Poezii de gimnaziu 4

Il am pe Dumnezeu

   De Nicuşor Adrian Rotaru

La umbra unui nuc mă aflu 

Si mă gândesc la tine acum 

De n-ai fi fost mămică dragă 

Eu nici nu existam acum.
Când vine noaptea eu adorm 

Cu gândul doar la tine 

De ai mai fi trăit acum 

Să am grijă de tine! 

Sunt trist şi necăjit mereu. 

De ar trăi tăticul meu, 

Nu mi-ar mai fi atât de greu 

I-aş mulţumi Lui Dumnezeu 

Că-l am măcar pe el.

Aş fi avut un adăpost, 

N-aş hoinari fără rost. 

Sunt singur, n-am pe nimeni eu, 

Însă mai cred în Dumnezeu 

Cât voi trăi nu-L voi uita 

Că El e mântuirea mea.

Read More

Poezii de gimnaziu 3

Luna 

De Nicusor Adrian Rotaru

Apare-n faţa noastră 

O mare de lumină
Şi noaptea ne veghează, 

Frumoasă şi senină.
Ea pare că umblă 

Pe bolta albastră
Mereu o privim 

Când stăm la fereastră.
Cutreierând în noapte, 

Ea ne călăuzeşte
Ne luminează drumul

Si tot ea ne păzeşte.
Avem noroc că este;

că de n-ar exista
Cine-ar putea să fie 

Mai albă ca ea?!

Read More

Poezii de gimnaziu 2

Luna si Soarele

De Nicusor Adrian Rotaru

În puterea nopţii
Mândra Lună este
Ca o zâna bună
Scoasă din poveste

De când este lumea
Şi acest pământ
Luna tot veghează
Veşnic luminând.

Soarele-al ei soţ
Nu o întâlneşte
Şi cu-nverşunare
Mai mult străluceşte.

Chiar dacă n-o vede

Ii trimite-o raza
Iar aceasta pare
O mândră mireasă.

Însă Dumnezeu
Care îi veghează
El le de putere
Şi-i încurajează.

Read More

Poezii de gimnaziu

In clasa a sasea am scris o poezie pentru  revista scolii , motivat de faptul ca autorii poeziilor publicate in revista vor primi drept rasplata nota 10 in catalog la materia Limba Romana. Asa a luat nastere prima mea poezioara  pe care o pastrez si acum impreuna cu revista scolii in care a aparut. A fost o poezie  scrisa in aproximativ jumatate de ora, adica doua pauze pe care le-am avut de la  anuntarea vestii (vestea cu nota pentru poeziile publicate) si pana la terminarea orelor. Doua pauze in care imi scriam deja nota in catalog la o profesoara  usruza in ciuda anilor putini pe care ii avea, care trata elevii ca pe niste carpe si care ar fi  meritat batuta  dupa fiecare ora  predata la clasa noastra. O profesoara care punea maxim nota noua indiferent de cat de mult stiai si nota 3 cu cea mai mare usurinta. Asa ca imi era binevenita nota de 10, un zece destul de usor luat la o profesoara unde notele maxime erau rare precum fulgii de nea in desert. Cred ca erau note de fapt dicatete de mai sus pentru a motiva elevii sa scrie pentru revista scolii care apoi le era vanduta tot lor pentru a aduce profit. Asadar trebuia sa-mi cumpar propria poezie cu alte cuvinte, printre alte articole, poezii si eseuri pe care probabil ca nu aveam placerea sa le citesc. Asa  ca am scris poezia dupa care am fost inspirat sa mai scriu si altele. Iata cum a inceput activitatea mea ca "poet"

Toamna 

de Nicusor Adrian Rotaru

Vine iarna. Ce pacat!

Toamna abia  s-a asezat

Ploile nu au venit 

Si vantul s-a odihnit

Multi copii ar vrea sa vada

Cazand primii fulgi de nea

Dar mai bine sa ramana 

Toamna ploioasa si grea.

Multe fructe si legume

Pere, nuci, gutui, sau prune

Cartofi, rosii si ardei,

Toamna are tot ce vrei!

Read More

Ma reorientez daca nu gasesc ceva mai bun de facut

Mi-am descoperit talentul de desenator-copiator si am reprodus  corpul domnisoarei Repunzel din filmul animatie  O poveste incalcita. Mi-a cam iesit, avand in vedere ca nu sunt bun desenator. La fel ca si la engleza ma descurc la desenat sau pictat. Sunt cam stangaci la ambele, dar asta nu ma opreste sa le exersez, asa ca am facut-o si pe asta, numai ca de data asta  prin desenat. Iata in imaginea alaturata ce a iesit!

