Nicio zi fara baschet
S-a terminat Olimpiada de vara de la Londra 2012. Sportul preferat de mine pe care l-am urmarit cu precadere a fost baschetul. Am reusit sa vad destule partide, desi pe TV s-au dat doar cateva. Americanii au facut legea atat la masculin cat si la feminin iar asta s-a vazut la final cand ambele selectionate au plecat cu medaliile de aur acasa.
In toate meciurile pe care le-am vazut cu Argentina in prim plan, m-a impresionat teribil de mult Manu Ginobili, baschetbalistul care la 35 de ani joaca cu atata pofta si cu atata lejeritate incat ai spune ca este in echipa Statelo Unite ale Americii, acolo unde toti jucatorii au calitatea de a fi cei mai buni.
Tunisia a fost echipa mica si cu ambitii mari. Jocul lor ofensiv destul de spectaculos pe alocuri a facut uitat la final de meci faptul ca din punct de vedere defensiv echipa a fost depasita. Chiar daca m-au impresionat in anumite momente ale jocului este cert faptul ca nu au acumulat nicio victorie in grupa dificila pe care au avut-o alaturi de Nigeria, Lituania, Argentina, Franta si SUA.
Nigeria a fost surpriza neplacuta a jocurilor olimpice, cand vine vorba de baschet. Neplacuta pentru adversarii tari pe care i-au eliminat de-a lungul calificarilor si pana in grupe. Greu dar numia bine pentru ei, au trecut rand pe rand de Lituania (86-80 in grupe de calificare), Grecia (80-79 in playoff)
Republica Dominicana (88-73 pentru ultimul loc disponibil in grupe). Toate aceste surprize neplacute pentru adversari le-a adus probabil ganduri negre si au realizat un record negativ prin primirea a 156 de puncte intr-o singura partida, de la SUA.
Despre little dream team-ul american am numai cuvinte de lauda. Am vazut meciuri spectaculoase chiar daca uneori jucatorii jucau cu teama sa nu se accidenteze. forta ofensiva a unei echipe precum SUA ii da posibilitatea sa nu se apere ca la carte, oferind astfel un spectacol spectatorilor si telespectatorilor. Pentru ca e cu mult mai frumos un meci cu cosuri multe decat unul cu aparare agresiva si ratari incredibile intr-un meci exclusiv tacticizat. Dar asta o poate face numai SUA in meciuri contra oricarei echipe, sau alte echipe mari in meciuri contra echipelor foarte mici.
Finala de la baschet de la Olimpiada nu mi-a oferit nicio emotie nici macar in sfertul al treilea cand Spania conducea SUA. Tot jocul era la mana americanilor care in frunte cu un Durant -in mana buna- si cu ceilalti jucatori care faceau un antrenament oficial in fata Spaniei, au oferit spectacol presarat cu putin suspans pentru fanii spaniolilor. In cele din urma nord-americanii au castigat meciul cu 106-100, diferenta fiind chiar mai mare decat cea pe care o reusisera in fata Lituaniei.
Raman insa cu o dezamagire la gandul ca este probabil ultima data cand vad la lucru little dream team-ul american, asa cum a fost el numit de presa de peste ocean.
Cam asta a fost tot cu Olimpiada 2012 pe partea baschetului. Acum urmeaza baschet masculin european. Inep de marti 14 august 2012 calificarile pentru Europeanul din 2013. Romania este si ea prezenta, dar cu sanse infime la obtinerea calificarii, desi joaca intr-o grupa in care adversarele nu au nume grele.
Totusi Romania nu are un nume in baschetul european si mondial la nivel inalt astfel incat nici nu prea mai conta cu cine picam in grupa ca parerea era cam aceeasi. Jucand impotriva Letoniei, Olandei, BIH si Georgiei romanii nostri vor incerca marea cu degetul.
Tot in aceste zile se desfasoara si Campionatul masculin de baschet sub 18 ani in care echipa Romaniei se afla pe locul 4 dupa ce a obtinut doua victorii si doua infrangeri. Vecinii unguri ne-au batut de ne-a sunat apa in cap (86-57) in timp ce englezii care sunt neinvinsi in grupe ne-au batut cu 60-55. Belarus si Scotia, echipele modeste pe care le-am batut se afla sub noi in clasament si probabil acolo vor ramane.
In toate meciurile pe care le-am vazut cu Argentina in prim plan, m-a impresionat teribil de mult Manu Ginobili, baschetbalistul care la 35 de ani joaca cu atata pofta si cu atata lejeritate incat ai spune ca este in echipa Statelo Unite ale Americii, acolo unde toti jucatorii au calitatea de a fi cei mai buni.
