Trag aer in piept ,ma indepartez si plec...
Imi place cand munca unui om este recunoscuta de cei din jur si consider ca cine reuseste sa construiasca ceva concret cu mintea sau cu trupul sau si acel ceva este admirat si respectat de privitori, atunciu acela este un artist in ceea ce face.
Ce legatura are titlul cu ce am afirmat mai sus ? Are o legatura si inca una foarte stransa. Un astfel de artist din mainile caruia ies niste zugraveli nemaipomenite are unele probleme de integrare in societate care dupa parerea mea sunt foarte grave.
Totul a inceput acum vreo 5 zile cand l-am cunoscut pe el. Artistul despre care va vorbesc, artistul despre care nu stiam nimic inainte sa-l vad la treaba. L-am cunoscut pe scara blocului meu in persoana zugravului care isi aseza opera sa pe peretii scarii blocului in care locuiesc. Administratorul blocului a hotarat ca avem nevoie de un "look" nou al peretilor pe langa care trecem zi de zi, asa ca a chemat echipa de artisti, dintre care eu l-am remarcat pe artistul despre care am ales sa va vorbesc. Inainte de altele as vrea sa va spun ca desi ii laud opera nu am vazut-o pana acum cu ochii mei si nu din pricina luminii puternice, nici din pricna intunericului, ci din alt motiv pe care il voi dezbate mai jos. Probabil ca vecinii mei ii admira opera, probabil ei au vazut-o de aceea nu am auzit vorbe de rau despre ea, sau poate ca se afla exact in situatia mea si poate ca nu au vazut-o pana acum. Sa revin la subiect ca nu vreau sa te pierd draga cititorule! Perfect! Toate bune si frumoase pana acum cinci zile cand am incercat sa intru pe scara blocului. Era in ziua de 9 februarie 2009, o zi destul de friguroasa, dar va spun ca as fi preferat sa stau afara, daca nevoia de a ajunge in casa nu ma indemna sa folosesc scara blocului. Nu deschid bine usa ca un miros covarsitor imi hartuieste narile umezite de la condensul produs de respiratia mea in contact cu frigul de afara. Nu am facut mai mult de 5 pasi ca deja am iesit afara sa revin din socul olfactiv pe care mi-l provocase mirosul dinauntru. Dupa cateva secunde de repaus nevoia de a ajunge in casa ma impinge sa deschid usa din nou. Trag adanc aer in piept si incep sa alerg. Ajung la etajul unu trecand de 16 trepte si de cateva scari mobile si saci cu materiale si deja oxigenul din plamani se termina. Am nevoie de o noua gura de aer pentru a-mi oxigena sangele. Trag din nou aer in piept de data aceasta inspir atat de zgarcit de parca inspir bani in loc de aer. Inspir de parca as fi in criza de aer, desi sunt in criza economica. Ajung in casa aproape ingenuncheat si cu o respiratie "incoerenta" incat regret foarte tare decizia de a urca scarile. Mirosul de care va vorbesc mi-am dat seama ca nu era de la un cadavru in descompunere, ci provenea de la artistul nostru, de la un om VIU. Un miros pe care nu l-am mai simtit niciodata in viata mea, un miros pe care nu as vrea sa-l simtiti. Un miros care cu greu l-am asociat cu unul omenesc. Un miros pe care trebuie sa-l indur de 5 zile, un miros care nu era postat in 3 metri cubi in jurul artistului, ci intr-o scara intreaga de bloc. O scara de 4 etaje, care are si aerisire. Asa ca omul care lucra in maieu pe timp de iarna si miroasea mai rau decat un tomberon plin pe timp de vara mi-a amanat momentul de a admira opera sa, opera care sper sa nu semene deloc cu mirosul artistului.
Ce legatura are titlul cu ce am afirmat mai sus ? Are o legatura si inca una foarte stransa. Un astfel de artist din mainile caruia ies niste zugraveli nemaipomenite are unele probleme de integrare in societate care dupa parerea mea sunt foarte grave.
Totul a inceput acum vreo 5 zile cand l-am cunoscut pe el. Artistul despre care va vorbesc, artistul despre care nu stiam nimic inainte sa-l vad la treaba. L-am cunoscut pe scara blocului meu in persoana zugravului care isi aseza opera sa pe peretii scarii blocului in care locuiesc. Administratorul blocului a hotarat ca avem nevoie de un "look" nou al peretilor pe langa care trecem zi de zi, asa ca a chemat echipa de artisti, dintre care eu l-am remarcat pe artistul despre care am ales sa va vorbesc. Inainte de altele as vrea sa va spun ca desi ii laud opera nu am vazut-o pana acum cu ochii mei si nu din pricina luminii puternice, nici din pricna intunericului, ci din alt motiv pe care il voi dezbate mai jos. Probabil ca vecinii mei ii admira opera, probabil ei au vazut-o de aceea nu am auzit vorbe de rau despre ea, sau poate ca se afla exact in situatia mea si poate ca nu au vazut-o pana acum. Sa revin la subiect ca nu vreau sa te pierd draga cititorule! Perfect! Toate bune si frumoase pana acum cinci zile cand am incercat sa intru pe scara blocului. Era in ziua de 9 februarie 2009, o zi destul de friguroasa, dar va spun ca as fi preferat sa stau afara, daca nevoia de a ajunge in casa nu ma indemna sa folosesc scara blocului. Nu deschid bine usa ca un miros covarsitor imi hartuieste narile umezite de la condensul produs de respiratia mea in contact cu frigul de afara. Nu am facut mai mult de 5 pasi ca deja am iesit afara sa revin din socul olfactiv pe care mi-l provocase mirosul dinauntru. Dupa cateva secunde de repaus nevoia de a ajunge in casa ma impinge sa deschid usa din nou. Trag adanc aer in piept si incep sa alerg. Ajung la etajul unu trecand de 16 trepte si de cateva scari mobile si saci cu materiale si deja oxigenul din plamani se termina. Am nevoie de o noua gura de aer pentru a-mi oxigena sangele. Trag din nou aer in piept de data aceasta inspir atat de zgarcit de parca inspir bani in loc de aer. Inspir de parca as fi in criza de aer, desi sunt in criza economica. Ajung in casa aproape ingenuncheat si cu o respiratie "incoerenta" incat regret foarte tare decizia de a urca scarile. Mirosul de care va vorbesc mi-am dat seama ca nu era de la un cadavru in descompunere, ci provenea de la artistul nostru, de la un om VIU. Un miros pe care nu l-am mai simtit niciodata in viata mea, un miros pe care nu as vrea sa-l simtiti. Un miros care cu greu l-am asociat cu unul omenesc. Un miros pe care trebuie sa-l indur de 5 zile, un miros care nu era postat in 3 metri cubi in jurul artistului, ci intr-o scara intreaga de bloc. O scara de 4 etaje, care are si aerisire. Asa ca omul care lucra in maieu pe timp de iarna si miroasea mai rau decat un tomberon plin pe timp de vara mi-a amanat momentul de a admira opera sa, opera care sper sa nu semene deloc cu mirosul artistului.
