Se afișează postările cu eticheta Anglia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anglia. Afișați toate postările

vineri, 22 ianuarie 2016

Doua trei planuri de viitor

Nu stiu daca as mai putea munci in Romania pe un salariu minimum sau putin peste minimum. Si spun asta dupa numai doua luni dupa ce am inceput munca in Anglia. Tara asta mi se pare mult prea civilizata fata de Romania mea. Si oamenii de aici sunt mult mai buni, tocmai pentru ca nivelul de trai este unul decent si nu indeamna cetateanul de rand sa fure sau sa incerce sa obtina avantaje in mod ilegal de la stat. Sigur ca se intampla si asta, dar la o scara mult mai mica decat in Romania si probabil ca o parte din aceste nedreptati sunt facute de fapt tot de imigranti.

Si totusi visez sa ma intorc intr-o buna zi in Romania si sa imi incep propria afacere. Desigur ca pentru asta trebuie sa mai muncesc o perioada in Anglia si mai mult de atat trebuie sa fac economii serioase. De altfel mie imi place in Romania. Nu zic nu. Ca nu imi mai place Ploiestiul, orasul in care am crescut, asta este alta poveste. Nici nu e mare lucru de placut la un oras atat de poluat.






Dar asta nu inseamna ca nu ma pot intoarce intr-un oras de munte, ceva mai primitor si ceva mai aerisit. Nu stiu inca ce afacere as putea sa incep in Romania si sa aiba si succesul asteptat de mine,  dribland cat mai mult taxele din Romania, dar in acelasi timp fiind in legalitate. Sau macar la limita ei, asa cum se afla multe firme mici.

Stiu insa ca idei de afaceri am destule. Sigur ca niciuna nu garanteaza succesul daca nu ai ingredientele necesare. Nu e chiar ca in bucatarie, acolo unde ma apuc sa gatesc cu "ce am in casa" atunci cand ma apuca o "criza Masterchef". In afaceri ar fi cel mai bine sa fii pregatit atunci cand faci primii pasi, altfel risti destul de mult ca afacerea sa nu mearga sau sa mearga pe linia de plutire, ceea ce e tot cam pe acolo.

Si daca ma gandesc la afacerea mea, ma gandesc si la angajatii care vor lucra pentru mine si pentru care nu m-as gandi vreun moment sa ofer salariul minimum pe economie. Asta numai in cazul in care as putea oferi bonusuri de performanta, prime, etc. In cazul asta as putea sa recurg la salariul minimum, recompensand si motivand angajatii. Dar desigur ca bonusurile sa poata fi  accesibil de atins iar primele sa-si aiba rostul, astfel incat si eu si ei sa fim multumiti. Dar e clar ca toate aceste planuri depind de multi factori si de natura afacerii in primul rand.

Ma simt atras de partea de agricultura, ramura cresterea animalelor. Asta pentru ca mi se pare ceva mai usor sa te bucuri de darul "vietii" ca sa zic asa. Ma refer la faptul ca animalele se reproduc si capetele rezultate pot fi vandute dupa o perioada. Sa ne gandim la un porc de exemplu. o scroafa fata in medie cam 10 purcelusi din care supravietuiesc primelor saptamani critice 7-8 tot in medie. Asta in care nu e ghinionul prea mare si scroafa ori ii mananca, ori se aseaza pe ei, strivindu-i, ori cine stie ce alte cauze de moarte timpurie se mai poate ivi. Fiecare purcelus poate fi vandut dupa ce a fost intarcat si pe el poti incasa cateva sute de lei. Depinde de marime si de alti factori. Asadar, ai mai multe sute de lei dintr-o data, investind in mare parte numai in mancarea scroafei.

Stiu ca la o ferma de genul acesta si cheltuielile sunt mari, dar poti creste afacerea progresiv. Plus ca langa porci mai poti pune si cateva vaci iar laptele acestora il poti folosi sa hranesti porcii din cand in cand. Dar deja intram in prea multe detalii, poate inutile acum.

Una peste alta, ma simt atras de agricultura, in special ceea ce inseamna cresterea animalelor. Si pe langa asta, ma simt atras de Romania, chiar daca legile ei ne omoara cu zile, parlamentarii ne fura mai mult decat furam noi oamenii de rand din Europa, iar saracia este in floare. Viitorul e cam sumbru in Romania pentru majoritatea populatiei, dar asta nu ma impiedica sa visez ca pot razbi intr-o zi si imi pot castiga cinstit si decent existenta in tarisoara mea natala.

vineri, 25 decembrie 2015

Lista cumpărăturilor pentru sărbători



O să petrec sărbătorile de iarnă în Southampton. În Anglia nu prea ninge de obicei, iar în Sudul Angliei chiar foarte rar. Deci nu voi avea zăpadă aici, nu că în România ar fi prea multă. Totuși sărbătorile de iarnă fără zăpadă nu prea îmi plac. De fapt nici nu simt spiritul sărbătorilor de iarnă, deși englezii fac bradul de Crăciun cam în fiecare casă și împodobesc străzile sau casele.

