#spreBrasov Ziua 1 - Partea a treia
Bun venit la Casa Duca parea sa spuna orice coltisor al curtii in care se afla aceasta. Probabil ca in acele clipe orice casa/vila/acoperis cald putea sa ne incante peste masura. Initial cele doua etaje pe care trebuia sa le urc pana la mansarda, acolo unde aveam asigurate camerele, pareau imposibil de urcat. Totusi nu au fost un impediment pentru mine in a le urca chiar de mai multe ori.
Domnul Iliescu Aurel, administratorul casei Duca, ne-a primit cu zambetul pe buze, facand tot posibilul ca noi sa ne simtim cat mai bine acolo. Dupa ce s-a facut impartirea camerelor, ni s-a inmanat cheia de la bucatarie si cea de la intreaga vila. Eram singurii cazati acolo in acea noapte asa ca nu a fost nevoie sa pastram linistea. Dupa ce mi-am luat cheile, domnul Aurel mi-a prezentat colturile bucatariei si ale salii de mese. Bucataria era destul de profesionista. Mi-a facut cu ochiul. Atat de utilata incat as fi vrut sa gatesc si eu acolo.
Au urmat dusurile calde de fiecare parte. Mi-am luat rolul de lider al grupului autoproclamat si le-am dat termen camarazilor mei sa fie gata cu dusul in 25 de minute. Ora Pamantului se apropia si trebuia respectata macar in limita posibilitatilor. Dupa ce am facut dus am plecat repede la benzinarie sa-si cumpere Alex d-ale gurii, adica tigari. Sper ca s-a lasat de ele pana la ora la care tastez aceste randuri. Cand m-am intors am gasit un reprezentant al presei care vroia sa ne filmeze. A reusit sa se posteze intr-un loc bun din care sa filmeze cum ne-am asezat noi la vorba. A fost o filmare pe placul meu, in care ne-am comportat natural si ne-am spus fiecare parerea. Ba mai mult de atat a contat buna dispozitie, relaxarea si micile glumite pe care altminteri nu le-am fi facut daca interviurile erau pentru fiecare in parte. Inca nu am vazut filmarea, dar sunt convins ca a fost una reusita.
Dupa ce presa s-a multumit cu declaratiile primite si materialul filmat, am trecut la partea cea mai interesanta. Orgia culinara de care am avut parte a fost destul de traditionala. Oua fierte, sunca, ceapa, mustar, zacusca etc. Am pus ochii pe un ou de curca. Nu mai mancasem de ani de zile unul si desi mi-l doream prajit, l-am mancat cu pofta si in acea stare solida in care fusese gatit.
La sfarsit ne-am tot plimbat pe langa o sticla de vin, al carui dop nu-l puteam muta de la locul lui fara ajutorul unui tirbuson. In teorie toata lumea prezenta cunostea cate o metoda de desfacere a unei sticle de vin fara tirbuson. Practica insa ne omoara pe toti iar sticla a ramas tot nedesfacuta. Dupa mari eforturi si o idee sclipitoare care mi-a venit in interiorul camerei (acolo ma incuiasem pentru a desface sticla) am reusit sa ajung la lichidul dulce-acrisor-amarui al Vinului Pelin de care dispuneam.
Seara s-a incheiat mai devreme decat ma asteptam, dar buna dispozitie s-a mutat in camera in care eu ar fi trebuit sa dorm singur, John si Ana au ales sa doarma cu mine si dupa multe parlamentari am ajuns la un consens. Eu pe canapea si ei in patul cel mare. Am inceput sa le spun un banc, iar deznodamantul acestuia a fost gustat atat de bine de ei incat au ras cu o pofta incurabila. Acest lucru a facut-o pe Luiza sa revina in camera mea si sa se ghemuiasca in pat cu John si Ana. Distractia a continuat pana aproape de ora 01:00, atunci cand oboseala ne-a facut sa "stingem lumina" de tot.
Zorii zilei urmatoare au venit cam repede, iar alarma ceasului meu si-a facut datoria si m-a trezit la doua ore dupa ce canta cocosul. M-am grabit sa ma spal si apoi sa-mi aranjez din lucrurile aruncate dezordonat cu cateva ore inainte. Micul dejun ne astepta la ora stabilita si noi ne-am bucurat din plin de el, dar despre asta va voi povesti in urmatoarea parte.
Au urmat dusurile calde de fiecare parte. Mi-am luat rolul de lider al grupului autoproclamat si le-am dat termen camarazilor mei sa fie gata cu dusul in 25 de minute. Ora Pamantului se apropia si trebuia respectata macar in limita posibilitatilor. Dupa ce am facut dus am plecat repede la benzinarie sa-si cumpere Alex d-ale gurii, adica tigari. Sper ca s-a lasat de ele pana la ora la care tastez aceste randuri. Cand m-am intors am gasit un reprezentant al presei care vroia sa ne filmeze. A reusit sa se posteze intr-un loc bun din care sa filmeze cum ne-am asezat noi la vorba. A fost o filmare pe placul meu, in care ne-am comportat natural si ne-am spus fiecare parerea. Ba mai mult de atat a contat buna dispozitie, relaxarea si micile glumite pe care altminteri nu le-am fi facut daca interviurile erau pentru fiecare in parte. Inca nu am vazut filmarea, dar sunt convins ca a fost una reusita.
Dupa ce presa s-a multumit cu declaratiile primite si materialul filmat, am trecut la partea cea mai interesanta. Orgia culinara de care am avut parte a fost destul de traditionala. Oua fierte, sunca, ceapa, mustar, zacusca etc. Am pus ochii pe un ou de curca. Nu mai mancasem de ani de zile unul si desi mi-l doream prajit, l-am mancat cu pofta si in acea stare solida in care fusese gatit.
La sfarsit ne-am tot plimbat pe langa o sticla de vin, al carui dop nu-l puteam muta de la locul lui fara ajutorul unui tirbuson. In teorie toata lumea prezenta cunostea cate o metoda de desfacere a unei sticle de vin fara tirbuson. Practica insa ne omoara pe toti iar sticla a ramas tot nedesfacuta. Dupa mari eforturi si o idee sclipitoare care mi-a venit in interiorul camerei (acolo ma incuiasem pentru a desface sticla) am reusit sa ajung la lichidul dulce-acrisor-amarui al Vinului Pelin de care dispuneam.
Seara s-a incheiat mai devreme decat ma asteptam, dar buna dispozitie s-a mutat in camera in care eu ar fi trebuit sa dorm singur, John si Ana au ales sa doarma cu mine si dupa multe parlamentari am ajuns la un consens. Eu pe canapea si ei in patul cel mare. Am inceput sa le spun un banc, iar deznodamantul acestuia a fost gustat atat de bine de ei incat au ras cu o pofta incurabila. Acest lucru a facut-o pe Luiza sa revina in camera mea si sa se ghemuiasca in pat cu John si Ana. Distractia a continuat pana aproape de ora 01:00, atunci cand oboseala ne-a facut sa "stingem lumina" de tot.
Zorii zilei urmatoare au venit cam repede, iar alarma ceasului meu si-a facut datoria si m-a trezit la doua ore dupa ce canta cocosul. M-am grabit sa ma spal si apoi sa-mi aranjez din lucrurile aruncate dezordonat cu cateva ore inainte. Micul dejun ne astepta la ora stabilita si noi ne-am bucurat din plin de el, dar despre asta va voi povesti in urmatoarea parte.
dar ce, cocosul canta la o ora fixa?
RăspundețiȘtergere