Cafeaua la minut te apropie mult

Prima zi de serviciu. Cafea pe jos, cafea pe masă, cafea în tot biroul și un miros intens. Am greșit și am gafat din prima zi. Șeful era exasperat și îi era frică să nu pice vreun șef mai înalt în biroul nostru în acele momente. „Prietene, cine te-a angajat?” Când l-am auzit spunându-mi replica asta, am înțeles că neatenția mea nu a fost deloc bine primită de ceilalți. Mi-a luat cam jumătate de oră să curăț cum trebuie pe jos, pe sus, pe oriunde ajunsese cafeaua. Fierbătorul de cafea și ibricul voluminos m-au trădat de la început. Am zis că trebuie neapărat să repar greșeala.

Am cumpărat un expressor Picasso de pe Marketonline.ro

Espresor cafea Ariete Picasso

Dacă am început noul job cu stângul am zis să continui în mod firesc cu dreptul, așa că am făcut și pasul ăsta și m-am prezentat a treia zi la serviciu cu un expressor de cafea Ariete Picasso despre care primisem recomandare de la un prieten de familie. Colegii au fost foarte încântați de inițiativa mea. Îmi iertaseră păcatul din prima zi și deja expresia „carte multă nu se cere, să fii prost să ai putere!” nu mai era valabilă în cazul meu.  Prost nu eram, că altfel nu aș fi fost angajat pe postul operator introducere date și nu aș mai fi lucrat cu acte importante. M-am remarcat pentru a doua oară în colectiv drept „băiatul cu cafeaua”. 

Expressor vs expressor profesional

Espressor cafea Philips

Cum am ajuns acasă în acea zi, m-am uitat din nou pe magazinul Marketonline.ro să văd ce expressoare mai au la ofertă. Am zis că dacă tot prinsesem o promoție bună pentru primul expressor, poate îmi iau și mie unul ca să mă premiez pentru ideea genială pe care am avut-o. Și tot căutând prin oferta generoasă de expressoare am ajuns pe pagina unui expressor philips profesional. Tare mult mi-a făcut cu ochiul, dar nu era cazul să-mi fac speranțe. Prețul unui expressor Philips Saeco era mult prea piperat pentru mine, în plus eu nu aveam nevoie de unul profesional. Că doar nu făceam cafea pentru tot blocul. Ok, aș face pentru câteva vecine, dar numai pentru ele :) . Altfel stau lucrurile atunci când cafeaua este măcinată pe loc și prospețimea aromei emanată de boabele proaspăt mărunțite îți inundă nările și îți provoacă simțurile. Știu asta de când am mers într-un showroom pentru expressoare de cafea și am văzut un model de expressor de cafea total transparent. Acesta prepara cafeaua la vedere, fără secrete, fără inhibiții ci doar cu o poftă nebună din partea degustătorului de a simți și gustul cafelei, nu numai mirosul deosebit.

În acel showroom am văzut pentru prima dată diferența dintre un expressor normal și unul profesional. Este ca diferența dintre un Ford și un Audi ultimul tip. Nu mă pricep eu atât de bine la mașini, dar cred că ați prins ideea.

Acum sunt încă angajat în biroul în care sunt în continuare „băiatul cu cafeaua”. Diferența este că acum bem cafeaua la minut și nu mai așteptăm să fiarbă apa în ibric. Nu mai riscăm nici să dăm peste ea și să murdărim acte sau dosare. 

Sursa foto: nutritie.restomania.ro

Acasă însă prefer cafeaua la ibric, făcută după tehnica bunicii. Nu dă niciodată greș și în plus îmi amintește de ea ca fiind prima persoană care mi-a făcut o cafea. Vă dați seama că eu îmi aduc aminte de bunica la fiecare ceașcă de cafea preparată după tehnica ei și savurată în tihnă?

