Ratacit in asternuturi

Obosit de atata drum cu trenul, am cazut in mireasma albului imaculat. Nu stiu cum s-a facut ca trei ore mai tarziu m-am trezit imbracat in pijamalele mele cele noi. Eram acelasi om de dinainte dar de trei ori mai fericit. In sfarsit concediu... De un an te astept! Stateam acolo cocolosit in cele mai albe si cele mai minunate lenjerii horeca de parca as fi fost in cel mai minunat culcus din lume. Nu-i usor sa mergi pe timp de noapte 12 ore cu trenul, singur, fara sa ai cu cine schimba o vorba si fara sa reusesti a pune geana pe geana. Acum ramanea intrebarea: oare ma pot ridica din pat inainte de pranz? Micul dejun l-am ratat, oricum nu eram in stare sa-l mai savurez. Poate nici nu as fi putut inghiti macar. Asadar asta nu mai conta. Conta doar fapul ca m-am odihnit si ca in curand ma voi putea ridica din pat ca sa conduc lumea. Mi-am amintit replica aceasta vazuta pe o fata de perna „As putea conduce toata lumea... asta daca as reusi sa ma dau jos din pat!”

Ma dau pe marginea patului sa ma intind usor. Ma dezmortesc cu greu si printre gene citesc eticheta unei pilote care imi tinuse cu brio caldura pe timpul somnului. B r oda K, nu-nu-nu B orda K. Parca nu scrie nici asa. Ma frec bine la ochi de parca avea cea mai mare importanta acea eticheta si fara sa o citesc nu m-as fi putut da jos din pat. B RO DANK - BRO DANK - BRODANK. Am repetat de cateva ori in gand si de alte cateva ori cu voce tare. Imi iesise in cele din urma si eram mandru de realizarea mea. Acum stiu si cine a creat minunatiile astea de asternuturi. Parca a meritat sa merg la hotelul asta de patru stele ca sa dorm in asa lenjerii. Restul nici nu mai conta in acel moment. Uite ca s-a facut tarziu si camerista intra sa dea cu aspiratorul.
- Nu e nevoie sa curatati ca abia am venit! Ii spun eu zambitor.
- Ma gandeam ca poate doriti sa va fac curatenie zi de zi in camera, zice ea. Unii clienti asa doresc, iar noi trebuie sa ne facem treaba.
- Stiu, stiu! Ii spun eu iar.
- Macar va pot schimba lenjeria? Ieri cand ati ajuns ati adormit direct pe ea, imbracat cu hainele de pe drum.
- Ieri??? Ati spus cumva „ieri”? Ma uit la telefon si vad data si ziua.
- Am dormit o zi intreaga???
A dat din cap zambind si a plecat din camera. E clar! Nu trebuie sa ratez pranzul azi. Prind forte si iau muntii la pas. Trebuie sa ma autopedepsesc pentru o noapte si o zi pierdute in van. Urmeaza o noua noapte in lenjerii pufoase. Totul e sa merit din plin acea noapte.