Era ora 5 dimineata cand inca ma aflam la serviciu. Razele soarelui incepusera sa mangaie pamantul iar munca mea era aproape pe sfarsite. Un sofer incarca un tir cu destinatia Constanta, cand minunata idee de a-l intreba daca ma ia cu el la mare, tocmai mi s-a citit pe buze. Am primit un raspuns afirmativ, asadar am facut schimb de numarul de talecelularmobil si ne-am vazut mai departe de treaba pana la ora la care eu ieseam din schimb. A venit cu greu si ora 07:00 dimineata, timp in care am tot alergat pe la colegii mei dupa zece douazeci de lei macar, pentru a avea pe drum in caz de nevoie. Nu am facut rost decat de zece lei, dar telefonul pe care i l-am dat soferului la sfarsitul programului, mi-a schimbat putin traseul. Nu mai plecam direct din parcarea depozitului ci trebuia sa merg pana acasa la sofer, care avusese o problema la tir si a trebuit sa traga acasa, mai exact la vreo 25-30 de km de locul in care ma aflam. Timp suficient aveam deci sa trec pe acasa sa-mi fac un mic bagaj. Asadar am plecat in cursa catre mare. Spun cursa pentru ca a fost ceva foarte interesant, un fel de "trip", in care am mers cu destule masini, toate puse acolo de parca erau destinate mie. Totul a inceput cu plecarea de la locul de munca. Am iesit pe poarta depozitului si hop ma si aflam cocotat intr-o Dacia Sandero, a unei colege, care m-a lasat la 300 de metri de casa. Am ajuns in graba mare, am luat strictul necesar intr-un rucsac, si am plecat catre locul de intalnire cu soferul. Am ajuns in statie unde troleibuzul a venit la 20 de secunde dupa ce am ajuns eu acolo. Cobor din troleibuz si merg destul de grabit catre locul de unde trebuia sa iau microbuz, ocazie sau orice altceva pentru a ajunge mai aproape de locul tintit. In circa doua minute opreste un nene care ma duce intr-o mare viteza catre jumatatea drumului pe care-l parcurgeam pana la tinta. Dau 2 lei pentru cursa rapida, traversez strada si afc din nou cu mana unui nene care a si oprit si m-a luat caci mergea in directia dorita de mine. La 200 de metri opreste la un magazin de unde isi ia o bere. Pe drum desface berea si o savureaza in timp ce tinea piciorul apasat destul de bine pe acceleratie. Mi-a dat emotii dar m-a dus cu bine la locul de intalnire, unde soferul de tir a ajuns acolo tocmai cand eu coboram din masina acelui nene. I-am dat 3 lei caci nu a vrut sa ia 5 lei neschimbati. Asadar ma urc in tirul care avea sa ma duca foarte departe, undeva unde nu mai ajunsesem de trei ani. Mersul leganat al tirului m-a facut sa inteleg cum cantareste la drum greutatea marfii pe care noi o distribuim. Nu numai ca tirul avea balansul unei cisterne cu combustibil ci era si greu de tinut pe drum, la manevrele mai bruste. Totusi soferul iscusit, profesionist de altfel, m-a dus in siguranta pe acest drum lung pe care l-am strabatut aproape in intregime cu viteza de 80 km pe ora. Am avut si doua motive de stationare, momente in care tabla cabinei se incingea la maxim si provoca o zapuseala maxima, in care cu greu puteai sta. Un moment a fost provocat de niste trenuri care abia se miscau dar pentru care bariera a stat la orizontala cam 20 de minute, in timp ce al doilea moment de stationare a fost provocat de un accident soldat cu cativa morti si pentru care a fost nevoie devierea drumului pe o ruta ocolitoare. Asta dupa ce statusem vreo 40 de minute in speranta ca se va da drumul la un sens de mers macar. Nu s-a intamplat asta si am fost indrumati catre o ruta ocolitoare, unde drumul lasa de dorit si care era si foarte ingust pentru a trece doua tiruri unul pe langa celalalt. Am ajuns in cele din urma in Constanta dupa circa 5 ore de mers, de unde am fost preluati din fata Kauflandului de un baiat receptioner. Acesta neavand alta treaba mai buna de facut, s-a oferit sa ma duca pe mine pana in Saturn (40-45 km distanta), unde aveam sa ma intalnesc cu mama mea, unde urma sa stau cele doua nopti. Am plecat deja in splendidul Renault Megan Sedan, sau ce marca era ca nu mai stiu sigur (oricumk o masina superba si pe dinafara si pe interior) si am ajuns in jumatate de ora la destinatie, dupa un drum strabatut ca intr-o masina de curse.
Si uite asa am ajuns pe litoral cu numai 6,2 lei cheltuiti, si astia numai in judetul de bastina adica PH. Am si plecat la cumparaturi pentru articole de plaja. Dupa ce m-am echipat corespunzator m-am dus direct pe plaja, unde nu am spus nu apei marii pe care am incercat-o fara sa clipesc. Era putin rece, dar asa e la inceput. Am stat de am inotat pana la geamandura de doua trei ori apoi am iesit mai spre mal ca sa nu cumva sa mi se puna vreun carcel.
Acesta a fost drumul dus catre mare. A urmat drumul de intors de la mare, care nu a fost deloc interesant, ba chiar foarte lung si plictisitor.
