Am vizitat Cetatea Medievala din Sighisoara

Iata ca am ajuns si eu  in Sighisoara, in Cetatea medievala atat de apreciata de turisi indeosebi in perioada festivalului medieval. Apropo de festival, acesta a fost  concentrat  in mod oficial pe  numai 3 zile in anul 2012 deoarece se suprapunea cu referendumul, si "de aceea nu mai puteau turistii straini  sa vina la noi, sau cei romani sa voteze". (Dar in tara in care  unii primari merg cu turistele costumate in  bikini, la vot  este posibil orice, chiar si  bataia de joc  indreptata  catre un festival cu mare traditie in Romania)

Sighisoara cu Cetatea ei medievala este un obiectiv turistic  de luat in seama, dar pacat ca  in Romania  turismul cu sau fara promovarea vreunei blonde, ramane  in stadiul de involutie. Personal nu am fost multumit de ce am vazut in interiorul cetatii, fata de ce ma asteptam sa vad.  In afara de  cateva centre de vizitat din interiorul cetatii: Turnul cu ceas, Camera de tortura, Camera armelor si doua Biserici nu prea am mai avut ocazia sa las bani pe undeva, sau sa bag mana in buzunar dupa portofel pentru a  rasplati astfel comunitatea din  orasul vizitat. Chiar si  biletele  de intrare la obiectivele mai sus amintite  aveau un pret mai degraba simbolic, care  pentru strainii care-si  primesc salariile in euro,  semnificau maruntis si probabil nici nu si-l treceau  in  bugetul de cheltuieli de vacanta. Un pret de bilet care pentru ei putea insemna  moneda de  un euro pe care o dau cersetorului de la coltul strazii care  doar sta cu mana intinsa neoferind nimic in schimbul acelei monede.

Au fost si lucruri care m-au impresionat  in interiorul Cetatii: Turnul cu ceas, un obiectiv de vizitat. Ofera  o priveliste minunata din varful lui,  o portie insemnata de istorie si cultura, arhitectura si sculptura, cat si  un mecanism de ceas de turn la vedere,  ce reprezinta o ocazie rara pentru multe persoane de a vedea asa ceva.
Camera de tortura dupa cum o spune si numele reprezinta doar o camera si atat, in care nu ai prea multe de vazut, dar probabil ca si mirosul  si umiditatea din ea  faceau elementul torturii.
Camera armelor mi-a placut in mod deosebit. Aici sunt patru incaperi pline ochi cu tot felul de arme  medievale sau  arme de foc. NU sunt un impatitmit al armelor, fac parte din cei ce-si doresc sa nu se fii inventat vreodata, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot atrage atentia daca tot exista si au fost perfectionate.

Cetatea ofera  privelisti superbe, fiind asezata pe o colina. Deseori  privirea panoramica ofera  un spectacol de culori  si forme, iar in cazul Cetatii din Sighisoara aceasta  priveliste este  de-a dreptul interesanta, dar nu tocmai cea mai cea din cate am vazut pana acum.

Am avut placerea sa vizitez  Sighisoara, respectiv cetatea  si in zi de festival si intr-o zi obisnuita si tin sa spun ca ma asteptam la mult mai mult fata de ce  am vazut.  Printre cele mai interesante  "evenimente" petrecute  acolo a fost participarea la o sceneta desprinsa din viata reala medievala in care  vrajitoarea  cetatii era dusa la judecata. Localnicii  imbracati in straie  medievale s-au strans ei stiu din ce cotloane intr-o ceata spontana si au mers la casa vrajitoarei pentru a o acuza de    strangere de averi  de pe urma vrajitoriei.  A urmat judecata si  pedeapsa vrajitoarei  care in timpul judecatii si-a tot luat biciuri pe spinare. A fost o sceneta cu happy end, vrajitoarea fiind ceruta de sotie de mincinosul satului pentru a o scapa  pe aceasta de pedeapsa pe care i-o   dadea judecatorul.  Pe  parcursul scenetei  spectatorii erau introdusi in poveste   intr-un mod inoportun, punandu-i pe acestia in pielea personajelor fara vointa lor. Chiar si asa cred ca oricine si-ar fii dorit  sa fie  ales  sa participe chiar si pentru cateva clipe in  povestea  expusa multimii.
Ceea ce nu mi-a placut insa, daca e sa gandesc  cu mintea unui turist strain, este faptul ca  sceneta   a fost jucata doar in limba romana si nu am vazut vreo  alternativa sau vreo versiune  in limba engleza cel putin. Asta e o bila neagra din partea mea. Cred ca se puteau organiza si scenete in limba engleza avand in vedere ca suntem o natie  de oameni care in curand  va vorbi limba engleza mai lesne decat  limba romana. Ma refer aici la generatia FB, la generatiile noi si la oamenii destepti care de obicei coincid cu cei ce isi fac si timp sa calatoreasca.

Din pacate am avut mai multe bile negre de dat decat albe  cu privire la spiritul si  mediul inconjurator al Cetatii, fata de ceea ce ma asteptam sa vad. Este drept ca vina  imi apartine, pentru ca m-am dus cu sperante mari si  ce am gasit acolo a fost sub asteptari.

Read More

Cadoul meu de sarbatori pentru cititorii mei

Pentru cititorii blogului meu, m-am decis ca pana la urma sa pun pe aceasta pagina cea de-a doua aparitie a mea intr-o emisiune televizata. Generatia lui John este emisiunea carea m-a gazduit in doua randuri in acest an 2012 apocaliptic. Prestatia si prezenta mea in cadrul acestei emisiuni difuzate in direct de postul local Prahova TV, nu a fost chiar apocaliptica dar nici una prea speciala dupa parerea mea. Astept parerile voastre in comentarii, in cazul in care credeti ca merita sa vizionati emisiunea.



La multi ani!

Read More

Astazi se deschide Mall Ploiesti Shopping City

Suntem in data de 15 noiembrie 2012 si asteptam cu nerabdare sa vizitam noul Mall din Ploiesti.
Personal, sunt dezamagit de faptul ca lucrarile nu au fost finalizate la timp si totusi deschiderea se face la aceasta data. Partea buna este ca ploiestenii vor avea un centru de entertaiment care le va ocupa timpul mai mult decat pana acum. Sper ca acesta va fi prilejul pentru care ne vom indrepta bugetul personal catre acest Mall in loc sa pierdem timpul pe drum pana la Bucuresti pentru aceleasi activitati pe care le putem face aici. Astfel va avea de castigat si bugetul local daca e sa gandim si din alta perspectiva. Important este ca vom avea ceva al nostru si ca vom avea intradevar unde sa iesim, pentru ca in trecut, locatiile fie erau improprii, fie pozitionate aiurea, fie neatractive.

Astazi voi merge sa vad daca marea deschidere este pe masura valvei care s-a facut in presa inaintea acestui eveniment. Sper sa nu ma intorc de acolo cu un gust amar pentru ca nu vreau sa scriu de rau despre un loc pe care l-am vazut cu ochi buni chiar inainte sa apara. Asadar, voi reveni cu propriile pareri de indata ce mi le voi forma.

