. Dar constientizez ca nu a fost bine, asa ca va indemn in continuare sa eliminati excesele de orice fel din viata voastra!

Philips iubeste evolutia tehnologiei

Traiesc in secolul evolutiei tehnologice rapide. Este un mare avantaj si un mare dezavantaj in acelasi timp. Avand in  vedere ca ma simt atasat de lucrurile simple din trecut, cosider ca este totusi un dezavantaj pentru mine. Dar avand in vedere ca ma complac in situatia aceasta si traiesc intr-un mediu care cere in mod indirect indivizilor sa fie in pas cu tehnologia, este un avantaj. Imi place si calea asta, nu zic nu.

Totusi unele inventii au fost minuni pentru multi oameni. Aspiratorul care elimina praful de casele noastre, in care ne petrecem mare parte din timp, este o inventie pe care Philips de exemplu, a dus-o la rang de arta. Si cand spun asta nu vorbesc prostii. De la primul aspirator cu care am avut contact si care cantarea 10 kg si scotea milioane de decibeli, pana la modelele de aspiratoare fara sac propuse de Philips, este un salt urias. 

Si acum stau si ma gandesc ca in spatele acestor inventii se afla oameni care inoveaza. Oameni care creeaza tehnologie pentru oameni. Ei sunt minunati si merita statui. Nu stiu daca i-ar ajuta cu ceva un astfel de gest facut pentru ei, dar stiu ca macar ar fi mandri si multumiti ca li se recunosc meritele in mod public.

Ar mai fi si robotii de bucatarie care iti pot reduce timpul pierdut in bucatarie pentru prepararea meselor intr-un mod in care sa simti cu adevarat. Poti toca legumele sau fructele de mana, riscand sa te tai, sa faci risipa, sau sa nu ai un rezultat conform asteptarilor, sau poti opta pentru folosirea unui robot de bucatarie care sa toace, sa taie, sa curete sau sa stoarca produsele in locul tau.

Toate aceste inovatii se gasesc acum in orice magazin online de electrocasnice si pot fi comandate in doi timpi si trei miscari. Asta clar e un punct forte, un avantaj imens al inovatiei si al evolutiei tehnologiei.

Daca ne mai gandim ca putem gasi tot felul de oferte la electrocasnice ne putem declara norocosi ca traim aceste vremuri. Sigur ca unii dintre noi ne dorim inca viata aceea simpla traita in copilarie la tara. Dar trendul ne poarta in alta directie si catre o continua evolutie.

Articol scris pentru Superblog.

Oare Rapunzel s-a epilat definitiv?

Acum cati ani vedeam filmul-animatie "O poveste incalcita". Eram pe la Baia Mare si ma bucuram de prima prezenta intr-o sala de cinema si prima vizionare a unui film 3D. Aveam deja doua premiere intr-una singura. Daca filmul a fost unul cu o poveste incalcita si frumoasa, ma intreb ce a facut Rapunzel cand a crescut. S-a casatorit ea cu alesul inimii la foarte scurt timp dupa ce s-au cunoscut.

Ca idee, dupa ce a renuntat la parul ei si la nemurire, pentru iubirea vietii ei, trebuie sa se fi gandit si cum sa renunte la parul nedorit de pe corp. Oare stia ea de tehnologia IPL? Auzise de lumina intens pulsata care o poate scapa de parul nedorit? Se gandea la epilare definitiva sau se epila dupa metode babesti?

Cred ca cineva ar trebui sa schimbe povestea daca vrea sa ajunga la scenariul imaginat de mine. Cum ar fi sa vedem un remake al filmului animat care sa o intruchipeze pe Rapunzel intr-un salon de infrumusetare, sau chiar acolo in turnul ei izolat, folosint aparatele de epilare definitiva? Ar fi asa un soc fata de povestea reala, poate chiar ar parea putin pitipoanca Rapunzel. Nu pentru ca ar face ceva nepotrivit ci pentru ca ar face ceva ciudat pentru un personaj de basm.

Suna un pic ciudat si ar fi ceva ciudat sa vezi personajele din basmele ecranizate apeland la epilare definitiva. Dar una peste alta, ar fi si ceva foarte amuzat pentru adulti. Chiar daca scenariul ar strange multe zambete, mi-as dori totusi sa nu-l puna nimeni pe micile ecrane. Mai degraba sa se epileze definitiv in viata reala oamenii si mai putin in desene animate.

Am batut campii rau de tot si va jur ca nu este din cauza antibioticelor pe care le iau. Dar sper ca doar v-am smuls un zambet cu imaginatia mea aproape bolnava pe care am pus-o in acest articol scris pentru Superblog.

Cum se face brânza bună

După ce s-a întors Toni Delaco din călătoria lui prin lumea întreagă, unde a căutat cea mai bună brânză din lume, a început să-și scrie notițele pe pagina lui online care este desigur fan brânză. Fan club am vrut să spun. Mă scuzați! Emoțiile astea!