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

Să tot mergi la Straja și la Vila Alpin

Despre Straja am auzit numai lucruri bune. Straja este o stațiune montană situată în Munții Vâlcan, județul Hunedoara, perfectă pentru vacanțe deosebite și concedii de neuitat. Este situată la altitudinea de 1440 de metri și dispune de 7 pârtii de ski de dificultăți diferite. Eu am auzit de această stațiune montană acum doi ani și am primit cele mai bune recomandări despre aceasta. Un loc deosebit pentru a petrece orice concediu sau vacanță este Vila Alpin. Asta tot din recomandări am aflat, dar este clar că toate recomandările bune se transformă la un moment dat în experiențe proprii.

Peisaj din Straja

Pentru că iubesc răcoarea aerului de munte într-o zi de vară, îmi imaginez cum ar arăta un team building la Straja în vila Alpin, alături de colegii mei de serviciu. De când am ajuns să avem relații strânse atât profesionale cât și amicale, ne-am dori nespus de mult să ne putem strânge toți în același loc și să petrecem împreună. Faptul că firma în care activăm lucrează la foc continuu în fiecare zi a anului, ne împiedică să transformăm în realitate această idee. Așadar eu visez în continuare la acea zi în care să putem pune lacătul pe ușa restaurantului pentru un weekend și să ne mutăm tabara la Straja în vila Alpin.


Acolo mi-aș dori să pun în aplicare afacerea pe care eu o am în minte. Îmi doresc să creez un restaurant în care să lucreze toți colegii mei actuali. Dar mi-aș dori ca toți colegii mei să fie „jucători- antrenori” în acel restaurant, în sensul că toate investițiile și toate veniturile să fie împărțite în mod egal. Fiecare coleg să muncească pentru același scop. La fel se întâmplă și acum, numai că profitul enorm pe care îl produce restaurantul în care lucrăm se duce către altcineva. Eu le-am indus ideea de a fi patron și mi-aș dori să le demonstrez că dezvoltarea personală o poate face orice om, la orice nivel s-ar afla. Mi-aș dori să mă apropii de ei și mai mult de atât, să ne putem petrece o zi în parcul de aventură Straja care este situat lângă vila Alpin. Aici ar urma să ne cunoaștem mai bine abilitățile fizice și să petrecem timp împreună în sânul naturii, într-un cadru complet străin de cel în care suntem obișnuiți să ne vedem zi de zi.

Sala conferințe Vila Alpin

Seara ne-am retrage în sala de conferință a vilei Alpin pentru a discuta mai în amănunt proiectul pe care eu îmi doresc să-l pun pe picioare alături de ei. O echipă atât de unită și niște oameni deosebiți precum colegii mei, merită mult mai mult decât un salariu minim pe economie. Sunt convins că dacă vom fi față în față și vom vorbi pe rând, am ajunge la un consens. Am putea descrie detaliile proiectului astfel încât să ne dăm seama de ce avem nevoie și de ce dispunem deja. Intimitatea oferită de o sală de conferințe, poate da idei bune și un suflu important oricărei întâlniri. După expunerea datelor proiectului și discuțiile pe această temă ne-am destinde la o masă tradițional românească, servită în restaurantul vilei Alpin. Aici am putea discuta față în față, fiecare cu fiecare, să râdem, să glumim și să ne apropiem mai mult.

Restaurant Vila Alpin

În acest fel aș vedea eu un team building la munte alături de colegii mei excepționali. Timpul petrecut într-un cadru primitor precum vila Alpin, despre care multe recenzii spun de bine pe internet, ne-ar da ocazia să ne gândim serios la proiectul meu, sau la alte idei de afaceri pe care le-am putea pune pe picioare împreună.

Cum credeți că ar arăta un weekend alături de colegii de serviciu? V-ar face acest lucru mai uniți, mai apropiați unii de ceilalți?

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

S-a terminat internetul?