Read More

Un laptop vreau şi eu

Sunt destul de atent cu banii atunci când vine vorba să-mi cumpăr ceva costisitor. Aşa se face că mă interesez înainte de a cumpăra, citesc review-uri, comentarii şi păreri ale userilor care deja au încercat produsul, pentru a afla dacă ceea ce vreau să cumpăr este şi ceea ce mi se potriveşte. Sunt aşa meticulos de felul meu când vine vorba de achiziţii, pentru că nu-mi place să returnez produsele pe motiv că nu am făcut alegerea potrivită. Asta ar însemna pierdere de timp pentru mine şi pentru firma de la care cumpăr.Ce mă interesează pe mine atunci când vreau să achiziţionez un laptop de exemplu, este să fie performant. Un laptop este de obicei un bun pe care îl cumperi o dată la câţiva ani, aşadar investiţia trebuie să fie făcută cu cap. Dispozitivul trebuie să reziste în timp şi să fie pregătit pentru noile tehnologii care apar peste noapte. Ştiu că se poate face upgrade pieselor, atunci când acestea nu mai fac faţă, dar mie îmi place să schimb totul deodată, nu să înlocuiesc componentele una câte una. Sunt atent în acest sens ca procesorul să fie unul performant, şi memoria RAM să fie una pe masura aşteptărilor. De obicei nu obişnuiesc să mă joc pe calculator sau laptop. Nu sunt un gamer înrăit, iar atunci când mă retrag în astfel de activităţi, prefer jocurile vechi care nu necesită caracteristici sofisticate din partea configuraţiei laptop-ului. Acesta este şi motivul pentru care la mine în casă un laptop se "demodează" într-un timp îndelungat. Programele şi navigarea pe internet pe care le folosesc eu, nu solicită foarte tare componentele, astfel că acestea nu rămân în urmă atât de tare faţă de noutăţile la zi.

Pentru un laptop foarte importantă este autonomia bateriei. Acesta este desigur un criteriu foarte important în alegerea unui laptop, mai ales când utilizatorul este activ şi mereu în mişcare. Primul meu laptop a fost un laptop Toshiba, pe care l-am primit cadou şi care mi-a uşurat mult viaţa în perioada când aveam mult de lucru. L-am primit în momentul când am intrat la facultate şi mi-a folosit în proiectele pe care le-am avut de făcut. Aşa am putut scăpa de stresul împărţirii calculatorului cu fraţii mei.  Tot cu ajutorul lui am reuşit să-mi fac treaba mai bine atunci când am fost răcit două săptămâni la rând şi nu m-am putut da jos din pat. Îl ţineam în braţe şi vorbeam cu colegii pe reţelele de socializare, pentru a îmi lua cursurile. Aşadar acel laptop Toshiba mi-a marcat studenţia în sensul bun al cuvântului. Păcat că sfârşitul lui a venit mai devreme decât m-am aşteptat. Am avut ghinionul de a vărsa paharul plin cu suc pe el şi s-a ales praful. Nici la reparat nu l-am mai dus pentru că m-ar fi costat prea mult.

Acum că m-am angajat voi vrea să-mi iau un nou laptop pentru care voi face noi investigaţii de moment. Alegerea lui va fi foarte importantă pentru mine, mai ales că bugetul alocat acestei investiţii va fi format din primele salarii, care nu sunt chiar foarte mari. De data asta vreau să mă gândesc la toate componentele cu minuţiozitate. Vreau să pornesc de la detaliul banal privind culoarea acestuia, să continui cu importanţa configuraţiei, luând în calcul producătorul componentelor şi tipul acestora, culminând în final cu preţul promoţional pe care îl voi aştepta. Momentan am găsit un nou laptop Toshiba şi cred că voi rămâne fidel acestei mărci, mai ales pentru faptul că în magazinul Azerty 
laptop-urile Toshiba au o garanţie tip "No matter what". Acest lucru înseamnă că sunt o mulţime de posibilităţi de a-ţi schimba sau repara laptopul în cazul în care acesta se defectează din varii motive sau chiar dacă este furat. Sunt foarte uimit de acest tip de garanţie pe care mi-au recomandat-o deja câţiva prieteni, mai ales pentru faptul că ştiau în ce fel a sfârşit primul meu laptop Toshiba.
Sunt foarte încântat de faptul că voi putea să-mi plătesc singur propriul laptop, să simt că muncesc prin propriile forţe şi cheltui din propriile resurse financiare. Am de gând chiar să-mi şi tunez laptopul, desigur numai în cazul în care micile intervenţii nu vor afecta condiţiile de acordare a garanţiei. Vreau să-l fac să semene  cu primul meu laptop, să-mi aducă aminte de anii de studenţie, atunci când laptopul era nelipsit din rucsacul meu şi nelipsit din rutina mea zilnică. Deşi acum priorităţile mele s-au schimbat, un laptop rămâne un laptop şi îşi face treaba chiar şi atunci când energia electrică nu este în imediata apropiere. Portabilitatea lui este elementul cheie pentru mine. Un laptop şi un modem de internet mă pot face să fiu mereu informat în legătură cu ce se întâmplă în ţară şi în lume, în diferite domenii. Îmi place să socializez de pe site+urile de socializare care sunt la modă, gen facebook sau twitter sau să scriu pe blog în timp ce stau vara la umbra unui copac, în grădină sau pe plajă. Atunci am cele mai bune momente de inspiraţie pe care le pot concretiza în articole bune şi foarte bune.
Mai am de gând să încerc să plec într-o aventură, de mers pe jos sau pe biciletă prin ţară, cu laptopul în rucsac, să fiu conectat în permanenţă, să ma opresc şi să scriu pe blog despre ce mi se întâmplă şi ca de obicei oamenii să fie receptivi la comentariile privind aventurile şi întâmplările prin care trec. Am făcut asta deja, dar nu am avut un telefon bun de pe care să postez în timp real pe twitter sau pe blogul meu. Am făcut articolele când am ajuns acasă dupa un drum pe jos între Ploieşti şi Bucureşti. A fost o aventură de 11 ore de mers pe jos, făară alergat. A fost o aventură în care aş fi avut nevoie mare de comunicare cu oamenii care îmi spuneau să nu mă dau bătut, deşi genunchii mei cedaseră.
Toate aceste motive mă fac nerăbdător şi abia aştept să-mi achiziţionez un nou laptop din banii caştigaţi de mine. Sper ca de Crăciun cadoul meu să fie un laptop şi articolele mele pe blog să fie scrise de pe acesta.

Acest articol participă la Superblog 2012.