Ei bine, Toni Delaco vrea acum să știe dacă el a adus cea mai bună brânză din lume aici la noi în România. Dar ca să își facă o idee dacă a ales sau nu bine, m-a întrebat și pe mine care este cea mai bună brânză din lume. Păi ce să-i răspund? Că gusturile nu se discută? Asta este adevărat. Dar tot majoritatea decide că suntem în democrație. Așa că orice aș alege eu, e posibil să nu fiu pe aceeași lungime de undă cu Toni Delaco. Dar știu că va lua în considerare gusturile și preferințele mele, astfel încât să poată pune o mică parte din ele în brânza pe care o va declara cea mai bună din lume.

Așadar, cea mai bună brânză în opinia mea se face după rețeta următoare:
Se ia o vacă maro (galbenă cum îi zic eu) pe care o cheamă Joiana dar pe care eu o strig Ursoaica. Se duce la păscut pe cea mai verde pășune, cu iarba cea mai grasă și mai gustoasă. Apoi ducem vaca să prânzească și să se odihnească la umbră la miezul zilei, în timp ce își plimbă iarba prin camerele stomacului. Rumegatul reprezintă o parte importantă în procesul de „fabricare” al laptelui. Seara se mulge văcuța Ursoaica vorbindui-se frumos ca să nu se streseze prea tare. Se sărută între coarne și i se spune noapte bună. Apoi se prepară brânza. Se fierbe laptele, se pune cheagul, se lasă la închegat după care se dă la ciur. După preferințe se poate pune și mărar sau alte condimente. Se scurge serul din compoziția rezultată, după care brânza se dă la sărat. O lăsăm acolo o perioadă numai suficientă cât să-și ia sarea după gustul nostru. Se savurează la masă cu roșii, șuncă și ceapă. Pentru o viață sănătoasă și echilibrată, se repetă procesul în fiecare zi. Se mulțumește bunicii care te-a învățat să faci cea mai bună brânză.

Ia zi Toni Delaco, cum sună rețeta asta?

Din Inima Bucovinei

Aici gasesti o parte din copilaria ta, pe care o credeai pierduta!

Așa te îndeamnă pensiunea Inima Bucovinei să îi calci pragul. Este interesant mesajul! Cel puțin pentru oameni ca mine, care au rădăcini și amintiri adânc înfipte în trecutul și copilăria lor. Și nu este singurul motiv pentru care această pensiune, Inima Bucovinei, te cheamă în Bucovina. Îndemnul de chemare continuă pe pagina lor:

Vino la Putna daca ti s-a facut dor de Stefan! Vino la Voronet, daca ti s-a facut dor de albastrul cerului! Vino la poalele Obcinilor, daca nu ai mai simtit de mult natura respirand prin tine.

Zău că m-am îndrăgostit din prima de un site pe care am ajuns pentru prima dată. Dragoste la prima vedere, cine ar fi crezut? Așa zicea Gil Dobrică într-unul din cântecele pe care le interpreta. Parcă nu era cântecul lui original, dar eu la el l-am auzit prima dată, așa că pe el îl menționez. Și merg mai departe cu  captarea de informații despre Bucovina în aceeași pagină. Aici vei găsi pensiunea Bucovina Gura Humorului și vei descoperi tradițiile pe care alți români le-au uitat sau nu le-au cunoscut niciodată.

Recunosc că nu am văzut prea multe colțuri de rai de prin România. Dar știu că ele există. În Ardeal, în Maramureș și în Bucovina sunt doar câteva dintre zonele în care găsești ținuturi de vis. Prin Bucovina am mers o singură dată și am mers cu trenul. Mi-a rămas întipărit adânc pe retină cum șerpuiește trenul printre dealuri și pajiști. Vezi un verde crud de jur împrejur, mai ales dacă nimerești și într-o perioadă în care a plouat mult. Vegetația într-un astfel de momet al anului este de un verde aprins. E uimitor!

Și la fel de uimitor mi se pare să te cazezi la o pensiune și să uiți pentru câteva zile de toată agitația din viața cotidiană. Nu știu dacă împărtașiți cu mine același sentiment, dar eu  mărturisesc că aș putea trăi într-un sat din Bucovina fără internet și fără cine știe ce tehnologie. Sigur că asta nu ar ănsemna să trăiesc în sihăstrie. Dar ar însemna să duc o viață mai puțin zbuciumată și să reînvăț să mă bucur de lucrurile simple.

Pensiunea Inima Bucovinei, pe al cărei site unde am găsit descrierile frumoase pe care le-am folosit în debutul articolului, se află în Județul Suceava, în localitatea Frasin, la o aruncătură de băț de Gura Humorului. V-am lăsat și un link mai sus ca să puteți să vă delectați și voi cu texte din descrierea Bucovinei. Și nu pot să închei fără a mai lăsa încă un paragraf care mi-a sărit în ochi:

Jupanesele noastre ti-or gati bucate alese, in care ademenesc miresme si dichiseli cum numai in Bucovina poti afla.

Arta mai frate, ARTA!

In materie de arta nu ma pot lauda ca detin vreun talent nativ. Dar apreciez oamenii care au diferite  tipuri de talent si chiar daca nu pot face o meserie din dezvoltarea si exploatarea talentului lor, continua totusi sa-l imbunatateasca. De amorul artei, cum ar veni. Uite ca eu in domeniul artistic am cam doua maini stangi si cel putin cand vine vorba de cantat si pictat/desenat, ma uit cu admiratie si invidie in acelasi timp la cei ce pot face arta cu lejeritate.

