5 la suta constructiv

Stau si scriu asa devreme pentru ca am ajuns de la munca acasica si in loc sa dorm dupa o noapte nashpa m-am pus pe ganduri. "Pai cum sa te iert mai Rotaras. Pai uite asa George. Iertarea-i omeneasca. Nu te bucura de raul altuia, mai ales cand tu il faci."( nu asa a fost discutia cu seful meu, dar oricum ar fi sunat ar fi avut acelasi final nefericit pentru mine.) Am fost surprins vorbind la telefon in timp ce rulam cu 7 km la ora cu masina de serviciu. Motiv de penalizare deoarece am pus viata mea si a colegilor mei in pericol si as fi putut deasemenea distruge anumite marfuri din neatentia survenita in urma folosirii telefonului in timpul deplasarii pe utilajul mai-sus numit. Trecand peste aceasta propunere de penalizare cu 5 % pe o luna, pe care am sa o atac pe cale oficiala, sustin cu tarie ca nu sefii sunt de vina ci sistemul este de asa natura.

Il am pe Dumnezeu

Am sa va scriu cateva versuri din copilaria mea in care mai scriam si eu poezii cand nu aveam altceva mai bun de facut. Inca nu mi-am pierdut speranta si nici increderea in Dumnezeu desi dau din rau in mai rau cateodata. Poezia se numeste :


Il am pe Dumnezeu

De Nicusor Adrian Rotaru


La umbra unui nuc ma aflu
Si ma gandesc la tine acum
De n-ai fi fost, mamica draga,
Eu nici nu existam acum.
Cand vine seara, eu adorm
Cu gandul tot la tine
De ai mai fi trait acum,
Sa ai grija de mine!
Sunt trist si necajit mereu,
De ar trai taticul meu,
Nu mi-ar mai fi atat de greu,
I-as multumi Lui Dumnezeu,
Ca-l am macar pe el.
As fi avut un adapost,
N-as hoinari fara rost.
Sunt singur, n-am pe nimeni eu
Insa mai cred in Dumnezeu
Cat voi trai nu-L voi uita
Ca El e mantuirea mea.


Nu este inspirata din intamplari reale, nici nu mi-as dori, este doar o creatie de-a mea, cu care ma mandream la vremea aceea si de care nu imi este rusine nici acum. Speranta moare ultima, asa ca ma agat de ea.
PS: N-am nimic cu sefii, sistemul e de vina

Am doar 18 ani...

Epilog
As vrea eu! Nici nu sunt la o varsta inaintata si deja ma uit cu nostalgie catre anii ce au trecut, catre copilaria minunata pe care am avut-o, catre viata simpla pe care o duceam. Cateodata vreau o minune in viata mea: sa fiu din nou copil acum as vrea, dar nu copilul are sunt acum ci acel copil de 7 ani care-si ia ghiozdanul in spate si pleaca la scoala. Bobocelul care nu stie mai nimic dar care se va face el mare. Ironia sortii: cand esti mic vrei sa fi mare cand esti mare vrei sa fi mic. Totusi mai am ceva care sa-mi aminteasca de copilarie. Am chipul meu cel vesel care seamana cu al unui copil. Nu, nu am 18 ani am 21 si inca mai sunt intrebat daca am 18 ani cand intri intr-o casa de pariuri sau cand cumpar bere de la vreun magazin. Chiar imi place sa fiu copil si sper sa mai fiu inca vreo 10 ani de acum inainte.
Nu ma imbrac de la magazinul de copii
Chiar daca arat ca un copil nu ma imbrac de la magazinul de copii. Caut si eu cele mai mici marimi in magazinele de adulti :D . Mergeam cu un coleg sa ne luam de imbracat cand o doamna il intreaba : "-Pentru cine doriti tricoul pentru dumneavoastra sau pentru baiat! " Ei...asta da confuzie m-am simtit mic, exact asa cum ar fi vrut sa se simta presupusul "tata"
Copilu' hai sa ma ajuti!
Replica multor soferi care-mi cer ajutorul la serviciu : "copilu' hai sa ma ajuti!"
Sunt foarte bucuros cand mi se spune asa. Inima in mine creste si am simt ca la 14 ani. Uite ca si un copil poate ajuta oamenii mari in treburile serioase.
Ma duce mintea, ma duce capul!
Imi place atat de mult sa fac bani cu mintea mea. Sper ca intr-o zi neuronii ma vor ajuta sa castig bani multi. Mai multi decat am castigat pana acum. De cand sunt mic am avut impresia ca gandesc. Si nu ma laud singur ci mi-au spus-o multe persoane indreptatie sa-si dea cu parerea.
Da, ascult Cleopatra Stratan!
Chiar este o problema sa asculti Cleopatra Stratan la varsta de 21 de ani. Nu ma deranjeaza sa mi se spuna asta. Ei asta e ... sunt dus cu pluta dar mai pot s-ajung la mal. De fapt pot ajunge la mal cand vreau eu numai ca nu vreau. Nu mi-e frica de bau-bau!
La multi ani!
La multi ani mie si celor care ma cunosc. Putini mi-au spus "La multi ani!" multi primesc un "La multi ani!" de la mine de ziua lor. Nu port pica nimanui pentru o urare care oricum a devenit prea monotona.
Cand dai berea aia!
O dau eu odata si odata. Doar asteapta sa trec peste criza financiara.

