Viata ca un film

Pe zi ce trece sunt tot mai dezamagita de oamenii care ma inconjoara si iubesc animalele din ce in ce mai mult.

Oamenii sunt atat de rai, de parsivi, egoisti, cu doua fete; in fata esti cel mai bun, cel mai tare iar pe la spate din “cel mai fraier” nu te scoate.

Am invatat ca increderea in oameni nu exista, trebuie sa ai incredere doar in tine, in propriile puteri.

Aveam la tara o prietena foarte buna, eram ca 2 surori, ne povesteam absolut tot ce faceam, fara retineri, ne sfatuiam si ne ajutam la greu (cel putin asa credeam eu); pana intr-o zi cand merg la ea si vad masini de politie, mascati , televiziune , criminalistica, toti se inghesuiau  in curte… foarte speriata am fugit la ea sperand ca totul sa fie bine.

Ce sa va zic, cea mai buna prietena a mea, era traficanta de droguri, facea video chat, cocheta si cu prostitutia si racola si fete in aceste afaceri.

Nu mi-a venit sa cred ce aud, nu puteam, nu aveam cum, era sora mea, prietena mea, cum sa faca asa ceva.

Credeti ca ma iubea sincer? Ca era o prietena adevarata? Nu , ea voia doar sa ma atraga in “treburile” ei, iar acum daca ma gandesc mai bine, imi trimitea mai mereu semnale si facea mai mereu glume pe seama afacerilor ei murdare dar  eu credeam ca sunt simple glume…cum sa cred ca prietena mea vorbeste serios?

La cateva luni de la acest incident primesc o scrisoare de la ea prin care imi spune ca nu regret nimica din ce a facut, ca ii placea tot ce facea si planul ei era sa ma atraga si pe mine. Imi spunea ca urma sa imi puna un drog in suc, apoi cineva ma lua, ma ducea in “lume” si…

Nu vreau sa imi imaginez ce as fi patit, pe unde as fi fost acum, daca mai eram sau nu in viata.

Desi a trecut atata timp de atunci tot nu pot sa imi revin, nu cred ca mi s-a intamplat mie asa ceva, cred ca a fost un cosmar si astept sa ma trezesc.

Aveti grija in cine va incredeti si aveti mare grija ce faceti.

Mirela A.