In filmuetul de mai jos un artist desavarsit foloseste un snur de carbune sau cum oare s-ar numi acel instrument. Il manuieste atat de bine incat din cateva miscari reuseste sa aiba un rezultat final demn de aplaudat. Nici eu nu am sa lungesc vorba mai mult ci am sa aplaud rezultatul!

Pregatind masina pentru iarna

Am avut „ghinionul” de a fi ajutat de un prieten să mă deplaseze dintr-un loc în altul al orașului, cu mașina lui. Puteam să mă deplasez și cu autobuzul, dar el a insistat să mă ducă folosind mașina lui, un Audi A3. Zis și făcut! Ne-am urcat în mașină și am plecat prin oraș către locul în care eu aveam treabă. Pe drum a luat în plin un șurub în roata din față.

A făcut pană și clar că cel mai mare vinovat eram eu, că din cauza mea a făcut pană. De aceea a fost „ghinion”. Partea aiurea e că șurubul acela ascuțit pe care l-a găsit în anvelopa mașinii era atât de bine înfipt încât parcă îl pusese cineva cu mâna și îl înșurubase bine acolo.

Piese auto Audi originale

Dar cu lucrurile nu se întâmplă fără vreun rost, prietenul meu a decis că este timpul potrivit să-și pună anvelope de iarnă. Dacă tot umblă la mașină să schimbe o anvelopă, măcar să le schimbe pe toate. Așa că în ziua lui liberă pe care i-am „stricat-o” eu, a stat să dea comandă pe internet. A găsit și alte piese din categoria piese auto Audi pe internet. Și cum a fost și Black Friday în vinerea cu pricina, a găsit exact cele mai bune prețuri la anvelopele care îi trebuiau și la celelalte piese pe care le-a luat suplimentar.

A găsit pe magazinul de piese auto pe care a intrat și a făcut comanda, piese originale pentru mai multe modele de mașini. Piese Audi, piese Seat, piese Skoda și piese Wolksvagen toate originale pentru majoritatea modelelor care se găsesc pe piața românească. A avut noroc că pe lângă Black Friday a mai găsit și lichidări de stoc pentru piesele auto pentru Audi. A luat și consumabile de care nu avea neapărată nevoie atunci, dar pe care le va folosi la un moment dat.

Așa cum vă spuneam, nimic nu este întâmplător în opinia mea. Așa că dacă se întâmplă să aveți ghinion și să faceți pană, poate ghinionul aduce după el și un noroc imprevizibil așa cum i s-a întâmplat prietenului meu. Și în cazul acela se mai îndulcește situația. Cam așa este în viață... una rece, una caldă. Sper să aveți parte de „drumuri bune” așa cum își urează de obicei șoferii de tir între ei.

Mie mi se întâmplă asta tot timpul

Ce deznodământ neașteptat au videoclipurile funny uneori. Am stat să mă uit la videoclipul următor așteptând o altfel de reacție de la protagoniști. Probabil că au trecut mulți oameni prin asta.

Viața în trei nu este atât de ușoară, mai ales atunci când pot apărea situații limită ca cele din clipul de mai jos. Și în astfel de cazuri întrebarea este: ce-i de făcut? Reacția tipului a fost una de descătușare. A spus ce avea pe inimă chiar dacă acest lucru o punea pe iubita lui într-o postură nu prea plăcută. Dar măcar se spovedea la ea și se știa complet curat. Și când colo ce spune ea?

Stai liniștit iubitule, mie astfel de lucruri mi se întâmplă tot timpul! Merită să vă uitași la clip 6 minute dacă vreți să zâmbiți!

Viața fără Black Friday!

Toată agitația asta cu Black Friday este simplă la urma urmei. Totul este să nu-i dai mare importanță. Cam așa am făcut eu anul acesta și parcă bine am făcut. Nu am avut nicio problemă cu prețurile mărite și apoi reduse. Nu am avut nicio pierdere de timp comparând prețuri, căutând produse cu prețul cel mai mic, sau înscriindu-mă la newsletter pe fiecare site care promite reduceri impresionante.

Și decât să ne supărăm, hai mai bine un cântec vesel să cântăm!

Rolul unui parfum

Care este rolul parfumului în viziunea mea? Parfumul ne face să mirosim  bine. Simt că cel mai important rol al unui parfum este exact acela după care este recunoscut prima dată. Rolul olfactiv. Și pe lângă acest rol principal, derivatele acestuia i se alătură. Pentru că mirosul în diferite note dă alte și alte conotații unui parfum. Un parfum bun întoarce capete pe stradă, trezește pasiuni, apropie oamenii și dă încredere și siguranță celui ce îl poartă,

Dacă parfumul este sau nu este purtător de feromoni, nu știu exact, dar știu că este important să-l folosești dacă vrei ca acest lucru să contribuie la impresia bună pe care o lași celor din jur. Mai știu însă că un parfum poate fi aliat sau dușman pentru cel ce îl folosește în funcție de cantitatea în care este utilizat la o singură ocazie. Dacă este prea mult dăunează. Dacă nu este suficient poate că nu impresionează. Dacă nu e original nu prea ține. De aceea văd mai benefică achiziționarea parfumurilor din magazine de profil.