Am ajuns departe! Ne-am modernizat! Sunt tare bucuros pentru faptul ca acum ne putem desfasura linistiti activitatile online, fara a avea grija traficului inclus in abonament, sau a costurilor suplimentare. Daca nu stiti la ce ma refer, am sa va detaliez!

Magazinele online au nevoie de internet ca sa functioneze. Si eu la fel!

Acum 15 ani internetul era o pasare rara la mine in oras. Toata lumea voia sa-l aiba in casa, sau macar sa-l acceseze de la o sala de internet cafe. Costurile erau insa unele ridicate pentru un abonament la internet, iar traficul era limitat. Magazine online precum magazinul MediaDOT.ro nu prea existau in Romania, iar magazinele fizice aveau niste preturi estul de piperate pentru vremea aceea. Furnizorii de internet ofereau reduceri pentru persoanele nocturne. Acestea erau taxate mai ieftin pentru minutele petrecute pe internet dupa miezul noptii. Unii oameni deveneau zombi dupa cateva nopti nedormite, dar stateau pe internet si asta era tot ce conta pentru ei. Lucrurile s-au schimbat si dupa cum vedeti aici, acum un hard disk are capacitate de stocare de zeci de ori mai mare decat un hard disk de acum 15 ani.

Vremea a trecut si internetul a devenit „ceva mai la liber”. Retelele de cartier se extindeau cu repeziciune si toata lumea era interconectata prin retea sau internet, facand socializarea mai usoara chiar din propria camera. Erau vremuri din ce in ce mai bune. Totusi cei care creau retelele si se casneau sa traga cabluri de pe un bloc pe celalalt nu cred ca s-ar fi gandit ca un router wireless ar rezolva atat de simplu problemele cativa ani mai tarziu.
In prezent toata lumea are pc, laptop sau tableta proprie iar internetul este accesibil tuturor fara limita de trafic si cu viteze destul de decente. Lumea pe care copiii de astazi o cunosc este aproape dependenta de internet. Eu nu-mi imaginez cum as putea locui intr-un oras fara a avea internet. M-as trezi si nu as sti ce e de facut. Cum oare sa nu mai pot scrie pe blog? Oare jurnalul personal mi-ar da satisfactii la fel de mari precum blogul personal? Cine mi-ar mai lasa mesaje pe retelele de socializare daca eu nu as mai avea internet? Cum as mai reusi sa fac bani din activitatea online? Cu ce as inlocui aceste venituri relativ usoare? Si mai ales: as putea trai fara internet?
Toate intrebarile de mai sus par a fi simple baliverne. Intrebari puse fara noima. Toti cei ce au ajuns sa fie dependenti de activitatile online nu ar concepe viata fara internet. Calculatorul ar deveni astfel o piesa de mobilier, iar laptopul ar putea fi folosit pe post de mapa sau dosar. Ce altceva sa faci cu un asemenea dispozitiv daca nu ai conexiune la internet.

Sa facem un exercitiu de imaginatie! Ce ati face daca de maine nu ati mai avea internet?
Eu cred ca as iesi din casa mult mai mult decat o fac acum. Mi-as suna prietenii tot mai des, scapand de mesajele seci de pe retelele de socializare. As irosi mai putin timp si nu as mai fi nevoit sa dau like. As oferi mai multe imbratisari si as cunoaste mai multi oameni stand fata in fata cu acestia (daca va vine sa credeti!). Pe plan financiar as fi afectat si probabil m-as apuca de hand-made. Mi-ar fi totusi cam greu sa-mi vand produsele confectionate de mana, si va trebui sa apelez la mica publicitate din ziarele de anunturi (oare mai exista ziare destinate exclusiv anunturilor). Seara m-as juca, in loc de candy crush, un remy cu prietenii sau cu parintii, sau m-as uita la un documentar interesant. Pe scurt, pentru mine, viata fara internet ar fi mai activa, dar cu anumite posibilitati infranate sau limitate. Cel putin pe plan financiar as primi o lovitura importanta. Acesta ar fi cel mai mare dezavantaj, iar cel mai mare avantaj ar fi socializare face-to-face.

