Eliminare

Hai că am dat-o de gard cu competiția care abia începuse. Vă mai amintiți că spuneam acum nici 36 de ore cum că provocarea de a scrie cel puțin un articol pe zi est mai grea decât pare la prima vedere? Ei bine eu am reușit performanța să nu mă țin de ea încă din a doua zi. S-a întâmplat să călătoresc cam toată ziua din România în Anglia. Drumul ăsta e și lung dar și obositor. Îmi ia cam 15 ore să ajung din patul din România în patul din Anglia și mai punem la socoteală și diferența de fus orar.

Nu am reușit să scriu articolul pe drum, nu am reușit nici când am ajuns acasă că am picat la așternut, dar nu pentru vreo noapte fierbinte ci pentru un somn imperios necesar. Vina îmi aparține în totalitate și chiar dacă am un motiv bun de folosit drept scuză, nu am de fapt nicio scuză.

În fine, să vă spun acum că am avut un zbor lin, dar ca de fiecare dată cele trei ore de zbor din București în Londra mi se par interminabile. Chiar mi-e frică de momentul în care va trebui să zbor în China de exemplu într-o călătorie pe care o am în minte de câteva luni. Ce o să mă fac și ce o să fac la un zbor de 12 ore sau cât se face din Anglia până în China? Fără să mi vorbim și de alți timpi intermediari de transfer sau alte tipuri de călătorie. O să mă urc pe tavanul avionului. Acolo sus în aer timpul parcă stă în loc.

Ca idee, în cele 3 ore de zbor am încercat să îmi ocup timpul cu diferite activități. Am dormit, am citit câteva capitole din biblie în limba spaniolă, am făcut exerciții pe Duolingo în limba spaniolă, m-am holbat din când în când în decolteul tipei de lângă mine care dormea la fel de adânc precum decolteul pe care îl avea. (Nu sunt foarte mândru de asta, dar prea era provocatoare). Am urmărit activitatea membrilor echipajului din timpul servirii, am folosit toaleta, m-am uitat pe facebook (atât cât îmi mai permitea feed-ul încărcat în prealabil). Timpul tot părea că stă în loc.

Voi cum reușiți să scurtați timpul de călătorie, cel puțin la nivel mental?

Read More

Provocare sau relansare

Salutare! Bine v-am regăsit sau bine m-ați regăsit. Nu am  mai scris de cam multă vreme pe acest blog. Să fie un an și jumătate, dar tot îmi e drag de el. A fost primul meu blog și blogul pe care am făcut de toate. Am scris de plăcere, am scris pentru bani, am scris pentru campanii și m-am făcut cunoscut în blogosfera prahoveană. Și pentru că a venit vorba de blogosfera prahoveană, cea care este pretutindeni dar nicăieri, trebuie să vă spun că am participat la un blogmeet acum câteva zile. Blogmeet-ul prahoveam organizat de HUB23 sub comanda lui Dragoș Schiopu, omul care tot mai crede într-o blogosferă prahoveană unită, a strâns laolaltă 11 oameni, 11 bloggeri. 

Cu ocazia acestei întâlniri s-a lansat o provocare ce are ca temă consecvența. Fiecare blogger trebuie să scrie câte un articol pe propriul blog zi de zi până la următoarea întâlnire. Acest lucru nu este tocmai simplu, mai ales când ai mai multe bloguri active, când ai alte lucruri pe cap sau pur și simplu când ești lipsit de inspirație. Este o provocare menită să țină bloggerii mai mult în priză, motivați si conectați unul cu celălalt.

Am văzut fețe noi la acest blogmeet. Pe unele le mai văzusem doar în mediul online pe altele nicăieri. Dar dat fiind că eu locuiesc în Anglia acum, nu știu cât de mult voi putea colabora din nou cu blogosfera prahoveană, De altfel nu știu cât de mult voi rezista în această provocare. Pe această cale voi cere o păsuire de două ore de la ceilalți bloggeri. Voi scrie uneori înainte de miezul nopții pe ora Angliei, deci ora 02.00 ora României. 

Acestea fiind spuse, vreau și sper să rămân cât mai mult activ aici pe blogul resuscitat, întru-cât blogul adrian-rotaru.ro este suspendat și probabil așa va și rămâne.