Coty propune Deeply Yours fragrances: parfum Enrique Iglesias

Coty este unul dintre magazinele care propune nume de mari branduri pe nișa pe care activează. Iar printre brandurile pe care le promovează se află branduri ce poartă nume de artiști precum Katy Perry, Lady Gaga sau Enrique Iglesias. 

Îmi  face cu ochiul un parfum Enrique Iglesias care conține un mix de arome cu totul și cu totul irezistibil. Varianta pentru bărbați conține arome de măr, pepene, piper negru sau vanilie. Varianta feminină Enrique Iglesias Deeply Yours conține printre altele arome de vanilie, măr verde, grapefruit sau piersică.

Sunt multe criterii pe baza cărora putem stabili calitatea unui parfum, dar cred că cel mai bine la acest lucru se descurcă specialiștii, cei care creează combinațiile perfecte.

Nu mai împrăștii prea mult parfum în jurul meu pentru că am stabilit deja că ce-i mult strică, așa că dau gata acest articol scris pentru concursul Superblog și sper să faceți cele mai  bune alegeri în materie de parfum, pentru voi sau pentru persoanele dragi vouă.

Cand o sa scap de cosuri o sa-mi iubesc pielea...

Nu sunt cel mai încântat om în ceea ce privește relația cu pielea lui. Am început articolul într-un mod negativ și nu-mi place, dar măcar sunt sincer. Nu am avut niciodată un ten curat, dacă ne raportăm la perioada post-copilărie. Probabil că am început să urăsc un defect al pielii mele atunci când am constatat că deși trecut de pubertate și mai apoi de adoescență, pielea mea tot continuă să fie gazda unor coșuri. Atât de darnică este cu coșurile, de pe față mai ales, încât dă voie fiecărei tentative de coș să evolueze cum vrea. Unele la suprafață, iar altele sub piele. Fiecare coș cu pretențiile lui. Nici nu știu dacă ar fi trebuit să apelez din timp la specialiștii Gerovital, dar știu că tot speram că încă nu a trecut vremea coșurilor. Așa se face că în loc să apelez la niște produse românești de calitate, care să-mi mai oprească apariția coșurilor pe față, am preferat să aștept să-mi treacă de la sine. Și foarte rău am făcut.

Am făcut pace cu pielea mea

Acum tot ce mai pot face este să sper că nu vor mai fi și alții atât de naivi precum am fost eu. Și că nu vor fi nici atât de ăncrezători în pielea lor precum am fost eu. Că am fost tare încrezător în ea și ea m-a trădat de nu m-am văzut.

Așa că vă îndemn să mergeți la dermatolog copii. Mergeți dacă pielea și tenul vă trădează așa cum m-a trădat pe mine. Și dacă vi se va potrivi vreun produs din gama Gerovital H3 Derma+ sunt sigur că orice medic dermatolog îl va alege ca primă soluție pentru a vi-l prescrie. De exemplu crema antiacneică din gama Gerovital H3 Derma+, care ameliorează simptomatologia tenului acneic în special în cazul acneii juvenile.

Prea multe nu ar fi de spus. Din partea mea v-am dat un exemplu negativ din care să trageți singuri concluzia că cine va face ca mine, ca mine o să pățească. Cât despre mine, nu știu dacă îmi voi iubi vreodată pielea atât cât ar trebui (pentru că este totuși a mea, bună sau rea) dar știu că am făcut pace cu ea și uneori chiar o mai alint cu ceva creme speciale.

Dacă totuși vreți să cereți sfaturi de la persoane avizate, mergeți mai degrabă pe pagina de facebook Farmec. Veți găsi destule informații prețioase acolo.

Eu am scris acest articol pentru Superblog și chiar dacă mi-am vorbit de rău pielea, nu sunt în relații foarte rele cu ea.

Îmi plac trandafirii în mâna unei femei

Îmi place să ofer flori și cea mai alintată femeie care a primit flori din partea mea este mama mea. I-am oferit flori indiferent că am avut o ocazie concretă sau că am creat eu una sau pentru simplul fapt că așa am simțit. Primăvara timpurie îi ofer zambile și lalele. Îi plac foarte mult și freziile așa că țin cont și de acest aspect. Dar florile primăvăratice mai sus amintite nu țin decât trei sau patru luni, în cazul freziilor, chiar mai puțin. Așa că pentru mama pot lua trandafiri. Știu că trandafirii se oferă mai degrabă domnișoarelor sau iubitelor, dar mama mea este mai specială decât orice altă femeie din viața mea, așa că niciun trend în materie de flori nu îmi poate influența decizia să-i cumpăr mamei mele florile care îi plac.

Trandafirii merg și pentru mame

Când eram mic îi ofeream trandafiri japonezi, din trandafirul ei japonez de care era mândră. Îi făceam o supărare și o bucurie în același timp. Dar bucuria gestului meu trecea cu mult peste supararea pricinuită cu aceeași ocazie, așa că scăpam pupat nu pedepsit.