Read More

Ninge ca-n povesti

Uite ca am asteptat de mult timp o zapada ca aceea cand eram mic si a venit in cele din urma. Este totul alb afara, de te dor ochii daca te uiti prea mult in jos.  E a treia zi cand ninge, desi s-a mai linistit, dar am un mare offf legat de calitatea zapezii, care nu este din aceea care se strange  pe bulgare. Cand eram mic ningea aproape mereu cu zapada de calitate asa cum o numesc eu acum. Aceasta parca ar fi artificiala, caci nu mai are acel "lipici" natural care te ajuta sa construiesti cu usurinta bulgari imensi de zapada, si alte forme din zapada. Ieri am fost liber si mi-am facut de cap prin centrul orasului prin zapada. Nu am stat foarte mult, dar am reusit sa fac un om de zapada in miniatura, care arata chiar foarte bine si care a rezistat pana am ajuns in cartier si poate ca mai traieste si azi daca zapada nu l-a inabusit, sau vreun huligan nu l-a decapitat in locul unde a fost pus. Vantul batea foarte tare in centru la catedrala, si chiar pe tot bulevardul, si viscolea zapada de pe acoperisuri, napustind-o asupra urechilor mele degerate, desi acoperite de caciula de lana. Mai tarziu am reusit sa strecor ciucurii caiulii la urechi, intr-un mod in care ma facea sa arat ca Shrek, dar nu mi-a pasat de nimic in afara  de caldura pe care mi-o dadeau ciucurii astfel pusi.  In centru am facut cativa bulgari, m-am plimbat prin zapada mare, m-am certat cu cativa catelusi care se jucau si ei in zapada precum niste copii, apoi mi-am luat omuletul de zapada si l-am plimbat pe bulevard sa-l admire toata lumea. Nu erau prea multi trecatori in centru, majoritatea adapostindu-se in magazinele calduroase, dar eu tot l-am plimbat pe mos. Cam asta a fost ziua mea de ieri 23 ianuarie 2011 pe care va las sa o vedeti si in cateva poze.

Read More

Amintiri din copilarie -> Iarna pe ulita

 Capitolul 1

Iarna pe ulita la bunici

Nu am mers de prea multe ori iarna la ţară. Principalul motiv pentru care nu mergeam era frigul. Dar ţin minte o iarnă în care a nins mult. Zăpada era mare şi totul în jur de un alb la care nu prea puteai să priveşti. Şi dacă tot era zăpadă din belşug şi era şi vacanţă, am făcut o întâlnire de zile mari pe panta lu' Matei. Era cam la trei minute de casa bunicilor, şi dădea în drumul judeţean.  Ne strânsesem cam vreo 30 de copii şi mai mari şi mai mici, majoritatea cu câte o sanie, sau alt dispozitiv de dat pe panta alunecoasă.  Hărmălaia era atât de mare încât vecinii din zona erau exasperaţi de zgomotele ce nu se mai opreau, de ţipetele fetelor frecate cu zăpadă, de ţipetele celor ce prindeau viteză pe panta înclinată destul de mult şi care ţipau cât îi ţineau gurile "partieeee". Apoi mai erau şi bulgarii aruncaţi, care în loc să nimerească ţinta ajungeau prin curţile oamenilor. Eu mai stăteam la rând la sania lui Ionuţ care era cea mai mică şi uşoară şi cea mai practică. A mea era aşa grea încât îmi lua cam un sfert de ceas să mă întorc cu ea în vârful pantei cam de 100 de metri lungime. Afara ningea inca si se pusese un strat mare de zapada chiar si pe locurile deja batatorite de noi. Fulgii erau mari si desi si abia vedeai la 15 metri.Un vecin isi adusese doi catei care alergau si ei prin zapada si se jucau ba intre ei ba cu noi. Din cand in cand se mai auzeau si ceva plansete de la cei care se loveau, dar se inabuseau imediat in zgomotul celorlalte chicoteli ale celor ce  profitau de partie. Piedici, bulgari, alunecari si multe altele isi aveau locul pe partia  noastra. A fost una dintre cele mai bune zile in zapada pe care am avut-o vreodata, si singura de la tara. Numai ca nu-mi mai aduc aminte chiar asa multe detalii din ea.