Read More

Octombrie, Oktoberfest, Oktal

Suntem intr-o zi de octobrie, dsi la doua saptamani dupa Oktoberfest, dar asta nu ma impiedica sa-mi dau cu parerea despre Oktal. Daca nu ai auzit inca de Oktal.ro iti voi face o scurta descriere a acestui magazin online, folosindu-ma de sloganul "Promisiuni respectate. Din 1999". Este sloganul acestui magazin online, care are o experienta de peste un deceniu. Asta inseamna ca oamenii care-l conduc au investit in el atunci cand nu aveau inca certitudinea ca vanzarile online vor avea un trend ascendent. Nimeni nu se baga atat de usor intr-o afacere in care profitul intarzie sa vina, sau in care acesta vine foarte greu. Si totusi Oktal a mizat ca romanii se vor destepta, vor prinde curaj si vor cumpara din confortul propriei case, produse comandate de pe site-uri. Desi am descoperit acest magazin relativ recent (anul trecut in 2011) am avut o comanda care a intampinat probleme. Nu a fost din vina lor, ci din vina mea ca nu am completat corect formularul de comanda, dar am avut noroc datorita reprezentantului Oktal care mi-a procesat comanda si a observat eroarea actionand in consecinta, sunandu-ma sa ma intrebe daca datele completate au fost corecte. Si asta la numai cateva ore dupa ce plasasem comanda. Ceea ce da dovada de profesionalism in relatia cu clientii, asa cum trebuie sa faca orice firma cu clientii sai, fie ca acestia sunt fideli, fie ca sunt ocazionali sau vanatori de promotii.

Este drept ca de atunci nu am mai revenit ca si client, dar urmaresc periodic site-ul. Probabil ca voi reveni in cazul in care voi achizitiona noi gadget-uri, mai ales ca am avut parte de o experienta placuta la cumparaturi la unica achizitie pe care am facut-o.
Daca-mi permiteti paralela, va pot spune ca la Oktal.ro m-as intoarce pentru cumparaturi asa cum m-as intoarce si la Oktoberfest pentru o sarbatoare a berii.
Daca ma intrebi ce-mi doresc de la un magazin online, indiferent ce vinde acesta, am sa raspund ca imi doresc promptitudine in procesarea comenzilor, chat online sau numar de telefon pentru relatii cu clientii cu raspuns in timp real, sau in cel mai scurt timp, politica de retur a produselor sa fie corecta, la fel si termenii de garantie ai produselor. As mai raspunde deasemnea ca ma astept ca termenii si conditiile cu care sunt de acord in momentul plasarii comenzii, sa nu se modifice din mers si sa fie respectati de catre magazinul online, oricare ar fi acela si cu orice s-ar ocupa el. Asta inseamna un magazin care-si respecta clientii, asta inseamna un magazin care-si respecta promisiunile.

Acest articol participa la Superblog 2012.

Read More

#prinBrebulmeu - pareri de dupa

Inainte de a participa la #prinBrebulmeu, ma asteptam ca voi avea de scris multe cuvinte de lauda la adresa evenimentului. Nu a fost sa fie asa; nu din cauza organizarii ci din cauza ploii care a udat  suficient de mult potecile pe care urma sa mergem, atat incat sa ne strice planurile. Daca s-ar fi oprit ploaia cand am ajuns acolo, poate ne incumetam sa bifam cateva obiective pe care le aveam in plan. Dar fara vreo speranta ca ploicica se va opri, nu am putut face mai nimic din tot ce ne propusesem.
Nici nu mai aduc vorba despre ce planuri aveam, ca mai rau ma oftic de faptul ca nu le-am putut pune in practica. Gazda Oana Oprescu a fost si mai suparata decat noi, pentru ca nu a putut sa ne cunoasca mai bine, sa stea sa acorde atentie fiecarui participant. Astfel se face ca dintr-un eveniment plin si intins pe cateva ore bune, care trebuia sa fie, s-a ales o simpla intalnire de aproximativ 3 ore. Poate ca prezenta noastra acolo (Festivalul cu produse bio de la Brebu), 14 la numar, a mai colorat putin decorul cenusiu al norilor.
Dragos Schiopu alias Haotik a incercat sa faca atmosfera mai placuta si a incercat sa invioreze atmosfera cu doua mini-concursuri. Primul a avut ca tema orientarea in spatiu. Fiecare a trebuit sa incerce sa indice cat mai bine Nordul prin plasarea unui obiect in jurul unei scrumiere. Cel mai fin simt a fost chiar al Oanei Oprescu care a castigat chiar busola care a indicat Nordul in concursul lui Haotik. Al doilea concurs nu a mai avut loc, ci s-a dat in functie de interesul generat de premiu. Cum nimeni nu avea timp de onorarea premiului care consta in doua invitatii la SAB, Vienela si-a manifestat interesul si a primit cele doua invitatii. Ii urez vizionare placuta la salonul auto si sa ne povesteasca si noua cum ramane ea cu gura cascata pe acolo. Adi, un amic de-al Vienelei, a fost sarbatoritul zilei si a primit tot de la Haotik un cadou simbolic, un Stick(s) de memorie in loc de piscot. De ziua lui ne-a facut si cinste cu consumatia, deci merita toate laudele mele si un sincer "La multi ani!". Si calduros, de ce nu.

Sursa foto: http://somethingofadiary.blogspot.ro/

Ne-am umplut burtile dupa vorbele si bauturile de la local, cu niste mici, pastrama si pulte de pui, fiecare dupa caz. Am si degustat din produsele (dulceturi) de "La Oana" Oprescu, care nu doar par ci si sunt bune. ii urez pe aceasta cale spor in afacerea pe care vrea sa o intreprinda in viitor pe aceasta nisa.

Bloggeri participanti la #prinBrebulmeu :

1. Oana Oprescu
2. Livia Iusan
3. Dana Schiopu
4. Ana Musat
5. Sas Vienela
6. Dragos Schiopu
7. Mihalcea Nicolae
8. John Cristea
9. Adrian Rotaru (eu)

Pe langa acestia au mai fost prezenti inca 6 participanti, care momentan nu au bloguri.

Read More

Articole vestimentare de la Real Hypermarket sub marca Designers

În oameni stau ascunse de regulă dorinţe  pe care nu au ocazia de-a lungul vieţii să le pună în aplicare. Unii şi-ar dori să urce pe scenă şi să cânte, iar publicul să le aprecieze prestaţia, fie că a fost una de succes, fie ca nu a fost. Alţii şi-ar dori să fie piloţi de curse, sportivi de succes, actori sau  prezentatori TV. Femeile în special visează să devină creatoare de modă şi multe deseneaza mai ales la vârste fragede modele de rochii, bluze şi alte ţinute. Ei bine şi eu am această dorinţă de a-mi crea singur hainele pe hârtie şi croitotul personal să mi le transpună  în obiecte vestimentare cât mai originale. Dar fiindcă nu îmi permit un croitor personal şi nici să-mi croiesc singur hainele nu ştiu, pot fi cel puţin stilistul personal.Şi pe deasupra nici să desenez nu ştiu.
Aşa că mi-am imaginat cam cum mi-ar sta mie îmbrăcat cu anumite articole vestimentare din catalogul fashion editia de toamnă al hypermarket-ului Real. Mai exact din marca proprie Real Hypermarket, care a fost lansata sub numele de Designers. Şi imaginându-mi rând pe rând cum mi-ar sta îmbrăcat în ţinutele prezentate în catalog, am ajuns la un moment dat să-mi dau seama că articolele vestimentare marca Designers nu sunt ieşite din comun. Nu sunt cele mai minunate  şi nici cele mai potrivite pentru oamenii care se îmbracă special zi de zi. Sunt pur şi simplu articole obişnuite de îmbracăminte, concepute în primul rând pentru a ne feri corpul de intemperii şi pentru a ne ascunde goliciunea de ochii celorlalţi. Sunt articole vestimentare la preţuri accesibile buzunarului  omului de rând din România şi articole obişnuite, care puse unele lângă altele pe un manechin, dau un aspect de bun gust la un preţ accesibil. Aşadar ceea ce pare să le facă speciale este tocmai stilistul din spatele rafturilor, cel care asortează hainele între ele, chiar dacă acestea nu sunt printre cele mai la modă obiecte vestimentare.
Aşadar să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului, să lăsăm  oamenii care au făcut o şcoală în acest sens să ne sugereze cum să ne îmbrăcăm, iar noi să cumpărăm numai dacă ni se pare pe gustul nostru şi pe mărimea noastră.