Read More

Doua trei planuri de viitor

Nu stiu daca as mai putea munci in Romania pe un salariu minimum sau putin peste minimum. Si spun asta dupa numai doua luni dupa ce am inceput munca in Anglia. Tara asta mi se pare mult prea civilizata fata de Romania mea. Si oamenii de aici sunt mult mai buni, tocmai pentru ca nivelul de trai este unul decent si nu indeamna cetateanul de rand sa fure sau sa incerce sa obtina avantaje in mod ilegal de la stat. Sigur ca se intampla si asta, dar la o scara mult mai mica decat in Romania si probabil ca o parte din aceste nedreptati sunt facute de fapt tot de imigranti.

Si totusi visez sa ma intorc intr-o buna zi in Romania si sa imi incep propria afacere. Desigur ca pentru asta trebuie sa mai muncesc o perioada in Anglia si mai mult de atat trebuie sa fac economii serioase. De altfel mie imi place in Romania. Nu zic nu. Ca nu imi mai place Ploiestiul, orasul in care am crescut, asta este alta poveste. Nici nu e mare lucru de placut la un oras atat de poluat.

Dar asta nu inseamna ca nu ma pot intoarce intr-un oras de munte, ceva mai primitor si ceva mai aerisit. Nu stiu inca ce afacere as putea sa incep in Romania si sa aiba si succesul asteptat de mine,  dribland cat mai mult taxele din Romania, dar in acelasi timp fiind in legalitate. Sau macar la limita ei, asa cum se afla multe firme mici.

Stiu insa ca idei de afaceri am destule. Sigur ca niciuna nu garanteaza succesul daca nu ai ingredientele necesare. Nu e chiar ca in bucatarie, acolo unde ma apuc sa gatesc cu "ce am in casa" atunci cand ma apuca o "criza Masterchef". In afaceri ar fi cel mai bine sa fii pregatit atunci cand faci primii pasi, altfel risti destul de mult ca afacerea sa nu mearga sau sa mearga pe linia de plutire, ceea ce e tot cam pe acolo.

Si daca ma gandesc la afacerea mea, ma gandesc si la angajatii care vor lucra pentru mine si pentru care nu m-as gandi vreun moment sa ofer salariul minimum pe economie. Asta numai in cazul in care as putea oferi bonusuri de performanta, prime, etc. In cazul asta as putea sa recurg la salariul minimum, recompensand si motivand angajatii. Dar desigur ca bonusurile sa poata fi  accesibil de atins iar primele sa-si aiba rostul, astfel incat si eu si ei sa fim multumiti. Dar e clar ca toate aceste planuri depind de multi factori si de natura afacerii in primul rand.

Ma simt atras de partea de agricultura, ramura cresterea animalelor. Asta pentru ca mi se pare ceva mai usor sa te bucuri de darul "vietii" ca sa zic asa. Ma refer la faptul ca animalele se reproduc si capetele rezultate pot fi vandute dupa o perioada. Sa ne gandim la un porc de exemplu. o scroafa fata in medie cam 10 purcelusi din care supravietuiesc primelor saptamani critice 7-8 tot in medie. Asta in care nu e ghinionul prea mare si scroafa ori ii mananca, ori se aseaza pe ei, strivindu-i, ori cine stie ce alte cauze de moarte timpurie se mai poate ivi. Fiecare purcelus poate fi vandut dupa ce a fost intarcat si pe el poti incasa cateva sute de lei. Depinde de marime si de alti factori. Asadar, ai mai multe sute de lei dintr-o data, investind in mare parte numai in mancarea scroafei.

Stiu ca la o ferma de genul acesta si cheltuielile sunt mari, dar poti creste afacerea progresiv. Plus ca langa porci mai poti pune si cateva vaci iar laptele acestora il poti folosi sa hranesti porcii din cand in cand. Dar deja intram in prea multe detalii, poate inutile acum.

Una peste alta, ma simt atras de agricultura, in special ceea ce inseamna cresterea animalelor. Si pe langa asta, ma simt atras de Romania, chiar daca legile ei ne omoara cu zile, parlamentarii ne fura mai mult decat furam noi oamenii de rand din Europa, iar saracia este in floare. Viitorul e cam sumbru in Romania pentru majoritatea populatiei, dar asta nu ma impiedica sa visez ca pot razbi intr-o zi si imi pot castiga cinstit si decent existenta in tarisoara mea natala.

Read More

Lista cumpărăturilor pentru sărbători

O să petrec sărbătorile de iarnă în Southampton. În Anglia nu prea ninge de obicei, iar în Sudul Angliei chiar foarte rar. Deci nu voi avea zăpadă aici, nu că în România ar fi prea multă. Totuși sărbătorile de iarnă fără zăpadă nu prea îmi plac. De fapt nici nu simt spiritul sărbătorilor de iarnă, deși englezii fac bradul de Crăciun cam în fiecare casă și împodobesc străzile sau casele.