Acum mare fiind nu mai rup trandafirul japonez dar atunci când sunt plecat în străinătate îi trimit buchete de flori de la distanță. Am fost plecat mai multe luni în Jersey anul acesta iar de ziua ei i-am trimis ciocolată ca să-i mai îndulcesc dorul de mine și un coș/buchet cu trandafiri albi și roșii ca să nu-mi ies din mână. A fost foarte bucuroasă, așa că am repetat surpriza și cu alte ocazii, chiar și fără motiv întemeiat.

Nu mi-a fost greu să comand de la distanță, mai ales dacă ne gândim că buticuri cu  flori online găsești la numai câteva clik-uri distanță. E adevărat că prefer să ofer personal florile și să mă las îmbrățișat sau pupat, dar atunci când distanța te împiedică să ai asemenea experiență, trebuie să găsești alternativa potrivită. În cazul meu a fost numai bun un coș cu trandafiri albi și roșii, așa cum v-am spus, comandat cu ușurință de la peste 3000 de km depărtare.

L-am ales cu grijă din vitrina virtuală dintr-o florărie online din București și la cât de mulțumită s-a arătat mama, nici nu mă îndoiesc că servirea a fost ireproșabilă. Astfel de gesturi îmi plac și îmi aduc mereu aminte de copilărie. Chiar dacă acum nu mai ofer femeilor flori de câmp culese de ici colo, ci am trecut la un alt nivel, comandând flori online sau buchete de flori îmbrăcate într-un staniol frumos, asta nu înseamnă că obiceiul meu a murit. Doar s-a transformat. Dar acolo în adâncul inimii mele a rămas același gest plin de inocență.

Acum stau și scriu acest articol pentru Superblog și mă gândesc că iar va trebui să-i trimit buchete sau coșuri cu flori la distanță, pentru că tocmai am rezervat astăzi biletul pentru avionul care mă va duce departe de casă. Și iarăși dorul va fi mare.

Îmi plac trandafirii în mâna mamei mele!

Dragoste cu sila nu se poate

Eu stiu ca dragoste cu sila nu se prea poate. Se numeste viol de cele mai multe ori sau cel putin hartuire, in functie de punctul in care ajunge "dragostea". Dar cand se intampla sa se arate dragostea intre specii atunci lucrurile devin si mai grave. Iata cum reactioneaza o pisica atunci cand maimutica de langa ea ii arata mai multa dragoste decat este cazul:

Pisicile se sperie de castraveti?

Avem videoclipul urmator:



Iar eu am uratoarele intrebari>

1. Cum de nu am stiut pana la varsta asta ca majoritatea pisicilor se sperie de castraveti?
2. Pisica ta se sperie de castravete?
3. Ce le face pe pisici sa se sperie de castraveti?
4. Ce alte obiecte inofensive produc aceleasi reactii din partea pisicilor?
5. 
   

Am aflat un cuvant nou: poncho

Cunosc o fata care desi nu castiga prea multi bani investeste o mare parte din veniturile sale in imbracaminte. Am remarcat-o chiar din prima saptamana de cand a fost angajata in locul in care lucrez. Are stilul ei vestientar, care o defineste si o deosebeste de celelalte fete. Dupa ce am inceput sa ne cunoastem mai bine i-am spus ca am remarcat stilul vestimentar aparte pe care il abordeaza.

Mi-a spus ca este pasiunea ei sa fie in pas cu moda si ca adora sa se imbrace cu ultimele colectii pe care uneori si le confectioneaza singura, dupa modelele lansate de designeri celebri de la noi si de peste hotare. I-am spus ca e curajoassa si ca apreciez asta. Stilu meu haotic de a ma imbraca nu imi prea da dreptul de a ma pronunta in acest domeniu, insa apreciez persoanele care se imbraca bine.

"Mi-as dori un poncho din stofa, elegant!"

A inceput sa-mi vorbeasca de tot felul de haine si brand-uri pe care nu si le permite, desi si-ar dori si haine originale. Mi-a zis ca si-ar dori modele poncho stofa elegante sau diferite tipuri de cardigan. Reactia mea a fost de genul: "pon-ce? cardi-ce?". Pe bune ca nu mai auzisem de cardigan sau de poncho. Nici ea nu a stiut sa-mi spuna de unde s-au importat cuvintele astea, dar mi-a zis ca sunt foarte folosite in randul femeilor.

Am zis ca e musai sa vad si eu cum arata un poncho ca sa nu mai par de pe alta planeta atunci cand se vorbeste de un obiect vestimentar ca acesta. Nici cardiganul nu a ramas necautat, asa ca acum stiu cel putin doua noi obiecte vestimentare pe care le pot identifica pe o femeie. Parca suna altfel sa-i spui unei femei "Acest poncho este superb!" sau "Imi place mult cum iti vie acest cardigan!". Acum stim ca femeile adora complimentele, mai ales cand sunt legate de modul estetic in ceea ce le priveste.