Tupeu fantastic...

M-am plimbat prin centrul orasului pentru ca a fost o zi frumoasa pe 24 aprilie. Am avut o intalnire dupa care am mai stat vreo ora si jumatate prin centru sa mai vad si eu lumea. Ba m-am plimbat, ba am stat pe bancute ascultand la zgomotul facut de apa din fantana arteziana.La un moment dat apar doua tiganci tinand in bratele lor una bucata puradel de pana-n doi ani, care se tot rugau de oameni sa le dea si lor un banut pentru ala micu' de parca ala micu fumeaza. Spun asta pentru ca le-am vazut peste ceva timp ca erau in pauza de tigara. Si in afacerea asta a lor am remarcat tupeul fantastic care este rodul unui cersit modern, inventat odata cu criza financiara sau poate de mai multa vreme. Pur si simplu mergeau la fiecare om si incercau sa-l convinga din vorbe sa le dea si lor ceva, iar acolo unde nu se induiosa omul era spurcat cu cateva injuraturi sau miniblesteme dupa caz. As fi vrut sa le fac o faza dar nu au mai trecut pe la mine. Vroiam sa scot portofelul sa ma fac ca le dau bani, si sa dau banii unei fete care statea pe banca, dar nu am vrut sa i se pare deplasat. Cat despre acest tupeu si aceste fiinte numai respect nu am. Pacat de copiii care se nasc si vor ajunge ca ele. Se pare ca nu vom scap niciodata de asemenea ciudatenii, ba chiar se vor inmulti. In cazul asta nu stiu ce sa accept mai repede: drogatii sau cersetorii de acest gen? Data viitoare am sa o intreb daca are paduchi. Macar sa-mi dea ceva in schimb deca vrea bani. Imi aduce aminte aceasta intamplare de o retea bine organizata de cersetori, care aveau fiecare cate o poveste de viata si un repertoriu bine stiut. De asemenea aveau si zona lor de actionare. daca vreti sa vedeti un film interesant atunci vizionati "Filantropica" caci despre el este vorba. Un film romanesc (parca nici nu se putea altfel) destul de bun la vremea lui. L-am vazut de 3 ori si tot l-as mai viziona.
PS: Intr-o zi am sa ma pun in pasajul Calioppe si am sa cersesc langa un cersetor de acolo. Sa vad reactii.

Gheorghe si criza financiara!

Ei bine astazi de ziua lui Gheorghe mi-a spus ce articol sa scriu pe blog sub numele lui. Am stat de vorba cu el si mi-a spus ca nu ezita sa se imbrace de la SECOND HAND. Eu unul nu ma imbrac de la SH dar nu am nimic impotriva celor ce o fac. Banuiesc ca si hainele acelea sunt reconditionate (ca televizoarele :P ) Si oricum sunt spalate inainte de purtare. Asadar nicio problema din partea mea, numai ca inca nu am ajuns atat de rau incat sa ma imbrac de acolo. Bine, bine nici Gheorghe nu se imbraca de la SH numai ca in timp ce eram la o plimbare a vazut in geamul unui astfel de magazin un pret bomba pe kilogramul de haine. Asa ca a intrat sa vada ce e pe acolo. Eu asteptam afara cu inca cineva, pentru ca pur si simplu nu-mi place mirosul din astfel de magazine. dupa 2-3 minute il vad pe Gheorghe cum iese cu o bluza in mana fericit si foarte mandru de achizitie. Ei bine bine am facut putina caterinca pe marginea acestei achizitii, dupa care am mers la un local sa servim o cafea, un suc si sa mai stam la taclale. Este atat de interesant sa-ti fie rusine sa aprinzi tigara cu batul de chibrit... nu stiam ca poate starni atata rusine acest lucru intr-un restaurant. Ii era atat de rusine sa faca acest lucru incat a trebuit sa tin meniul ridicat in dreptul lui in timp ce aprindea tigara. Mi-as dori din suflet ca Gheorghe sa se lase de fumat. Ii strica frumusetea si il imbatraneste mai repede, ca sa nu mai vorbim de alte dezavantaje ale unui fumator. Oricum eu il accept ca prieten, fiindca nu trebuie sa se schimbe numai asa ca vreau eu.