Dar ca să simt că este final de an, trebuie să mă pregătesc măcar din punct de vedere culinar. Așa că anul acesta am de pregătit masa de Crăciun și probabil și pe cea de anul nou. Și cum pentru asemenea ocazii bucatele de pe masă trebuie să fie unele alese, dar și tradiționale, lista ingredientelor trebuie să fie și ea generoasă. Așa se face că va fi cumva o provocare să găsesc în Anglia toate ingredientele din care să fac sarmale (poate și cârnați, deși nu am tăiat niciun porc), salată de beof (sper că am scris bine), ceva deserturi (ar merge niște cozonaci, nu zic nu) plus altele. O să avem pe masa englezească și ceva curcan. Ei obișnuiesc să mănânce curcan de Crăciun, la fel cum o fac și americanii.

Și ca să îmi intru în mână, am gătit câteva chestii până acum. Eu gătesc de obicei cu „ce am în casă”. Asta înseamnă că deschid frigiderul și sertarele cu ingrediente și mă apuc să improvizez ceva. Ultima dată am făcut pentru colegi un orez cu lapte cu sos de mandarine. Desertul catalogat de colegii mei drept „delicios” a avut și o sesiune foto, din care am extras și imaginile din acest articol.



În speranța că nu voi da chix cu pregătirea mesei pentru sărbătorile următoare, vă urez sărbători fericite cu mese minunate și îmbelșugate!

Read More

Magazin de nișă vs magazin generalist

Îmi aduc aminte când am fost în Anglia pentru prima dată și am mers la un car boot. Am intrat într-un fel de obor, cum se poartă pe la noi prin România. Am văzut acolo o întreagă babilonie unde puteai găsi aproape orice lucru la care te gândeai, cu condiția să cauți cum trebuie. Nu mă gândeam să găsesc în Anglia acel tip de obor, cu lucruri la mâna a doua împrăștiate peste tot, pe jos sau pe nu mai știu unde. 

La polul opus aș vedea mall-urile, iar dacă mă gândesc și mai bine, la polul opus sunt marile magazine nișate. Adică acelea în care intri și te aștepți să găsești un tip de produse dedicate unei singure nișe. Spre exemplu, dacă intri într-un magazin de îmbrăcăminte, să găsești numai îmbrăcăminte. Dacă intri într-unul de piese auto atunci să găsești numai piese auto. Iar în acest ultim domeniu pot da un exemplu concret. Depozitul auto online, un magazin online nișat așa cum trebuie și cum îi spune numele, pe piese auto. Dacă ne gândim la cele peste un milion de piese auto pe care depozitul auto online le are pe rafturile virtuale, atunci îl putem ridica la rangul de mall nișat.

Asta dacă ne place să ne jucăm puțin cu cuvintele. Indiferent cum  l-am numi, mall, magazin de piese auto, magazin online de piese auto, depozit de piese auto, etc, ideea este cam aceeași. Găsim într-un singur loc cam orice avem nevoie pentru mașina din curte sau din fața blocului. Asta este și ideea de fapt. Prefer în multe cazuri magazinele puternic nișate, așa cum este depozitul auto online mai sus amintit, sau mari centre comerciale unde găsești de toate pentru toți. Problema cu a doua categorie este aceea că trebuie să cauți mult mai amănunțit și s-ar putea să pierzi timp mai mult. Pe când într-un magazin nișat se presupune că găsești cam tot ceea ce dorești și singurul impediment al achiziției ar putea fi numai prețul sau calitatea produselor.

Dacă mă uit mai bine pe pagina depozitulautoonline.ro constat că au destule promoții și beneficii. Prețuri reduse ca de black friday, lichidări de stoc, transport gratuit pentru produse, garanție direct de la producător, asistență non stop, dar și garanția returului. Așa un magazin nișat mi-ar plăcea să găsesc pentru orice domeniu.

Acum dacă mă întorc la începutul articolului pot să constat că magazinele nișate prind mai bine în mediul online decât în cel offline. Probabil că este mai simplu să ții un magazin online decât unul offline. Oare ăsta va fi viitorul?

Read More

Bicicleta și chitara

Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă  norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.

Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...

Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.

Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.

Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.

Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la  serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.

Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!

Read More