Constatare in zi de sarbatoare

A venit Pastele, sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. Nu pot sa nu-mi amintesc  cat de speciala era aceasta zi pentru mine in copilarie. Atmosfera  de sarbatoare plutea in aer, chiar daca nu era chiar roz in sanul familiei mele. Traditia ciocnirii oualor, cu micile ritualuri, bucuria gusturilor noi ale preparatelor facute de mama, salutul crestinesc  (Hristos a inviat! Adevarat a inviat); dar si magia sosirii Iepurasului aducator de cadouri, toate acestea insemnau mult pentru mine. Din punct de vedere al bunatatilor puse pe masa in ziua de Pasti, pot spune ca asteptam cu nerabdare sa degust cate putin din tot ce se afla pe masa. Mama nu se lasa pana ce nu se autodepasea, facand si mai multe prajituri si mai multe bunatati fata de anul precedent. Si mai era acea nerabdare de a trece din postul Pastelui la desfraul culinar si cel al gusturilor diferite ce se  imbina in gura dezmierdand papilele gustative.

Acesta era Pastele pentru mine in linii mari, iar acum nu mai resimt mare lucru din el.  Din cauza programului de la serviciu, din cauza faptului ca nu am tinut post, din cauza faptului ca am crescut si probabil si din alte cauze care ma privesc.

Macar au ramas amintirile. . .

Hristos a inviat!

Sursa Foto Cojo.ro