Read More

O poveste incalcita 3D

A fost o premiera pentru mine sa merg la cinematograf. S-a intamplat la 22 de ani pentru prima data,
dar a fost ceva mai special. Acum 3-4 ani nu erau filmele in format 3D in Romania, asa ca a meritat
asteptarea. Am ajuns pana la Baia Mare ca sa vad primul film 3D. A fost un film animatie, la care
vazusem trailerul din timp si imi placuse, dar nu ma gandeam ca am sa ajung la el, cu atat mai putin
sa-l vad in Baia Mare.  Am mers la Cinema City, unde am vazut pentru prima data pe viu atmosfera
dintr-un asemenea loc. Chiar m-a impresionat.  Biletul a costat 21 de lei, dar cred ca a meritat
 fiecare banut. Am intrat in sala care era aproape plina si am pus ochelarii care ma cam strangeau,
dar m-am obisnuit cu ei in cele din urma. Au inceput sa ruleze trailerele  filmelor care urmau
 sa ruleze in perioada urmatoare, sau care rulau deja la cinema. Cel mai mult mi-a placut trailerul de la filmul-animatie Yogi Bear pe care o sa vreau sa-l si vaddar de data asta ceva mai aproape de casa, pe la Bucuresti. Am experimentat pentru prima data intr-o sala de cinema magia 3D si am fost cucerit de la prima intalnire de ea. Am mai avut ocazia sa port  ochelari 3D in fata unui ecran mai micut insa, dar senzatia nu a fost deloc diferita de vizionarea unui film normal. Probabil si din cauza ca ceea ce rula pe ecran nu avea foarte multe insertii 3D.  Nici in filmul O poveste incalcita nu am vazut  foarte multe insertii 3D. Cred ca mai degreba Yogi Bear e ceva mai 3D decat ce am vazut eu la cinema. 
Sa revenim la film insa. Intr-un scurt rezumat al animatiei, as putea spune ca povestea este una clasica, cu personaje pozitive si negative ce lupta una impotriva alteia, pentru  binele propriu. Pe deoparte este  mama vitrega a printesei Repunzel,(care isi doreste tineretea fara batranete) iar pe de alta parte parintii naturali ai printesei, care isi vad fiica rapita la scurt timp dupa nasterea acesteia. Printesa fusese rapita datorita parului ei care detinea puterea derularii timpului inapoi. Astfel  vrajitoarea care a rapit-o, intinerea de fiecare data cand ii atingea parul printesei Repunzel, iar aceasta canta un cantec special. De frica sa nu-si piarda tineretea, vrajitoarea o tine  inchissa intr-un turn secret pe Repunzel spunandu-i ca ea este mama ei si o protejeaza de lumea de afara tinand-o ascunsa.  Repunzel, pe masura ce creste isi da seama de un lucru care se repeta de ziua ei in fiecare an si crede ca acest lucru se intampla special pentru ea, astfel ca la majorat isi pune ca dorinta  sa mearga in locul de unde primeste acele semne in fiecare an de ziua ei.  Printesa cu parul foarte lung si blond, are aceasta ocazie chiar cu cateva zile inainte de implinirea varstei de 18 ani, cand un bandit care furase coroana ei de la palat, se ascunde fara sa stie ce il asteapta,  in turnul ei. Aceasta il loveste cu o tigaie si il imobilizeaza cu parul ei, ascunzandu-l in cele din urma de mama sa, care nu vrea sa-i indeplineasca dorinta de ziua ei si sa o duca in locul dorit de ea. Asa ca printesa o roaga sa-i faca alt cadou, pentru care vrajitoarea trebuia sa parcurga un drum de aproximativ 3 zile. O convinge in cele din urma iar in lipsa ei Repunzel fuge impreuna cu banditul fermecator Flynn Rider catre locul visat de ea. Pe drum se intampla multe lucruri interesante pentru Repunzel, care se minuna de orice lucru comun, dar cu care ea nu era obisnuita, pentru ca era prima data cand iesea din turn. Drumul catre palat este presarat de pericole, mai ales ca banditul Rider era urmarit de paza palatului, dar si de banditii din propria-i banda pe care ii tradase, cat si de un cal detectiv pe nume Maximus, care este in cele din urma imblanzit de Repunzel. Desfasurarea actiunii are loc in momentul in care Repunzel isi da seama ca vrajitoarea nu este mama ei, iar toate minciunile capata sens in aflarea adevarului, vrea  sa-l salveze de la moarte pe Flynn Rider care intre timp fusese prins, dar este impiedicata de mama vitrega care de acum o tine legata. Flynn Rider scapa de la moarte cu ajutorul lui Maximus si a unei bande de talhari si fuge dupa Repunzel, dar este injunghiat pe la spate de vrajitoare. Vrand sa-l salveze de la moarte  Repunzel ii jura vrajitoarei ca va face orice vrea ea si av merge oriunde, numai daca o lasa sa-l salveze  pe Flynn. Acesta nu accepta acest ajutor si intr-un moment critic ii taie parul printesei, care isi pierde astfel caracterul magic.  Vrajitoarea devine iarasi batrana si urata si cade accidental din turn. Flynn Rider isi destainuie numele adevarat care era Eugene, printr-un miracol se vindeca pe loc, iar cei doi merg impreuna la palat sa se infatiseze parintilor printesei. Dupa o grandioasa revedere si dupa "numeroase cereri in casatorie, Flynn a spus: -DA!" cei doi casatorindu-se si bineinteles train fericiti pana la adanci batraneti.