Dar ca să simt că este final de an, trebuie să mă pregătesc măcar din punct de vedere culinar. Așa că anul acesta am de pregătit masa de Crăciun și probabil și pe cea de anul nou. Și cum pentru asemenea ocazii bucatele de pe masă trebuie să fie unele alese, dar și tradiționale, lista ingredientelor trebuie să fie și ea generoasă. Așa se face că va fi cumva o provocare să găsesc în Anglia toate ingredientele din care să fac sarmale (poate și cârnați, deși nu am tăiat niciun porc), salată de beof (sper că am scris bine), ceva deserturi (ar merge niște cozonaci, nu zic nu) plus altele. O să avem pe masa englezească și ceva curcan. Ei obișnuiesc să mănânce curcan de Crăciun, la fel cum o fac și americanii.



Și ca să îmi intru în mână, am gătit câteva chestii până acum. Eu gătesc de obicei cu „ce am în casă”. Asta înseamnă că deschid frigiderul și sertarele cu ingrediente și mă apuc să improvizez ceva. Ultima dată am făcut pentru colegi un orez cu lapte cu sos de mandarine. Desertul catalogat de colegii mei drept „delicios” a avut și o sesiune foto, din care am extras și imaginile din acest articol.



În speranța că nu voi da chix cu pregătirea mesei pentru sărbătorile următoare, vă urez sărbători fericite cu mese minunate și îmbelșugate!

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Bicicleta și chitara

Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă  norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.

Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...

Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.

Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.

Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.

Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la  serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.

Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!

sâmbătă, 28 iulie 2012

Jocurile Olimpice de vara 2012

Vineri 27 iulie 2012 a avut loc festivitatea de deschidere a jocurilor olimpice de vara organizate  de aceasta data de Londra. Marea Britanie a  pus la cale o festivitate de deschidere fastuoasa care dupa parerea mea  s-a ridicat la nivelul celei de la Beijing de acum din 2008.  A fost o festivitate de exceptie din care nu a lipsit nici  macar James Bond, care a jucat rolul de bodyguard al Reginei.  Surpriza  serii a venit din clipul  realizat de Regina care si-a facut aparitia  la stadionul de deschidere al Jocurilor Olimpice intr-un elicopter, parasutandu-se  mai apoi  deasupra multimii. O intrare fastuoasa si  desigur  fantezista, deoarece are si Regina o varsta si nu cred ca cineva ar lasa-o sa-si puna  viata in pericol chiar daca aceasta ar insista. Dupa incheierea clipului Regina a aparut in  tribuna  fiind primita cu mii de aplauze.

Nu a lipsit nici celebrul  cantec God save the queen   interpretat de un cor generos de copii. Mi-a placut de asemenea toata coloana sonora pe care s-au tinut diferitele reprezentatii sau intrarea  celor 202   reprezentative prezente la Olimpiada 2012.

Drapelurile  au fost purtate   in mare parte de  sportivi reprezentanti a 3 sporturi: Tenis de camp, Atletism si  Box. Printre  reprezentantii tenisului de camp  care au purtat drapelul tarii pe care o reprezinta la olimpiada au fost: Marcos Baghdatis (Cipru), Horia Tecau (Romania), Novak Djokovic (Serbia),  Maria Sharapova (Rusia), Wawrinka (Elvetia)(dupa ce Federer a refuzat  purtarea drapelului)

La Olimpiada  participa si sportivi din tari de care eu personal nici nu mai auzisem pana azi, nici macar dupa nume. De fapt chiar si comentatorul de la TVR  a remarcat cel putin un nume de tara despre care nu stia ca exista. Este bine ca macar prin sport unele tari pot spune ceva, si se pot face cunoscute.

Din echipa Statelor Unite ale Americii cei mai cautati sportivi pe care regizorul transmisiunii live i-a tintit, au fost cei din Dream Team-ul  de baschet. Le Bron James sau Kobe Bryant  au fost gigantii cautati de camerele de filmat, sustinuti din tribune de Michelle Obama, prima doamna a USA.

Mi-a placut teribil de mult  ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de vara Londra 2012 si   voi urmari indeaproape mai ales sporturile de echipa precum baschetul  si fotbalul, atat la masculin cat si la feminin. Favoritele la Baschet sunt SUA si Spania atat la masculin cat si la feminin,