Dacă răsfoiţi cumva acest catalog  cu articole vestimentare marca Designers, este posibil să-mi daţi dreptate în privinţa prezentării de bun gust a articolelor, care par şi chiar sunt extrem de bine asortate, astfel încât ne uşurează timpul alocat achiziţionării unui rând întreg de haine. Sugestia contează mult, iar dacă nu ne place, suntem liberi să facem orice alte combinaţii între aceste articole vestimentare.

Acest articol participă la concursul SuperBlog2012.

Read More

Fabrica de bere Bergenbier isi deschide portile

Bergenbier anunta Ziua portilor deschise la fabrica din Ploiesti pe data de 13 octombrie 2012.

Sâmbătă, 13 octombrie, deschidem porțile și primim oaspeți în Fabrica Bergenbier din Ploiești!

Vino cu prietenii pentru a trăi o experiență unică, de neuitat! Veți avea ocazia să vedeți cum se produce berea voastră preferată, pas cu pas: de la selectarea celor mai bune ingrediente până la îmbutelierea și încărcarea sticlelor în camioane.

În plus, la fel ca un specialist berar, la finalul turului te invităm la un pahar de Bergenbier rece, așa cum îți place.

Și ca totul să meargă “ca pe roate” îți punem la dispoziție transportul GRATUIT – din oră-n oră, în intervalul 9.00-18.00 – punct de plecare vizavi de stația de autobuz CORECO, Halele Centrale.

Anuntă-ți prietenii și haideți în Fabrica Bergenbier!

Prietenii știu de ce!

Fie ca esti bautor de bere fie ca urasti aceasta bautura, eu cred ca aceasta este o ocazie buna de a asista la procesul fabricarii acestei bauturi. Anul trecut eu am participat la o asemenea prezentare din partea Bergenbier si am fost foarte mutumit de ceea ce am vazut.

Read More

Iobag la patron iobag la stat

Andrei Păunescu a cântat piesa "Iobag la patron, iobag la stat" în minirecitalul pe care l-a susţinut la Festivalul Castanilor de la Ploieşti In memoriam Gabi Dobre, ediţia a XIII-a. La festival s-a cântat muzică folk, pentru că festivalul este dedicat acestui gen muzical.

Iată şi definiţia cuvântului "Iobag" pentru cei ce nu îi cunosc pe deplin sensul:
iobág (iobági), s. m. – Serv, persoană care, după dreptul din trecut, nu se bucura de libertate personală nici de dreptul de proprietate, și care trăia ca muncitor agricol pe pămînturile marilor moșieri. Această situație juridică s-a perpetuat în Ungaria și Transilvania, din 1514 la 1848. – Var. (înv.) iobagiu. Mag. jobbagy (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sing. actual reconstituit pe baza pl. iobagi (Byck-Graur, BL, I, 24). Der. din lat. homagium (Laurian) nu este posibilă. – Der. iobăgie, s. f. (șerbie); iobăgiță, s. f. (soție sau fiică de iobag); iobăgime, s. f. (mulțime de iobagi); iobăgesc, adj. (servil); iobăgi, vb. (a trăi ca iobag). 

Iată şi înregistrarea piesei pe youtube. A se asculta până la sfârşit. 
 

Read More

Masina potrivita

Încă îmi  aduc aminte reacţiile  confuze pe care le aveam la liceu, eu şi toţi colegii mei de clasă, atunci când urma ora de Logică şi argumentare. Aveam un profesor tânăr, poate prea tânăr pentru a preda într-un liceu, căruia îi plăcea atât de mult să facă din orele sale o piesă de teatru de I.L. Caragiale, încât la orele lui prezenţa era una destul de generoasă. Reacţiile confuze proveneau tocmai din desfaşurarea orei de curs, susţinută de acest profesor,  care era una plină de suspans. Ba eram ascultaţi şi primeam note proaste, ba ne distram şi ne durea burta de la atâta râs. "Proful" tânăr şi arătos pe deasupra era genul de om care te făcea la ore să stai  cuminte, să te relaxezi, să înveţi, sau să râzi cu gura până la urechi. Toate acestea se puteau întâmpla într-o singură oră, care de cele mai multe ori trecea mult prea repede.
În afara orelor omul părea destul de enigmatic. Deşi venea îmbracat la patru ace, cu servieta după el şi ceasuri scumpe, purtate pe o mână pe care mai avea şi un ghiul de îţi lua ochii (de bun gust însă), cobora dintr-o Dacie verde. O Dacie 1310 verde şi ruginită, de parcă o salvase de la REMAT. Nu se potrivea absolut deloc cu modul lui de a se îmbrăca şi modul lui de a fi. Dacă stau bine să mă gândesc din ce maşină ar putea coborî acum, dacă ne-am întâlni, cred că i s-ar potrivi o maşină Toyota Avensis.

De ce Toyota?
Toyota pentru calitatea japoneză, curăţenia şi tehnologia aparte. Japonezii sunt cunoscuţi în toată lumea pentru aceste calităţi, iar standardele lor sunt impuse în toate fabricile din lume, creatoare de automobile Toyota. Am simţit pe pielea mea ce înseamnă să lucrezi într-o astfel de fabrică şi a fost  piatra de temelie a carierei mele, locul în care m-am călit, cum se spune, locul în care am învăţat să fiu rapid, ordonat şi precis în tot ceea ce fac.

De ce Avensis?
M-am inspirat din aceleaşi calităţi ale poporului japonez şi am corelat trăsăturile profesorului cu caracteristicile noului model Toyota Avensis. Finisajele fine ale formelor pe care le dădea părului facial astfel încât dădea impresia unui  domn bine , un om care impunea respect prin statură şi aspect, la fel precum o maşină bună cu finisaje excelente.Calităţile sale erau îmbinate perfect şi erau eliberate ponderat, fără excese şi fără reţineri.