Recomand acest film animatie, dar in varianta subtitrata si nu dublata, varianta din urma fiind mai degraba pentru copiii mici.
Iata si trailerul:

Read More

Vizita fulger in Maramures

Vineri noaptea am terminat programul la serviciu cu multă nerăbdare că aveam în gând să plec la Baia Mare într-o scurtă vizită la un prieten internaut. Aşa că,  ajuns acasă, am  făcut un duş ultra-rapid şi am pregătit câteva sendvişuri şi alte câteva lucruri necesare unei deplasări de cel puţin două zile. Dar înainte să plec a ajuns acasă fratele meu care a zis că merge cu mine.  Aşa că am plecat împreună. După vreo 13 ore, ajunşi în  Baia Mare, ne-am întâlnit cu superman. Nu eroul din filmele americane ci superman-ul din Baia Mare, care ne-a fost ghid pentru o zi. A conceput un traseu turistic, care pornea din Baia Mare, către  Seini, trecând prin  Negreşti-Oaş, minunandu-ne de vilele care mai de care mai falnice din Certeze, continuând  cu vizitarea Cimitirului vesel din Săpânţa, apoi prin Sighetul Marmaţiei, iar la urma  trecerea prin locul paranormal de lângă Cavnic încărcat cu energii ciudate, revenind în cele din urma în Baia Mare după acest ocol de aproape 200 de km.  A fost prima întâlnire  cu Cristi (supermenthebest ca nickname), pe care nu-l mai văzusem până atunci nici măcar în poze, ci doar vorbisem de câteva ori la telefon sau pe mess.  Vremea însă nu a fost la fel de prietenoasă precum Cristi şi prietena lui Claudia, astfel încât ne-a stricat puţin planurile. Am plecat pe traseu pe o burniţă măruntă, am străbătut zone pline de ceaţă, iar în cele din urma am sfârşit plouati de o ploaie măruntă dar deasă (Picături mici dar multe). Satul Certeze l-am vizitat din maşină, pe drumul judeţean, căci nefiind declarat muzeu nu ne puteam apropia să ne minunăm de vilele şi palatele impresionante ale localnicilor de acolo.  Satul bine crescut, bine dezvoltat, cu o întindere destul de mare şi construcţii cu nenumărate odăi, găzduia totuşi o linişte mormântală care dădea un soi de fiori. Ne mişcam în reluare cu maşina încercând să surprindem cât mai multe detalii posibile de la casele respective,  încercând să vedem cât mai multe, ba pe o parte ba pe cealaltă. În ciuda întinderii mari a satului şi a luxului ce era La tot pasul, nu am reuşit să vedem mai mult de 5 oameni şi de 5 maşini care ne-au depăşit. De aceea satul părea aproape părăsit. După ce m-au deprimat puţin acele bogaţii la care eu probabil că nu voi ajunge vreodată, am mers mai departe, către Cimitirul vesel de la Săpânţa. Cristi mi-a spus că e un loc minunat în care râzi în hohote, dar la mine nu s-a întâmplat aşa, e drept că ideea de a face un cimitir cu Cruci din lemn, frumos împodobite şi pictate, este foarte interesantă, dar stihurile scrise pe fiecare cruce în parte nu-mi puteau stârni mai mult decât un zâmbet. Poate şi din cauza că este totuşi un loc de promenadă al viilor cu cei trecuţi în nefiinţă, pe care eu nu prea îl înghit de felul meu. Mi-au plăcut totuşi crucile albastre, care aveau pe ele pictate poze care făceau referire la modul în care a murit cel de dedesubt, cum a trăit sau ce îndeletniciri a avut. Apoi, dedesubtul gravurii simple se aflau scobite în lemn câteva rânduri scrise cu slove întortocheate şi probabil de oameni fără prea multă carte. Rândurile  simple dădeau câteva detalii depre cel sau cei care odihneau în locurile respective. Unele descrieri conţineau informaţii despre familie şi viaţa grea dusă de oameni, altele erau despre realizările şi scopurile din viaţa îndeplinite sau nu, iar altele conţineau cuvinte de părere de rău pentru tinerii care cu părăsit prea devreme lumea noastră. Pentru mine a fost un obiectiv turistic inedit pe care l-am trecut pe lista obiectivelor turistice văzute de mine, deoarece nu exista. De la Săpânţa mi-am luat ca suvenir un clop din paie împletite, căci îmi doream unul de ceva vreme. Totuşi este un pic cam micuţ pentru capul meu dar important este că am reuşit să-l iau.  Nu am reuşit să citesc prea mult pe crucile din cimitir pentru că ploaia nu contenea, ba chiar s-a înteţit destul de tare încât ne-a făcut să plecăm. Am mers apoi în Sighet unde ne-am oprit numai să mâncăm ceva la o piţerie. Acolo am aflat şi cam cum se sta  cu salariile în acele zone, unde industria este prezenta dar lipeşte cu desavarsire. O angajata a piteriei mi-a spus ca salariul ei este de numai 550 de lei in mana, plus eventuala spaga. Si nu era singura care castiga asa putin, Cristi spunandu-mi ca acestea sunt salariile cam in tot judetul Maramures.  Am pornit-o dupa masa  catre Baia Mare, trecant prin locul incarcat cu energii stranii, unde daca-ti lasi masina intr-o panta, o sa o ia la deal si nu la vale cum e normal. Nu am reusit sa vad asta cu ochii mei fiindaca era periculos. Era ceata si oricand te putea lovi cineva din spate, asa ca am mers mai departe spre Cavnic, unde ne-am oprit sa luam o sticla pentru palinca, frumos ornata. Omul de la care am cumparat sticla avea o intreaga expozitie cu vanzare de astfel de sticle, pe care le si umplea cu Palinca la cerere. Vezi site-ul . Cristi i-a facut aceasta sticla cadou fratelui meu, pe care Claudia a umplut-o cu Palinca din productia proprie. Am urmat apoi drumul prin Cavnic, care serpuieste intr-o coborare continua de cativa km, unde Cristi a condus aproape ca la raliu, dar foarte stapan pe el, am trecut de partiile de ski, apoi de Baia Sprie, unde m-a si luat putin somnul si am ajuns la timp la cinema, unde am vizionat filmul-animatie 3D " O poveste incalcita". A fost premiera pentru mine mergerea la cinematograf. Si mi-a placut si o sa mia merg, dar numai la 3D. S-a facut noapte cand ne-am intors la pensiune, unde am adormit destul de repede, caci la ora sase dimineata urma sa ne trezim pentru un drum lung de 14 ore catre  Ploiesti.