Probabil exista mai multe tipuri de poncho, dar ca idee acum stiu cam cum trebuie sa arate. Am pus si  o poza sa isi faca oricine o idee despre cum arata un poncho, asta in cazul in care nu cumva eram singurul care nu mai auzise denumirea de poncho. Ca in cazul meu eu nici nu auzisem de poncho nici nu stiam ce e aia si nici nu vazusem unul. Dar cum imi place sa imi astampar curiozitate, am lasat si un link mai sus cu un magazin online care vinde articole vestimentare numite poncho.

Sa nu ma barfiti pe la colturi acum, dar am scris poncho de zeci de ori in acest articol doar ca sa fiu sigur ca nu uit acest cuvant prea devreme, mai ales ca am inteles de la colega mea ca poncho este in trend si este posibil sa fie purtat din ce in ce mai des la anul. Adica va fi la moda sa porti poncho. Nici nu stiu cum o fi pentru o femeie sa se decida atunci cand merge la shopping sau cand cumpara online. Printre atatea nume noi de haine pe care le poate alege, nici nu ma mira faptul ca o sesiune de shopping, fie ea online sau offline, dureaza cateva ore.

Ajung de ajuns! Doar să mă țină bateria!

Trebuia să plec în Anglia și Ionuț s-a oferit să mă ducă la aeroport cu mașina lui. Dar mi-a zis că înainte de asta trece pe la el pe la țară, dormim acolo peste noapte și în zori plecăm spre aeroport. Cum aveam avionul la ora 10 dimineața a doua zi, am acceptat oferta. Oricum eram prea nerăbdător să plec și timpul părea că stă în loc. Așa că am zis să-mi umplu timpul cu ceva. Mi-am luat rămas bun de la părinți și am plecat pregătit de drum.

Seara a fost petrecere la Ionuț la țară, undeva aproape de Moreni, Dâmbovița. S-a ascultat muzică în curte. Stația din Ford-ul lui Ionuț scotea sunetele puternice unul după altul. Iar micii sfârâiau pe grătar în lumina farurilor. Eu am mers la somn destul de devreme ca să fiu odihnit suficient de bine pentru drum. El a mai rămas.

A doua zi de dimineață la ora 5 eram în picioare. S-a trezit și Ionuț în cele din urmă. A pus de cafea și a încropit de-un mic dejun. Apoi a văzut mașina cu ușile larg deschise și și-a adus aminte că a uitat să stingă farurile. Bateria era moartă și niciun efort nu a făcut ca aceasta să-și revină și mașina să pornească. Eu intrasem în panică. Era încă timp dar când te grăbești timpul trece cât ai clipi.
Unde să găsești baterii auto ieftine la ora aia?

I-am zis că voi chema un taxi ca să fiu sigur. El a insistat că știe o firmă care îi va schimba bateria la mașină că oricum trebuia să o schimbe. A sunat la o firmă de baterii auto care le schimbă pe loc, exact acolo unde bateria auto te-a lăsat în pană de curent. L-am întrebat de ce se apucă să cheme o firmă acasă și nu o schimbă singur sau la service. A început să-mi îndruge o grămadă chestii, de parcă era agent vânzări la firma pe care o apelase.

- Uite că vin în mai puțin de o oră exact cu bateria auto potrivită. Și au prețuri bune indiferent că sunt baterii auto Rombat, Varta, Bosch, Caranda sau Banner. În plus nu mai stau să apelez la tractare auto și am și garanția inclusă. După ce îmi schimbă bateria nu ai e nevoie să merg la service ca să îmi valideze garanția bateriei și mă scapă și de bateria uzată. Și în plus de toate ne grăbim și trebuie să ajungem la aeroport. Așa că e mai bine că am apelat la firma bateriiauto.net pe care mi-a recomandat-o mai demult un prieten!

Întradevăr a decurs totul bine în cele din urmă iar eu am ajuns la timp în aeroport, ba am avut timp să scriu și articolul acesta pentru Superblog.

Momentul acela special

Cererea în căsătorie. O chestiune foarte serioasă ce implică destulă seriozitate între doi oaeni normali la cap. Eu nu sunt convins că mă aflu printre ei. Nu mă văd căzând în genunchi și cerând mâna iubitei pentru tot restul vieții. Dar dacă nu pot vizualiza momentul asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Așadar să ne gândim ce reprezintă inelul de logodnă pentru o femeie.

Ce reprezintă inelul de logodnă?

Probabil că inelul în sine are conotații diferite. Probabil că pentru unele femei inelul de logodnă este o bijuterie valoroasă primită drept cadou. Altele consideră inelul de logodnă drept dovada cererii în căsătorie și un bun motiv de a se mândri și lăuda în fața prietenilor. Sunt și femei care îl poartă doar pentru încărcătura sentimentală cu care acesta vine la pachet. Așadar varii motive dau importanță unui inel de logodnă, dar e destul de clar că acesta este un must have atunci când ceri în căsătorie femeia de lângă tine.

Prețul unui inel de logodnă variază și el. În funcție de materialul din care este confecționat, în funcție de tehnica de prelucrare, în funcție de greutate și așa mai departe. Dar iar mă întorc cu o precizare că mai presus de prețul acestuia este simbolistica lui. La urma urmei un inel de logodnă scump nu îți garantează că inelul va fi mai frumos decât unul ieftin și nici că va fi mai plăcut persoanei care îl va purta. Dar poate fi mai calitativ, mai rezistent sau lucrat în detaliu.