Tunisia a fost echipa mica si cu ambitii mari. Jocul lor ofensiv destul de spectaculos pe alocuri a facut uitat la final de meci faptul ca din punct de vedere defensiv echipa a fost depasita. Chiar daca m-au impresionat in anumite momente ale jocului este cert faptul ca nu au acumulat nicio victorie in grupa dificila pe care au avut-o alaturi de Nigeria, Lituania, Argentina, Franta si SUA.
Nigeria a fost surpriza neplacuta a jocurilor olimpice, cand vine vorba de baschet. Neplacuta pentru adversarii tari pe care i-au eliminat de-a lungul calificarilor si pana in grupe. Greu dar numia bine pentru ei, au trecut rand pe rand de Lituania (86-80 in grupe de calificare), Grecia (80-79 in playoff)
Republica Dominicana (88-73 pentru ultimul loc disponibil in grupe). Toate aceste surprize neplacute pentru adversari le-a adus probabil ganduri negre si au realizat un record negativ prin primirea a 156 de puncte intr-o singura partida, de la SUA.
Despre little dream team-ul american am numai cuvinte de lauda. Am vazut meciuri spectaculoase chiar daca uneori jucatorii jucau cu teama sa nu se accidenteze. forta ofensiva a unei echipe precum SUA ii da posibilitatea sa nu se apere ca la carte, oferind astfel un spectacol spectatorilor si telespectatorilor. Pentru ca e cu mult mai frumos un meci cu cosuri multe decat unul cu aparare agresiva si ratari incredibile intr-un meci exclusiv tacticizat. Dar asta o poate face numai SUA in meciuri contra oricarei echipe, sau alte echipe mari in meciuri contra echipelor foarte mici.
Finala de la baschet de la Olimpiada nu mi-a oferit nicio emotie nici macar in sfertul al treilea cand Spania conducea SUA. Tot jocul era la mana americanilor care in frunte cu un Durant -in mana buna- si cu ceilalti jucatori care faceau un antrenament oficial in fata Spaniei, au oferit spectacol presarat cu putin suspans pentru fanii spaniolilor. In cele din urma nord-americanii au castigat meciul cu 106-100, diferenta fiind chiar mai mare decat cea pe care o reusisera in fata Lituaniei.
Raman insa cu o dezamagire la gandul ca este probabil ultima data cand vad la lucru little dream team-ul american, asa cum a fost el numit de presa de peste ocean.
Cam asta a fost tot cu Olimpiada 2012 pe partea baschetului. Acum urmeaza baschet masculin european. Inep de marti 14 august 2012 calificarile pentru Europeanul din 2013. Romania este si ea prezenta, dar cu sanse infime la obtinerea calificarii, desi joaca intr-o grupa in care adversarele nu au nume grele.
Totusi Romania nu are un nume in baschetul european si mondial la nivel inalt astfel incat nici nu prea mai conta cu cine picam in grupa ca parerea era cam aceeasi. Jucand impotriva Letoniei, Olandei, BIH si Georgiei romanii nostri vor incerca marea cu degetul.
Tot in aceste zile se desfasoara si Campionatul masculin de baschet sub 18 ani in care echipa Romaniei se afla pe locul 4 dupa ce a obtinut doua victorii si doua infrangeri. Vecinii unguri ne-au batut de ne-a sunat apa in cap (86-57) in timp ce englezii care sunt neinvinsi in grupe ne-au batut cu 60-55. Belarus si Scotia, echipele modeste pe care le-am batut se afla sub noi in clasament si probabil acolo vor ramane.
eu nici nu stiam ca Nigeria, Tunisia au echipe de baschet capabile sa ajunga la JO.
RăspundețiȘtergereParca la olimpiadele trecute se remarcase Angola.
Cu atat mai trist ca noi nu mai reusim sa ajungem.
Despre campionatul sub 18 ani :)) tata foloseste expresia asta la sport "ne-au batut de ne-a sunat apa in cap" si mereu ma enerveaza fiindca ma face sa mi se faca rusine de romanca ce-s.
p.s. totusi, ca i-am batut pe scotieni nu ma mira, probabil erau preocupati de kilt-uri si cimpoaie. :) Dar ca Belarus e sub nivelul nostru, asta ma mira. E un stat cu sportivi buni, si mai au si niste tehnici bunicele de dopaj. :)