Chiar mi-aş dori să-l mai întâlnesc pe acest om, căruia cariera de  profesor i-a fost întreruptă de sistemul naţional de acum 8 ani care l-a luat din liceu şi l-a dus să facă armata. "Am să mă întorc bărbat" ne-s spus el atunci, citând din versurile formaţiei Vama veche. Bărbat era deja, sau cel puţin aşa îmi dădea mie impresia, numai maşina personală îi strica  la vremea aceea imaginea.

Acest articol participa la concursul SuperBlog2012 .

Read More

Top 5 piese interpretate la Festivalul castanilor din Ploieşti

Iată un top 5 pe gustul meu al pieselor interpretate de concurenţi:

1. Cosmin Vaman - Nu sunt destul de trist să fiu folkist
2. Petre Ancuţa - Balada motanului
3. Icarus - Un alt timp
4. Folk arhaic - Baladă haiducească
5. Adela Ţiţeica -  Vino aproape

Piesele următoare au fost interpretate uşor diferit la Festivalul castanilor de la Ploieşti, dar textele şi liniile melodice sunt aceleaşi.
1. Cosmin Vaman - Nu sunt destul de trist să fiu folkist


2. Petre Ancuţa - Balada motanului



3. Icarus - Un alt timp


4. Folk arhaic - Baladă haiducească



5. Adela Ţiţeica -  Vino aproape

Read More

Premiaţii Festivalului Castanilor de la Ploieşti In memoriam Gabi Dobre

Pe 6 octombrie 2012 a avut loc premierea concurenţilor ce şi-au arătat talentul de interpretare cu o zi înainte, în cadrul Festivalului castanilor din Ploieşti. Juriul a avut de lucru în luarea deciziilor şi sunt convins că nu le- fost uşor să jurizeze şi să departajeze atâtea prestaţii bune.
Iată lista concurenţilor:
Solisti:

1. Adela Ţiţescu – Ploieşti
2. Cosmin Vaman – Bacau
3. Liviu Băieţel – Eforie Nord
4. Marius Dascău – Bârlad
5. Petre Ancuţa – Tg. Jiu
6. Simai Mihaela – Oradea

Grupuri:

7. Grupul Alutus – Slatina
8. Grupul Carouri – Cluj Napoca
9. Grupul Descântec – Iaşi
10. Grupul Despre vise – Galaţi
11. Grupul Folk Arhaic – Alexandria
12. Grupul Folk Syndrome – Braşov
13. Grupul Icarus – Botoşani
14. Grupul Moment – Ploieşti
15. Grupul OPEN DE DOR – Siret
16. Grupul Proiect Tivodar – Bucureşti
17. Grupul Vox Harmony – Tg. Ocna
18. Grupul Roxana Zăpârţan & Alexandra Sidor – Cluj Napoca

Printre premiaţii acestui concurs de muzică folk au fost:

• Adela Ţiţescu din Ploieşti - Premiul special Forever Folk

• Grupul Open de dor din Siret şi Grupul Roxana Zăpârţan & Alexandra Sidor din Cluj Napoca - Premiul Radio România actualităţi
• Grupul Folk Arhaic din Alexandria - Premiul de popularitate
• Bogdan Pinghireac din Grupul Icarus din Botoşani - Premiul pentru măiestrie instrumentală
•  Marius Dascău din Bârlad - Premiul de interpretare pentru piesa "Doar un pic"
• Grupul Vox Harmony din Tg Ocna şi Grupul Proiect Tivodar din Bucureşti - Premiul pentru interpretare categoria grupuri
• Grupul Carouri din Cluj Napoca - Premiul special BES România pentru piesa "Lună plină"
• Petre Ancuţa din Tg. Jiu - Premiul Gabi Dobre pentru piesa "Vizita"
• Cosmin Vaman - Câştigătorul Festivalului castanilor

 În ziua de gală prestaţiile mi s-au părut şi mai bune decât în ziua precedentă. Dacă nu mi s-a părut mie, înseamnă că nu au mai avut aşa mari emoţii concurenţii şi astfel au cântat mult mai bine.

Read More

Despre Festivalul castanilor de la Ploieşti 5,6 octombrie 2012

Am ajuns la Festivalul castanilor de la Ploieşti, conjunctural oarecum. Nu sunt prea pasionat de folk(asta s-a cântat la acest festival în cazul în care nu ştiaţi), dar asta nu înseamnă că nu ascult acest gen de muzică. Dacă este să judec după seara trecută, trebuie să recunosc  faptul că folk-ul are farmecul lui şi poate fi cântat şi ascultat în diferite stări. În prima zi, când a avut loc Concursul de interpretare a Muzicii Folk m-am simţit bine ascultând prestaţia artiştilor care au urcat pe scenă care au fost incredibil de buni, cu foarte mici excepţii. Mi-e foarte greu să fac un top din punct de vedere tehnic, dar am cât de cât ureche muzicală aşa că voi face un top 10 (din totalul de 18 concurenţi) aşa cum mi-au plăcut mie mai mult.

1. Folk arhaic
2. Petre Ancuţa
3. Cosmin Văman
4. Grupul Carouri
5. Grupul Icarus
6. Mihaela Simai
7. Grupul Descântec
8. Grupul Tivodar
9. Grupul Despre Vise
10. Adela Ţiţescu

Cam aşa arată topul meu, cu un top 3 bătut în cuie, restul oscilând între restul locurilor disponibile în acest top.

• Despre Folk arhaic vă pot spune că a intrat ultimul în concurs. Grupul format din trei componenţi, doi tineri instrumentişti (Unul a cântat la chitară, celălalt a bătut cu palmele nişte "tobe" şi a zdrăngănit o "solniţă cu sare". Chitaristul a cântat şi vocal şi a facut-o foarte bine) şi un "tânăr" bătrân, la vreo 60 de ani (sper să nu mă înjure dacă nu am aproximat bine). Acesta din urmă a cântat vocal şi la două instrumente pe care nu le-am putut identifica. Unul părea un fluier banal, dar nu-s convins că aşa era. Spectacolul a fost desăvârşit iar aplauzele binemeritate.
• Petre Ancuţa a dat un grai plăcut versurilor lui Nichita Stănescu şi a interpretat plin de entuziasm şi bucurie Balada Motanului. La numai 23 de ani Petre are o voce puternică adaptabilă probabil mai multor stiluri muzicale.
• Cosmin Văman a cântat o piesă compoziţie proprie, pe care publicul a gustat-o din plin. Probabil a fost primă audiţie pentru mai mulţi spectatori, dar asta nu a contat. Modul de interpretare calm şi zâmbetul de pe buzele lui Cosmin în timpul prestaţiei, au dat o bună dispoziţie spectatorilor care probabil nici nu au băgat prea tare de seamă că el nu are  deloc cea mai bună voce din concurs. Piesa "Nu sunt destul de trist să fiu folkist" i-a adus aplauze sincere şi prelungite.
• Grupul Carouri - format dintr-un băiat şi o fată roşcată a interpretat două piese compuse de membul feminin al grupului. Vocea ei puternică şi bine controlată a umplut scena şi sala.
• Mihaela Simai a fost solista care a cântat una dintre piesele sale fără amplificator şi fără microfon,din cauza unei probleme tehnice care a apărut pe parcursul prestaţiei ei. Aşa că şi-a luat chitara sub braţ şi s-a aşezat pe marginea scenei de unde şi-a făcut vocea auzită până în ultimele locuri ale sălii, fără prea mari eforturi.
• Grupul Tivodar a avut pe partea de orchestraţie o vioară. A fost singurul grup care a folosit un astfel de instrument, iar arcuşul mânuit de un tânăr a dat sunete şi note plăcute auzului.
• Adela Ţiţescu ploieşteanca ce şi-a reprezentat cu brio oraşul, ne-a chemat mai aproape de  inima ei prin piesa "Vino aproape". Vocea caldă şi armonioasă i-a fost în avantaj.