Și acum să ne îndreptăm atenția către modul în care oferim inelul de logodnă. E musai să ne așezăm în genunchi. Dar momentul trebuie să fie unul special că ar putea fi și unicul moment de acest gen, probabil pentru ambii parteneri. Unde să-i cerem mâna? La munte, la mare? Într-o călătorie în Paris? În locul în care v-ați cunoscut? Pe un stadion sau în timpul unui eveniment sportiv? Călare pe un cal sau în timp ce faceți scufundări? Mii de idei dar un singur rezultat. Și acela ar fi frumos să fie pozitiv și în schimbul inelului de logodnă bărbatul să primească un DA din toată inima.

Țin minte că am fost și eu martorul unei cereri în căsătorie inedite. Eram prezent la un semimaraton. După câteva ore de alergare prin ploaie, un participant a trecut cu greu linia de sosire. De partea cealaltă a liniei îl aștepta iubita sa cu o pelerină. S-a dus glonț la aceasta și a căzut în genunchi. Abia respira și emoția momentului probabil că îi tăia și mai tare respirația. Totuși a găsit resursele necesare pentru a rosti cuvintele „Vrei să fii soția mea?”. Aceasta a acceptat fără să stea prea mult pe gânduri și s-a arătat copleșită de greutatea momentului. Televiziunea care transmitea în direct maratonul le-a luat un interviu la cald și amândoi erau extrem de emoționați. Sigur că în acest caz inelul de logodnă nu a contat extrem de mult din punct de vedere al prețului. Dar dacă cererea în căsătorie ar fi avut loc într-un restaurant de lux atunci probabil conta puțin mai mult și valoarea inelului, cel puțin cea dată de finisajele și lucrătura acestuia.

Nici nu știu cum va arăta momentul meu, dar sper să am parte de o „aventură” ușoară.

Galeria echipei Steaua la meciul cu Buducnost

Am fost prezent în Sala Polivalentă din București la întâlnirea dintre Steaua CSM EximBank și Buducnost Podgorica contând pentru grupele competiției Eurocup. Audiența a fost destul de mică. Sala nu s-a umplut nici pe jumătate, dar spectacolul a fost suficient cât să-mi facă plăcere că am fost prezent în sală. Un lucru mi-a atras atenția mai mult decât orice altceva și e nevoie să-l fac public. Galeria Stelei s-a comportat exemplar pe toată durata meciului, strigând și cântând pentru echipă. Nu am auzit înjurături și nici huiduieli nu prea au fost. Am văzut o galerie cu totul și cu totul diferită față de cea care primea cu ostilitate galeria Asesoft cu un an în urmă, într-o deplasare la care am luat parte. Atunci galeria Asesoft a fost îmjurată, scuipată și supusă unui tir de obiecte aruncate asupra ei. Toate astea se întâmplau dintr-un teribilism inexplicabil pe care îl au de obicei galeriile din România. De data asta probabil galeria stelistă nu a avut cu cine să se certe sau pur și simplu se află încă sub semnul #colectiv și realizează că ne putem respecta adversarii și ne putem susține civilizat echipa, așa cum este normal. Iată dovada din finalul meciului conform căreia galeria echhipei Steaua a dat dovadă de normalitate și fairplay. AȘA DA!

Referitor la meci, Steaua s-a impus în cele din urmă cu scorul de 81-75, având totuși câteva eoții pe final. Totuși nici Buducnost nu este o echipă slabă, ceea ce face victoria echipei Steaua cu atât mai valoroasă.

Work And Travel în Jersey

#Jurnaldecalatorie

Am ajuns în Jersey și deja mă simt precum un student plecat la studii în străinătate prin programul work and travel. Voi începe munca în curând dar o să încerc să-mi distribui timpul astfel încât să am timp de circuite turistice și insula Jersey să nu mai aibă secrete față de mine. De aceea îmi voi lua notițe și le voi trece aici într-un #jurnaldecalatorie 

Work And Travel pentru fiecare!

Săptămâna 1

• S-a nimerit să am două zile libere, așa că mi-am cumpărat o bicicletă. Din șa sau pe jos se vede mai bine decât din mașină. În plus de toate în Jersey bicicliștii nu numai că sunt respectați dar au disponibile așa numitele Green Lane pe care au prioritate totală în fața mașinilor.
• Încep să cunosc împrejurimile. Programul de la serviciu nu mă îcurcă prea tare. După ce termin treaba merg în St. Helier, în centrul administrativ al insulei, pentru a lua pulsul societății. Cunosc oameni noi și obiceiuri noi. Îi văd la terase, în tricou, savurându-și ceaiul la orice oră (nu numai la ora cinci). Eu am trei bluze pe mine și tot îmi e răcoare, dar ei transpiră și le e cald.

• Elizabeth Castle îmi face cu ochiul. Se vede de pe malul sudic al insulei, din St Helier iar apa îl înconjoară din toate părțile la flux. La reflux poate fi cucerit de oricine pentru că retragerea apei lasă la vedere un pasaj pietonal. Plin de istorie acest castel. L-am cucerit și eu pentru două ore și fluxul oceanului era cât pe ce să mă ude de tot. Am simțit pentru prima dată apa rece a Atlanticului de Nord. Elizabeth Castle a fost construit în secolul 16 ca alternativă de apărare a insulei, aături de Mont Orgueil Castle. Pe acesta din urmă l-am pus pe listă și o să-l vizitez curând.