Ca sa ma asigur ca nu am ramas fara internet, am sa dau o tura virtuala  pe MediaDot.ro, sa vad ce promotii au mai adaugat. Daca totusi am ramas definitiv fara internet, imi va lua cam jumatate din viata ca sa-mi gasesc offline prietenii alaturi de care aveam proiecte si relatii online.

Dar iata ca nu s-a terminat internetul! MediaDot.ro se incarca! La fel si blogul meu! Am scapat!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Read More

Gerovital H3 DERMA+ ajută tenul sensibil

Se pare că Gerovital H3 Derma+ este un produs foarte lăudat de către Farmec. Acestei companii i-a fost încredințată formula Gerovital H3 pentru a fi unicul producător al cosmeticelor care scriu istoria zi de zi. Spun „se pare că” nu din cauza faptului că nu aș avea încredere în produsele Gerovital ci pentru că nu am încercat acest produs. Am luat contact cu alte produse cosmetice Gerovital acum câțiva ani. Sunt mulțumit de calitatea lor și de efectul anti-îmbătrânire pe care îl conferă pielii. De fapt, un lucru interesant este faptul că în ceea ce privește produsele cosmetice, Prof. Dr. Ana Aslan a lansat prima gamă anti-age din lume.

Tratăm tenul sensibil cu produse dermatocosmetice

Pentru că ne este drag să ne păstrăm tenul curat și pielea perfectă folosim produse cosmetice cu regularitate. Dar când vine vorba de produse dermatocosmetice, este cazul să le alegem pe cele care se îngrijesc și de repararea pielii, nu numai de acoperirea imperfecțiunilor acesteia. Am ajuns la vârsta la care nu mai am probleme cu tenul. Consider că am un ten curat, nici uscat nici gras, nici acneic, nici sensibil. Nu mă irit deloc, iar de riduri nu mai vorbesc (pentru că nu am deloc) . Am un ten pe care mi-l doream în adolescență. Atunci am avut mari probleme cu acneea și am căutat mult timp soluții pentru eliminarea ei. Dacă aș fi descoperit produsele Gerovital pe vremea aceea, cu siguranță  aș fi scăpat de problemă mult mai repede. Pentru că nu le-am descoperit la timp, am avut o adolescență în care am fost complexat de felul în care arătam. Faptul că am suferit de acnee, a reprezentat un complex major pentru mine și faptul că nu găseam o soluție viabilă pentru tratarea acneei m-a demoralizat și mai tare. Acum dacă acneea s-ar întoarce, aș ști cu ce sa-i vin de hac. Aș folosi cu siguranță crema antiacneică din noua gamă de produse dermatocosmetice Gerovital H3 Derma+. 

Ce așteptări am de la noua gamă Gerovital H3 Derma+ ?

De la orice produs cosmetic și mai ales de la unul dermatocosmetic, îmi doresc să dea efectele scontate. Îmi doresc să își atingă scopul pentru care a fost conceput, chiar dacă acest lucru înseamnă să duc la capăt un tratament de durată sau unul de întreținere. Firele de păr ale podoabei mele capilare mi-ar spune „mulțumesc” dacă la capătul tratamentului anticădere nu ar mai suferi decimări ale „trupelor”. Sunt convins că ar fi fericite chiar dacă tratamentul ar dura 6 săptămâni. Rezultatul final ar conta mai mult decât perioada de tratament care ar putea să pară lungă.
Tenul acneic ar trebui reparat într-un timp destul de scurt și ar fi ideal să lase în urmă o piele catifelată și delicată la atingere. Asta îmi doresc eu de la produsele cosmetice și totul s-ar traduce mai ușor printr-un singur cuvânt: eficacitate.