La multi ani mai Gheorghe!

Am sa fac cateva urari altor cunostinte de ale mele :
Avram George-> poate mai jucam candva vreun biliard
Georgiana (Georgeta)-> cand ne mai plimbam prin meri?
Predut George-> poate mergem totusi la un meci...
Banica George Catalin -> de ce ai crescut atata baaaaa?
Adriana Giorgiana -> invita-ma la un suc.N-am sa te refuz ;)
Balan Alina Georgiana -> Nihil Sine Deo m-am facut mare si sunt recunoscator. Inca ma simt dator.
Ilie George -> traiasca seful. N-ai gresit cand m-ai angajat. Sper sa nu dezamagesc
Buzila George -> traiasca seful. Nu-mi mai spune Babi ca ma potolesc.
George Ganea -> lasa berea
Gica Iepure -> da ma gol...
Gheorghe -> bravo ma Casillas. Esti cel mai bun portar de la Flacara Filipestii de Targ
Mia Georgiana-> Mai taci si u ca m-ai innebunit de cap
Paraschiv George -> baga pe trei si sa intre tot. da si mie din banii aia multi!
Giorgian -> Acum ma duc sa sigilez tirul ala.
Gigi -> Mi s-a pus ampremta pe tine.
Paun Georgiana -> eu cu rodica am treaba, deci ce mai face Rodica?

Si multi altii. La multi ani tuturor si sa aveti parte numai de bine!

Lumina din lumina

Am citit acum ceva timp articolul urmator si am fost impresionat profund de aceasta minune care se petrece fara nicio explicatie rationala sau stiintifica. Este destul de clar pentru mine ca acolo se intampla o minune Dumnezeiasca, in cazul in care cele spuse in randurile de mai jos sunt adevarate:

" Focul Sfant este de fapt miracolul care se intampla in fiecare noapte de Inviere, in incinta Bisericii Sfantului Mormant din Ierusalim. Este practic fenomenul miraculous in cadrul caruia lumanarile de Inviere se aprind de la sine in mod aparent absolut inexplicabil pe cai rationale. De mentionat ca miracolul are loc doar in cadrul Slujbei de Inviere efectuate de cultul crestin Ortodox.

De sute de ani, miracolul Focului Sfant a atras atentia tuturor, generatii intregi de oameni de stiinta incercand in zadar sa gaseasca o explicatie logica. Ultimele cercetari au fost efectuate in secret de fizicianul rus Andrei Volkov, in cadrul slujbei de Paste a Bisericii Ortodoxe din anul 2008. “Aparatele noastre care emiteau un spectru de radiatie electromagnetica, au detectat un impuls straniu de frecventa joasa care inunda Biserica Sfantului Mormant. Acest impuls inexplicabil nu a mai fost detectat pana in prezent de nicio alta echipa de cercetatori. Impulsul parea initial o forma stranie de descarcare electrica. Nu am reusit sa detectam locul exact in care Lumina se coboara si aprinde lumanarile tinute de Patriarh. In acel moment toate aparatele noastre de masurare si inregistrare aveau din senin probleme tehnice” declara Andrei Volkov.

Primele relatari despre Focul Sfant au aparut inca de acum 1000 de ani. Oamenii de stiinta au apucat totusi sa observe ca inainte de coborarea Focului Sfant, o forma stranie de energie apare pe peretele altarului. In prezent energia nu se poate observa foarte bine cu ochiul liber, datorita numeroaselor flash-uri ale aparatelor de fotografiat ale credinciosilor. Volkov afirma ca acest flux de energie nu are legatura directa cu Focul Sfant, dar apare intideauna inainte de izbucnirea Focului in altar. Volkov este primul savant care a confiramt ca in primele minute ale coborarii Focului Sfant si al aprinderii lumanarilor, acest foc nu arde si poate fi atins cu mana goala de nenumarate ori, fara a produce arsuri. "
Sursa: Descopera.ro

Hristos a Inviat !!!

Sa avem un Paste fericit. Chiar acum plec la iarba verde. Iubiti-va mult!

Ce copil am fost!

Acum ceva vreme cand a aparut noua sticla coca cola, desenata frumos cu designul acela interesant, am facut un gest copilaros de care acum imi aduc aminte si imi dau seama cat de copil am putut fi. Spun asta pentru ca eu nu prea beau sucuri si atunci cand beau racoritoarea nu se numeste Coca Cola. Dar de data asta a fost ceva mai special. Nu am simtit nevoia sa beau un suc, nici macar sete nu imi era, ci doar dorinta de a avea acea sticla (care este si de unica folosinta pe deasupra ;)) ) Asa ca mi-am cumparat si eu o sticla de cola la 0,5 ( ca despre acea sticla era vorba) ca sa o studiez mai indeaproape. Foarte amunzant mi se pare acum modul in care am procedat. Se pare ca designerii sticlei au reusit sa starneasca interesul cumparatorului, cel putin in cazul meu. Ce copil am fost :D ...