Toţi concurenţii din top 10 s-au prezentat  foarte bine pregătiţi la acest festival şi pentru mulţi dintre ei aş plăti bilet săi ascult intr-un recital.
Am mai observat că unele piese nu au fost alese foarte bine de concurenţi, dar asta ne poate spune mai bine juriul care a fost formatprintre alţii din: Daniel Iancu, Marilena Gheorghiţă, Mircea Banici.

Festivalul castanilor a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi este dedicat In memoriam Gabi Dobre, jurnalistul de succes pe care la dat Ploieştiul şi România. Acesta a trecut în nefiinţă acum 7 ani răpus de o boală necruţătoare care sună atât de ingrozitor încât prefer sa nu-i dau numele. Cu această ocazie  organizatorii au pregătit un scurt videoclip de rememorare a celui ce ne-a adus informaţia mai aproape ani la rând, fie la radio, fie la televiziune.

Read More

Perioada buna pentru mine

Dacă  anunţam acum două săptămâni că am avut o activitate mai mare care a lăsat câteva urme în blogosfera prahoveană, acum pot scrie despre alte câteva lucrui care mi s-au întâmplat între timp. Înainte de asta vreau să le mulţumesc celor ce mi-au oferit feedback, fiindcă nu îi pot trece cu vederea. Şi datorită lor am mai crescut puţin în online şi am fost motivat să mă implic în mai multe acţiuni.

• 22 septembrie - Am mers pe jos  pe distanţa dintre oraşele Ploieşti şi Bucureşti.

Încă mă simt mândru de faptul că am mers alături de John Cristea #spreBucuresti şi am început să scriu despre asta pe blogul meu, mai în detaliu, despre cum am trăit eu această experienţă. Vor mai fi câteva  postări pe această temă, sper eu cât mai curând.

• 23 septembrie - Am participat la acţiunea realizată de Lucian Vasile "La pas prin trecutul ploieştilor"

După o refacere miraculoasă, după o zi în care am mers 11 ore, am găsit mai multe resurse decât mă gândeam vreodată că pot găsi în corpul meu după un asemenea test de rezistenţă. Astfel am putut participa alături de mai mulţi oameni la turul istoric realizat de Lucian Vasile prin centrul oraşului Ploieşti. Turul a constat în principal în descrierea istoriei caselor vechi din Ploieşti cât şi a oamenilor remarcabili care le-au locuit, proiectat sau construit. Despre asta am scris aici.

• 23 septembrie - Am participat la preselecţiile Asesoft Junior

În a doua zi de preselecţii ale proiectului Asesoft Junior, am mers să văd atmosfera viitoarelor talente ale baschetului românesc. Spun asta pentru că trag speranţă că Asesoft Junior va creşte viitorii campioni  din România în această disciplină. Despre aceste preselecţii mi-am dat cu părerea aici.

• 24 septembrie - Am scris primul articol pe pagina oficiala Asesoft Junior

Interesul prezentat de mine pentru baschet mi-a adus ocazia de a scrie pentru proiectul Asesot Junior. Deşi cele mai multe dintre articolele mele referitoare la baschet, de pe blogul personal, au rămas necomentate, am continuat să scriu despre această disciplină. Iată că în cele din urmă am fost observat de cineva şi mi s-a propus să scriu pentru proiectul Asesoft Junior. Primul meu articol poate fi citit aici.

• 25-30 septembrie - Am primit alte oferte de a scrie articole.

Activitatea din ultima vreme mi-a adus o vizibilitate mai bună, în ceea ce priveşte blogul meu fie el personal şi neprofesionist. În ceea ce mă priveşte pe mine ca om şi prezenţa mea în spaţiul online am avut  iar de caştigat. Mi s-a propus să scriu pentru alte două site-uri în afară de Asesoft Junior şi am fost contactat pentru a scrie un advertorial. Am dat curs ofertelor şi acum sper că va fi tot mai lungă colaborarea.

• 1 octombrie - A început concursul SuperBlog2012

M-am înscris în această competiţie încă din a doua zi de înscrieri. O aşteptam cu drag şi este pentru al doilea an când particip. Ştiu că unii vor spune că nu merită să faci atâta reclamă unor companii care asta urmăresc, dar pentru mine competiţia alături de peste 250 de bloggeri înseamnă mai mult decât un posibil premiu câştigat. Însemnă recunoaşterea pe care mi-o împărtăşesc alţi oameni referitor la stilul meu de abordare al unor teme. Nu înseamnă o diplomă de Superblogger, ci meritul de a scrie mai bine decât alţii. Faţă de câţi oameni înscrişi în această competiţie voi scrie mai bine, asta rămâne de văzut. Anul trecut am terminat pe locul 44 din circa 280 de participanţi. 

• 3 octombrie - Am început un curs de ospătari

Dacă nu am avut succes cu angajarea cu normă întreagă la vreo firmă, am decis că nu ar fi rău să fac un curs. Fie că mă voi angaja sau nu cândva pe poziţia de ospătar, noţiunile pe care deja am început să le acumulez încă din prima zi probabil îmi vor prinde bine la un moment dat. Dacă nu, vor rămâne cel puţin în cultura generală şi probabil în deprinderea de a duce 3 farfurii pe braţ în acelaşi timp.

Read More

La pas prin istoria Ploieștilor

Pe blogul lui Lucian Vasile a apărut următoarea invitație:

Am placerea de a va invita la primul tur istoric si arhitectural organizat in cadrul proiectului RepublicaPloiesti.net. Vom merge prin zona centrala a Ploiestilor pentru a vedea ce a mai ramas din patrimoniul vechiului oras si cum acesta a fost modificat pe rand de boom-ul imobiliar antebelic, bombardamentele aliate, cutremure si sistematizarea din perioada comunista. In ciuda tuturor greutatilor, strazile ploiestene pastreaza inca un numar semnificativ de cladiri cu valoare istorica si arhitecturala, dar care astazi au cazut in anonimat, pierzandu-si o parte din identitatea lor.

Pe traseul turului vom admira case de secol XIX, cu povestile din spatele lor, constructii interbelice care isi pastreaza eleganta deceniilor trecute, sedii de institutii publice sau private care au o intreaga poveste ce asteapta sa fie spusa si ne vom opri in locurile unde au avut loc diferite evenimente importante din istoria orasului Ploiesti.