Pentru că avem nevoie de îngrijirea permanentă a părului și pentru că am fost mulțumit de tratamentul de regenerare a părului de la Gerovital, am să încerc din noua gamă, Gerovital H3 Derma+, șamponul anticădere, completat de tratamentul anticădere (cel sub formă de fiole). Poate în acest fel nu am să mai găsesc fire de păr pe perna pe care pun capul.

Vă doresc tuturor să fiți feriți de probleme și să folosiți numai produse cosmetice de întreținere. Dacă totuși ghinionul vă lovește și nevoia cere tratamente serioase, aruncați înainte o privire printre produsele Gerovital.  Prof. Dr. Ana Aslan a făcut treabă bună până acum și astfel a devenit Gerovital Doctor în frumusețe!

Acest articol participă la Superblog2014.

Read More

Viața într-o sticluță de parfum

Aș putea să descriu parfumul preferat în multe feluri, dar eu voi spune despre David Beckham Instinct Sport următoarele:

Îl simt și acum ca pe un prieten apropiat de parcă ne-am jucat în spatele blocului ani la rând. Îl simt atât de proaspăt, încât aș gusta din el. Mi-e drag și dor de el de fiecare dată  dispare. Mirosul lui mă întoarce-n timp. Inspir adânc și mai visez o dată. În zori toată istoria se va repeta.

Adrian Rotaru 

O zi din viața mea începe cam așa: mă trezesc cu 40 de minute înainte de plecarea la serviciu. Mă dezmorțesc ușor și îmi revin din vis urmărind știrile. Apa pentru cafea se încălzește greu. Când începe să facă zgomot deja mă ridică definitiv din pat. O pun pe masă să se odihnească, timp în care sar rapid în duș. Apa-i cam rece dis-de-dimineață așa că mă simt fresh instant. Un singur lucru îmi lipsește. Parfumul ce-mi amintește de copilărie. Mai are puțin de așteptat până să-mi trezească piticul însărcinat cu răscolitul amintirilor în creierul meu. (Eu am un pitic pentru treaba asta. E genul ăla al tipului care întoarce fânul ca să se usuce bine pe toate părțile. Numai că el întoarce amintiri atunci când simte miros de parfum)

După duș urmează partea cu vestimentația. Grea decizie și astăzi, dar parcă iar aș merge la cămasă. Mă întorc la cafea și ceasul îmi arată 15 minute. De aici timpul începe să zboare. Ung două felii de pâine cu unt și gem, le mănânc, după care privesc oglinda și tipul din ea mă privește atent pe mine, aranjându-mi fiecare fir de păr răzvrătit și fiecare detaliu vestimentar care nu este cum trebuie.

Folosec parfumul originale!

Ultima acțiune înainte să închid ușa după mine este aplicarea parfumului pe pielea mea. Acesta este și momentul în care trezesc piticul de care v-am vorbit, iar el la rândul lui îmi răscolește amintirile.
Parfumul original David Beckham Instinct Sport este alegerea mea pentru dimineață. Prospețimea energizantă pe care mi-o proiectează pe pielea proaspăt spălată, coroborată cu amintirile trezite de pitic odată cu mirosul parfumului, îmi fac ziua mai bună. Dar ce se întâmplă cu mine atunci când mă dau cu parfumul David Beckham Instinct Sport? Vă tot întrebați ce amintiri îmi trezește?

E simplu. Acest parfum mă duce cu gândul la copilăria mea petrecută pe maidan, jucând fotbal de dimineață până seara. Copiii îmi spuneau Beckham pentru felul meu de a pasa și de a crea avantaj echipei în care evoluam. Eram ales printre primii atunci când se făceau echipele. Beckham devenise idolul meu în fotbal Pe vremea aceea era la Manchester United și avea evoluții spectaculoase. Fotbalistul care lansase propriul parfum în anul 2005 mi-a captat atenția și din acest punct de vedere. Adolescența mi-a adus primele semne că am nevoie de un parfum bărbătesc pentru a mă simți bine în pielea mea și pentru a face impresie bună celorlalți. 