Echipa Fantastica

Saptamana aceasta este etapa intermediara in Liga lui Mitica asa ca mi-am facut echipa pentru competitia care are loc pe www.echipafantastica.ro Imi place mult sa particip in aceasta competitie, fiind managerul propriei mele echipe si depinzand de evolutia unor jucatori reali, ci nu imaginari asa cum se intampla in alte jocuri de acest gen. Premiile sunt si ele destul de atractive, asa ca intr-o zi poate voi castiga si eu din greseala ;)) cine stie. Succes celor care joaca, iar celor ce nu joaca le recomand acest joc.

Taximetrist de ocazie

Anul trecut mi=am dat demisia de la un loc de munca fara a-mi fi gasit in alta parte de lucru. Trecusera aproape doua luni si eu nu gasisem inca nimic de munca, iar mama nu mai avea rabdare sa ma vada stand acasa. Asa ca de gura ei m-am grabit sa aleg ca loc de munca primul job care mi s-a oferit: sofer de taxi. Interesanta provocare mai ales ca nu mai condusesem de cateva luni, permisul de sofer avandu-l la acel moment de 2 ani fara o luna. Practic lucram "pe nashpa". Am urcat la bordul Loganului luat in primire, fara ca patronul sa-mi ceara o proba de lucru. Mi-a si convenit avand in vedere ca aveam mari emotii sa urc la volanul unei masini care imi este incredintata. Asadar am reusit sa plec pe traseu, cu mari emotii neavand incredere ca voi reusi ceva. Am inceput asadar sa merg pe stradute mai necirculate pentru a ma obisnui cu masina si a-mi dezvolta din nou reflexele la volan. Prima seara am folosit-o doar pentru acomodare, luand o singura cursa, aceea fiind cu un prieten pe care l-am luat de la munca si l-am dus acasa. La coborare mi-a spus ca nu se mai urca in viata lui intr-o masina pe care o conduc eu. E clar : a avut parte de senzatii tari. Momentul magic pe care vreau sa-l povestesc insa a avut loc in urmatoarea zi, cand am fost oprit din mers de o femeie impreuna cu fiica sa. Fata tinea un tort in mana si era gatita frumos, deci mergea la ziua cuiva am banuit. Am oprit instant pe trecerea de pietoni, ca sa nu pierd bunatate de cursa. Mi-am asigurat masina pana la setarea ceasului (taxatorului), fara a misca insa masina de pe trecerea de pietoni. Am pornit asadar in directia indicata. Masina a pornit ceva mai greu, dar am pus asta pe seama faptului ca probabil nu am tinut suficient ambreiajul. Mi-am vazut de drum, straduta pe care ma aflam, urmand sa ma duca pe o strada importanta si mult mai circulata, unde am facut si o depasire a unei masini care se misca prea incet in comparatie cu viteza mea. Ei bine ies in bulevardul cel mare si opresc la un semafor, inaintea unui sens giratoriu. Si de aici a pornit nebunia. Au urmat 400 de metri de probleme, masina nemaiascultand comenzile mele. Incercam sa bag in a doua viteza, dar nu vroia sa accelereze. Parca ceva o tinea in loc. Am accelerat mai tare, dar masina se incapatana sa mearga cu aceeasi viteza. Masinile ma claxonau iar eu nu puteam face nimic pentru ca eram pe a doua banda, inconjurat de masini care treceau pe langa mine pe ambele parti. Am reusit in cele din urma sa prind ceva viteza, dar tot nu am putut schimba banda de mers pentru ca banda din dreapta era inca plina. Eram claxonat din toate partile, femeia din spate imi tot spunea sa opresc masina ca ea se da jos. Eu incercam sa-mi pastrez calmul in acel "tunel" al groazei care ma strangea tot mai tare. La un moment dat simt un miros de ars in masina, care-mi impinge numaidecat mana catre frana de mana. Punct ochit punct lovit. Cam cu intarziere, dar am reusit sa remediez problema. Am reusit sa duc cursa la bun sfarsit cu bine totusi, dar cu o lectie invatata. Am renuntat la taximetrie si nu din cauza sofatului, ci din cauza financiara, fiindca nu-mi convenea targetul impus de firma. A fost cea mai amuzanta peripetie prin care am trecut la volan, iar acum rad de fiecare data cand imi aduc aminte. Acest articol participa la un concurs sponsorizat de
Portbagaje auto