Turul va avea loc duminica, 23 septembrie 2012, de la ora 12:00. Locul de intalnire este pe bulevard, in fata casei Radu Stanian, fosta Casa a Casatoriilor.

Duminică 23 septembrie ploieşteanul Lucian Vasile  a susţinut  un scurt tur istoric al Ploieştiului. Fiind pasionat de istorie  Lucian a lansat online  prin intermediul  blogului pe care îl deţine,   invitaţia de mai sus, pentru cei interesaţi să afle mai multe despre Ploieştiul vechi. Accentul a fost pus pe clădirile vechi din centrul oraşului. Turul a început la ora 12:00  şi a strâns  peste 10 persoane. Punctul de pornire a fost  bine ales,  în faţa fostei Case a căsătoriilor din Ploieşti.  Primele cuvinte pe care Lucian ni le-a adresat la începutul turului au fost despre istoria şi atestarea Ploieştiului ca localitate.  Turul a continuat către  centrul oraşului, prin împrejurimile  actualului  sediu al tribunalului din Ploieşti. S-a stat  în faţa fiecărui imobil atâta timp cât cu existat întrebări din partea auditoriului.
Lucian a arătat că este bine pregătit  şi a răspuns la majoritatea întrebărilor. Puţine au fost acele întrebări la care ghidul nostru a răspuns  "Nu ştiu." S-a mers pe strada teatrului, iar apoi pe strada Basarabi.  Aici am ascultat de existența și apariția moscheilor  Sinagogilor  din Ploiești, 5 la număr la un moment dat. Ni s-au prezentat clădirile vechi cu istoria fiecăreia în parte, cu stilul arhitectural, cu  proprietarii de-a lungul timpurilor și cu activitățile desfașurate în fiecare dintre ele. S-au adus în iscuție chiar și clădiri pe lângă care nu am trecut, precum: Liceul I.L. Caragiale, Catedrala Sf. Ioan, Halele centrale, Piața Anton. Au fost amintite și clădirile care nu mai există din motive diferite. Fie au fost demolate, fie distruse de bombardamente, cert e că ele au însemnat ceva  și au meritat să fie amintite.

În încheiere ne-am imaginat cum arăta configuraţia străzilor şi a clădirilor din spatele  palatului administrativ.  Turul s-a încheiat după două ore dar discuţiile despre trecut au  continuat la Berăria  teatrului unde Lucian  a răspuns şi altor întrebări celor ce s-au alăturat  în continuare  grupului însetat de istorie locală.  Piesele de rezistenţă ale mini expoziţiei de fotografii şi cărţi poştale pe care Lucian Vasile ni le-a pus la dispoziţie spre răsfoire au fost ţinute departe de orice lichid de pe masă. Ţigările aprinse au stat şi ele departe  de aceste materiale foarte importante şi valoroase ajunse cu mare greutate dar şi noroc în posesia lui Lucian care a plătit pentru ele. Ar mai fi de spus că turul istoric a fost  recompensat de către participanţi  cu sume opţionale, care cel
mai probabil vor fi reinvestite în obiecte şi deplasări  ce ţin de istorie.  Celor pasionaţi de istoria oraşului Ploieşti le recomand  să "răsfoiască" articolele  de pe blogul lui Lucian Vasile  http://www.republicaploiesti.net/ .

Read More

O săptămână neobișnuit de plină pentru mine

În săptămâna 10-16 septembrie 2012 am avut ceva activitate. Iată că din calitatea mea de șomer în care mă aflu am reușit să fac și câteva lucruri notabile zic eu, de care sunt mândru.
Luni am mers la Negoiești împreuna cu Kriogen și Raluca pentru a  face  începutul de an școlar  mai frumos pentru 4 copii ai unei familii  nevoiașe.  Acțiunea a prins contur pe  baza unei idei  pe care am prezentat-o  la întâlnirea bloggerilor din luna august. Deși  cauza mea nu s-a transformat în evenimentul gândit de mine inițial, din motive logistice, scopul caritabil a fost atins. La predarea rechizitelor copiii au fost încântați de parcă ar fi primit jucării  și nu  rechizite. Iată pe scurt acțiunea realizată la fața locului în videoclipul următor realizat de echipa de la ziaruloval.ro,:


Marți a fost ziua în care  am început să  urmăresc emisiunea Generația lui John de pe postul local PrahovaTV, încercând să mă obișnuiesc cu  gândul că-mi va veni rândul să stau pe scaunul invitatului. Invitația de a apărea într-o emisiune în  direct, n-o puteam refuza, chiar dacă nu știam exact  despre ce voi vorbi.
 Miercuri  a venit  greu și a trecut la  fel de greu cel puțin până la începerea emisiunii. De ce îți e frică de aia nu scapi se spune în popor și am simțit-o pe pielea mea. Îmi era frică de faptul că voi avea trac și exact asta s-a întâmplat. La începutul emisiunii m-am blocat câteva secunde  fără să mai pot scoate  o vorbă  iar  acele secunde mi-au părut interminabile chiar în momentul trecerii lor. Am simțit pentru prima dată poate că timpul stă în loc doar pentru mine, realizând totuși că trebuie să-mi revin și să spun orice banalitate.  Am revenit cu picioarele pe pământ în cele din urmă și  sper că  publicul  a tras măcar  câteva concluzii bune din amalgamul  de idei pe care le-am spus. Sper să ajung să văd înregistrarea emisiunii în care am fost protagonist pentru a-mi da seama cât de penibil sau nu am fost.
Joi  am făcut dosarul pentru înscrierea la un curs de ospătar sau bucătar prin   ANOFM. Măcar mai fac ceva teorie,  dacă în practică nu mă angajează nimeni.
Tot joi am avut  plăcerea de a participa la  conferința de presă susținută de echipa de baschet  CSU Asesoft Ploiești. Invitația a venit din partea președintelui CSU Asesoft, Ionuț Georgescu, pentru bloggerii prahoveni. Am acceptat această invitație  și am luat loc la masa bloggerilor alături de   Bogdan Simion si Silviu. Am și lansat o întrebare în cadrul acestei conferințe de presă ca din partea blogosferei.
După conferința de presă am facut și o poză cu  trofeul   de campioană al CSU Asesoft, cu cel cu care s-au prezentat la  conferință, surprinzându-l în plan secund și pe antrenorul  secund de la  echipa  ploieșteană și de la echipa națională a României la baschet masculin, Sorin Hartman.