Primele note ale parfumului David Beckham Instinct încep cu bergamotă italiană, mandarină și portocală suculentă, continuate în mod firesc de arome florale (anason stelat) și încheiate de notele de vetiver haitian, patchouli și ambră albă.Am înțeles că acest parfum este destinat oamenilor care adoră sportul, așadar mie mi se potrivea perfect. Am avut norocul să se potrivească tipului meu de piele iar în momentul de față am rămas fidel și mă identific cu același parfum. Asta în ciuda faptului că între timp colecția de parfumuri  David Beckham s-a dezvoltat, ajungând la peste 20 de nume (David & Victoria Beckham)

Sunt fan sport și fac sport deseori, dar folosesc acest parfum și seara fiindcă este recomandat și pentru acest moment al zilei. Bănuiesc că sunteți în cunoștință de cauză și știți deja că un parfum are nevoie de anumite condiții pentru a exprima maximum de miros. Are nevoie de o piele compatibilă, de o aplicare în zonele calde ale corpului (de exemplu încheieturile mâinilor, gât, ceafă, după ureche). Asta nu este tot, un parfum nu trebuie aplicat pe haine și nu trebuie folosit la orice oră din zi dacă acest lucru nu este specificat în indicațiile sale. Vă mulțumesc că ați avut răbdarea să aflați povestea parfumului meu preferat și vă invit să țineți cont de regulile de folosire ale unui parfum! (enumerate mai sus).

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

Cetățean de onoare pe Strada Ficțiunii

Îmi amintesc totul de pe Strada ficțiunii! Am pășit pe ea cu ardoare și am fost primit precum este primit un viitor rege în regatul său. Cu căldură. În calitate de câștigător al provocării lansate de Editura All pe Strada Ficțiunii am primit statutul de Cetățean de onoare al acestei străzi și titlul onorific de critic literar recunoscut.

Cum s-a întâmplat să fiu Cetățean de onoare pe Strada Ficțiunii?

Am scris un articol excelent despre Strada Ficțiunii, despre ceea ce se întâmplă cu oamenii care nu citesc Am scris despre bibliotecile goale care așteaptă cititorii și despre beneficiile aduse de lectură asupra vocabularului unui individ. Fiind un articol devenit viral pe internet, a atras atenția criticilor literari care au început să-mi scrie mesaje care mai de care mai acide. Dușul rece al criticilor nu mi-a displăcut. Simțeam că devin cineva cu fiecare literă ascuțită îndreptată către ochiul sufletului meu. Tăișul ascuțit al mesajelor critice îmi tăia respirația uneori, dar îmi reveneam și eram mai puternic. Un mesaj mi-a atras atenția în mod deosebit. Era un mesaj tip telegramă venit din partea unui domn care mi s-a părut extrem de misterios la vremea aceea. Mesajul era „zugrăvit” într-o manieră ciudată pe o hârtie veche cu miros de cafea și fum de țigară.

Te-ai ars. Contemporan cu mine. Bestseller nu poți fi. Clasic vei deveni. De crime nu te feri. După-amiaz la ora tri. Cafeneaua Cărții gri.

Lista lui Alex. Ștefănescu 

Așa era scris și semnat mesajul. Mi-a atras atenția din prima, așa că am început să-i caut tâlcul. M-am interesat cine este autorul și am aflat imediat că misteriosul chip din spatele cuvintelor fără noimă. De fapt am decriptat ușor mesajul dar tot nu-mi dădeam seama de semnificația lui în contextul dat. Domnul Alex. Ștefănescu era un domn care colabora cu Editura All. Aflasem că dintr-o pasiune dusă la extrem, crease o listă care-i purta numele și în care adunase cu meticulozitate o seamă de volume.Despre lista sa Alex. Ștefănescu spunea:

Voi include în colecție numai cărți care îmi plac | Voi da toată atenția acelor autori pe care nu-i susține nimeni | În colecția mea voi primi oaspeți de seamă, dar le voi acorda azil literar și unor autori marginalizați | Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!