Elizabeth Castle

Săptămâna 2

• Îmi continui planul de vacanță cu work and travel vizitând de data asta Vestul insulei Jersey. Am pornit din zona de unde lucrez, din St Brelade până în Sud-Vest la La Corbiere. M-am oprit în vârf de stâncă să admir în toată splendoarea ei coasta vestică a insulei. Off Dumnezeule cât de frumos se vede! Am lăsat în urmă penitenciarul, care se află apoape de La Corbiere și am pornit cu bicicleta în lungul coastei de Vest. Am oceanul în stânga și în dreapta mă tot uit la parapantiști. După ce depășesc acest loc, dau de Les Mielles Nature Reserve, un rai al păsărilor protejate prin lege. Mi-aș dori să fiu precum aventurierul Steve Irwin în conexiune cu toate animalele care se găsesc pe aici, dar mai aproape decât de ariciul care se joacă periculos lângă șosea, nu am mai fost atât de aproape de niciun alt animal.

Arhivă personală

Arhivă personală

• Soarele încă nu a asfințit și promite să-mi lumineze calea pentru încă două ore. Suficient cât să văd surferii în acțiune. Plaja asta din Vest oferă cele mai bune valuri pentru iubitorii acestui sport. Îmi place să-i admir așa că trag repede niște poze. Sunt foarte fericit că una din pozele realizate cu telefonul mobil mi se pare atât de reușită de parcă ar fi fost realizată de un profesionist pentru un catalog turistic în care găsești tot felul de vacanțe speciale. Nu am avut filtre, nici lumini difuze, dar eu sunt mai mult decât mândru de fotografia de mai jos.

Arhiva personala

• Ultima oprire este pe platoul Nord-Vestic al insulei Jersey, acolo unde razele soarelui încălzesc stâncile cu ultimele puteri. Jumătate de oră am stat cu fundul pe un ciot de stâncă, privind cum valuri înspumate se sparg rând pe rând în stânci. Este ceva de vis. Doar dacă iubești natura poți iubi și aceste lucruri simple și aparent neînsemnate. Așa a fost și iubirea mea pentru acele valuri. Mereu aceeași, mereu alta. Exact cum sunt și valurile: mereu aceleași și mereu altele. 
• Am încheiat ziua și am prins apusul printre ruine. Grosnez Castle și ruinele sale încheiau unul dintre cele mai frumoase circuite turistice la care aveam să particip pe insula Jersey.

Arhivă personală

Arhivă personală

Arhivă personală

Săptămâna 3

• Durell Wildlife Park - locul unde mi-aș dori să desfășor un job work and travel. Este mai mult decât o grădină zoologică. Este un parc al animalelor și totodată o rezervație. Aici sunt aduse animale pe cale de dispariție a căror populație se încearcă a fi controlată. Este DIVIN acest loc!
• Din rezervația Durell direct în sânul naturii. În această săptămână am umblat mai mult la pas decât cu bicicleta. Am străbătut orice footpath cu telefonul în mână, fotografiind tot ce se putea. Am prins în cadru o sumedenie de păsări, cât să le adaug într-un catalog. M-am luat de mână cu natura și pentru ore întregi am jucat după regulile ei. M-am hrănit cu mure și mere și m-am lăsat udat de ploaie.

• Am tot mers pe jos din La Greve de Lecq până în St John, Egypt și mai apoi Rozel. Hectare întregi de pădure mi-au stat la picioare. Le-am cucerit rând pe rând.

Săptămâna 4

• Incursiune istorică. Obiective: Jersey War Tunnels, Mont Orgueil Castle și St Chaterine's Wall. O fărâmă de istorie mai interesantă decât cealaltă. Chiar și pentru un amator precum sunt eu, povestea din spatele acestor obiective este una mai mult decât interesantă. Pe scurt: în Jersey War Tunnels m-am simțit claustrofob pentru prima dată, deși tunelurile nu sunt mai înguste decât cele din mina Cătălina-Monulești de la Roșia Montană. Sunt chiar generos de încăpătoare. Totuși când le afli povestea istorică și motivul pentru care nemții le-au săpat, devii brusc claustrofob. Dacă mai vezi și mesajele calde de pe imensele plăci reci și ruginite, deja te trec fiori de toate felurile.

Am descoperit uimitoarea insulă Jersey. Simt că mai ascunde ceva, de aceea vreau să revin cât de curând. Poate tot printr-un program work and travel. Și prin work and travel SUA vreau să ajung și în New Jersey, locul din America denumit după uimitoarea insulă pe care am cunoscut-o deja în mare parte.

Work and travel SUA

Articol scris pentru Superblog.

Surse foto: Imaginile notate cu „arhivă personală” îmi aparțin și sunt realizate cu telefonul Lenovo A859.
Celelalte imagini sunt surprinse pe insula Jersey și sunt luate de pe Google Images.