Read More

La cules de struguri

Deși am copilărit la țară atâtea veri, nu am  apucat în niciuna dintre vacanțe să merg la cules de struguri.  A fost nevoie să ajung la 24 de ani pentru a participa la primul cules de vie. Și mi s-a părut al naibii de greu din pricina  genuflexiunilor pe care  trebuie să le faci pentru a ajunge la ciorchinii cei mai de jos. In via pe care am cules-o  au fost  majoritatea ciorchinilor sub  nivelul brâului, așa că am stat numai pe vine sau aplecat.  A fost prima dată când am văzut că o găleată se umple cu struguri cât ai zice -pește- și că toată munca de peste an iți aduce satisfacția maximă odată cu  bogăția recoltei.  Parcă și mie îmi părea bine când vedeam încă un sac plin și apoi altul și altul și altul. Mă bucuram de parcă era recolta mea, dar nu era. Munca a fost  in folosul unei cunoștințe de familie.  Nu a fost chiar cel mai bun an pentru struguri dar în zona dimprejurul orașului Mizil   recolta a fost satisfacătoare. S-au strâns circa 20 de saci îndesați bine  dintr-un singur rând lung de  un km. Dacă socotim  fiecare sac cu o greutate de 40 de kg, atunci rezultă circa 800 de kg de struguri. Dacă mai punem la socoteală ca via are  peste 40 de ani vechime după cum spune proprietarul, atunci  recolta este mai mult decât mulțumitoare.

După o zi  de cules m-am ales inevitabil cu o febră musculară la nivelul întregului corp, deși  făcusem mișcare pentru  majoritatea mușchilor  într-o sesiune de baschet, acum vreo 3-4 zile. Totuși munca-i muncă și sportul e sport.

Read More

Miscarea de 1 septembrie

In prima zi de toamna am  facut sport din belsug. Mers pe jos  combinat cu alergat de la autogara Campina pana  la  doi Km de Brebu, urmat de circa   22 de KM  de deplasare  cu rolele in compania a doi biciclisti.  Iata  mai jos cateva detalii inregistrate de  aplicatia pe care Ionut Urzeala, unul dintre partenerii de drum a folosit-o:
Start Time - Sep 1, 2012 6:01 PM
Distance - 15.70 km
Duration - 1h:23m:40s
Avg Speed - 11.3 km/h
Max Speed - 32.3 km/h

Iar in  imagine este insemnat traseul  impartit  in tronsoane de drum  detaliate  in grafica  de jos. Aceasta indica portiunea de drum si cate  minute am  facut pe fiecare dintre acestea. 

.

Totalul de  aproape 16 km este facut impreuna cu biciclistii, iar  inainte sa ma  intalnesc cu ei am mai facut lejer alti 6-7 km de acasa pana in centrul orasului si din centrul orasului pana in vest

Read More

In curand SuperBlog2012

Au inceput inscrierile pentru concursul  national dedicat bloggerilor din toata tara.  In 2011 am participat pentru prima data la acest concurs si am fost placut surprins  sa  vad ca dupa parcurgerea tuturor etapelor am reusit o clasare  peste asteptarile mele. Am castigat si un premiu de 50 de euro, bani pe care i-am folosit pentru a-mi cumpara un router wireless de la unul din sponsorii concursului.

Anul acesta nu vreau sa pierd competitia si ma voi inscrie  in competitie cu gandul de a-mi depasi  performanta din anul anterior.
Perioada inscrierilor este  1-30 septembrie  iar  competitia propriu-zisa se desfasoara   de la 1 octombrie la 1 decembrie.

Ne intrecem  in competitie!

Read More

Festivalul Dulceții păreri de după

Am ajuns în Brebu pentru a doua oară în viaţă, cu scopul de a  lua parte la prima zi a festivalului dulceţii din această localitate.  Drumul dus a fost presărat cu firimituri de neprevăzut. După ce am ajuns în Câmpina am fost lăsat baltă de cea care mă ajuta să-mi plătesc transportul şi cumpărăturile în această deplasare. Desigur că banii erau rambursabili. Cu numai 1.5 lei în buzunar şi o  promisiune de onorat, am ales calea cea mai grea şi am plecat pe jos din Câmpina către Brebu. Sunt aproximativ 12 Km  pe această distanţă, din  care eu am mers pe jos  circa 4-5 km înainte de a fi luat cu maşina de către Alexandru.  E drept că aş fi putut merge  pe jos  şi restul distanţei  dar Alexandru mi-a  uşurat cu mult deplasarea.  Cât despre Festivalul dulceţii am păreri împărţite în bune şi rele dar nu sunt un critic dur când vine vorba de critici, care  pot fi constructive dacă se ţine cont de ele.
Prima impresie  plăcută a fost creată de fundalul sonor. Întreţinut de un cd cu muzică populară interpretată de Maria Ciobanu şi Ionuţ Dolănescu. Cu  ambianța s-au descurcat bine organizatorii, muzica fiind îmbietore și nederanjantă nici măcar din punct de vedere al intensității volumului.
Locația a fost și ea aleasă bine lânga Primăria comunei Brebu intr-o livadă tânără de meri.  În vecinătatea livezii   turnul înalt aparținând de Biserica Domnească  supraveghea buna desfașurare a evenimentului.  Mihăiță mi-a arătat imprejurimile Bisericii și pivnița  situată la subsolul clădirii ce  găzduiește Muzeul Casa Domnească. Mi-a vorbit ca un adevărat ghid, trecându-mă rapid prin istoria locului.

Sursă foto

Revenind la  livada cu meri, am dat ocolul  târgului uitându-mă  în special la modul de prezentare al produselor, la diversitatea produselor, la expunere și la tot ce ținea de promovarea produselor pentru că în  percepția mea aceste detalii fac diferența la un astfel de eveniment  în care majoritatea produselor sunt dulci. Gospodinele, în mare parte tinere gospodine și-au etalat dulcețurile cum au știut  mai bine, însă am văzut și câteva cazuri   absolut nereușite în care borcanele cu dulceață arătau  precum cele făcute pentru uz propriu și pentru care nu-ți dai prea  tare silința să fie frumos împachetate.
Am  constatat că localnicii din Brebu și împrejurimi obișnuiesc să facă dulceață cam din orice.  Am văzut sortimente de dulceață din legume precum gogonele sau vinete.  La mare căutare a fost dulceața de nuci verzi care s-a epuizat încă de sâmbătă de la primele ore de pe toate tarabele. Producția mică pentru această dulceață a lăsat apă în gura celor ce au mai prins aceste arome  decât în testerele puse la dispoziție de unii comercianți.
Ca și mod de servire la dulcețuri, gemuri si magiun au fost   clătitele preparate pe loc, brioșele umplute cu  vișine sau nuci si delicioasa  placintă de mere. Prețurile au fost acceptabile ca de producător, iar calitatea  cu siguranță mai mare,  având în vedere ca la sate  gospodinele nu prea folosesc conservanți, arome sau îndulcitori artificiali.

În urma acestei experiențe gospodinele  și-au putut crea  anumite relații  sau oportunități pentru colaborări de viitor și s-au promovat  prin intermediul media, fiindcă la eveniment au fost prezente  echipe de reporteri si fotografi de la diferite televiziuni și publicații.

Personal am de adus mulîumiri Oanei Oprescu, gospodina  cu cel mai dulce zâmbet al festivalului, lui Alexandru pentru   că mi-a înlesnit transportul și lui Mihăiță pentru  scurta trecere prin istorie pe care mi-a oferit-o.

Sursă foto

Succes pe viitor în această afacere de familie pe care vreți să o  dezvoltați!

Read More