Astfel am ajuns să răspund provocării omului misterios și a mesajului său ciudat. Iată că ora „tri” bătea pe orologiu iar eu eram în cafeneaua Cărții gri. M-am așezat la o masă retrasă. Era singura liberă. Mă așteptam să fiu abordat de către cineva, așa că nu m-am agitat prea tare și am deschis cartea de pe măsuța rotundă. Diavolul în rochie albastră îmi făcea cu ochiul îndemnându-mă la păcate. Walter Mosley pusese ceva malefic în carte și începuse fix cu coperta. Am citit undeva pe la jumătate un paragraf deocheat. M-a înfiorat într-atât încât să închid imediat cartea pe care am înlocuit-o numaidecât cu titlul din dreptul celuilalt scaun.



Omul invizibil romanul scris de
Ralph Ellison mi-a adus aminte imediat de ce eram de fapt acolo. Aveam întâlnire cu un om care nu ar fi trebuit să fie invizibil și care tocmai îmi pusese mâna pe umăr. „Ești Adrian Rotaru?” „Da, am îngăimat eu cu un glas stins.” „Vino cu mine, a urmat el cu glas poruncitor.”

L-am urmat, prin încăperea înțesată de fum, până în spatele tejghelei. Acolo am coborât către ceea ce trebuia să fie un subsol prăfuit. Aici erau de fapt alte zeci de mese și toate pline ochi de tot felul de oameni îmbrăcați în haine ponosite.

S-a oprit în mijlocul încăperii căutând un loc cu privirea. În lipsa lui a început să-mi vorbească acolo. Mi-a spus că tot ce văd în jurul meu este creat de el și de editura pe care o susține. Sunt mii de oameni care odată intrați acolo se „transformă” în personajele preferate. În timp ce-mi povestea gesticula puternic și arăta către oameni deghizați. Hainele ponosite nu mai erau acum simple zdrențe pentru mine, ci erau costume din piesele de teatru. M-a plimbat preț de câteva ceasuri printre oameni diferiți cu volume vechi în mâinile lor, unele dintre ele fiind aproape indescifrabile. La un moment dat am coborât în altă încăpere mai jos decât a doua. Aici era de fapt Strada ficțiunii! Vă vine să credeți? Strada ficțiunii nu era de fapt o stradă ci o încăpere generoasă plină ochi cu cărți valoroase, unele dintre ele unicat, iar altele abia scoase de sub tipare. 

Într-un colț se afla o mașină de scris în „dinții” căreia era încleștată ultima hârtie. Alex. Ștefănescu mi-a spus că este momentul meu de glorie. Acolo îmi voi scrie cu mâna mea articolul devenit viral pe internet, articol prin care am „instigat” oamenii să lectureze. Creasem o revoluție pe internet, iar acum, pe Strada ficțiunii, îmi tipăream singur certificatul de naștere al unui critic literar. Un critic literar numit Adrian Rotaru.

Acum în calitatea mea de Cetățean de onoare al Străzii ficțiunii și în calitate de ambasador al lecturii printre sutele de mii de adolescenți care uitaseră sau nu cunoscuseră niciodată avantajele cititului clasic, îmi doresc să trec la nivelul următor. TREBUIE să conving oamenii care nu s-au mai atins de o carte de foarte multă vreme, să pășească încrezători pe Strada ficțiunii acolo unde secțiunea clasic, se îmbină cu cea a crimelor, cu cea bestseller si cu cea contemporană într-o nebunie literară de neegalat. TREBUIE sa reînvățăm să citim pentru a continua să vorbim corect românește. Adoptând în cele din urmă deviza lui Alex. Ștefănescu, vă îndemn pe toți:

Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!

Acest articol participă la Superblog 2014!

Read More