Read More

Lista de dorinte pentru 2011

Noul an marcheaza o noua lista de prioritati pentru toata lumea, sau o veche lista de prioritati, dar actualizata. Eu am prioritati de reactualizat si prioritati gen new entry. Pentru acest an imi doresc:

• Sa fiu la fel de sanatos
• Sa aloc mai mult timp pentru prietenii care merita asta
• Sa termin de lucru la dantura
• Sa imi cumpar masina
• Sa mi se mareasca salariul
• Sa gasesc fata pe care o tot caut si nu dau de ea (aici ar trebui sa am putere de la Dumnezeu ca sa o creez eu)
• Sa castig la pariuri mai  mult decat pariez
• Sa calatoresc mai mult
• Sa merg o saptamana la mare
• Sa mai merg o saptamana la mare
• Sa imi upgradez PC-ul pe ici pe colo in partile esentiale
• Sa scriu mai mult pe blog
• Sa nasca cu bine sora mea
• Sa fie sanatate  in familia mea
• Sa fie intelegere in familia mea
• Sa invat engleza mai mult decat o stiu acum
• Sa se intample o minune si sa termin facultatea
• Sa castig la pariuri o suma formata din  macar 4 cifre si fara virgula si de preferat sa nu inceapa cu zero
• Sa am parte de iubire
• Sa se insoare unchiul meu 

Si lista va continua in functie de ce bifez sau nu de pe aceasta lista.

Read More

Scurt istoric pentru anul 2010

Anul 2010 imi pare ca a trecut mult prea repede. Nu mi-am dorit prea multe pentru anul 2010. Am vrut doar sa fie un an  bun. Si a fost cat de cat un an bun. Am  reusit sa pun deoparte 2700 de lei, o economie intr-un an. Asta inseamna aproape trei salarii puse deoparte. Nu e rau. Tot pe plan financiar am dat gres pe la pariuri, unde norocul nu prea mi-a suras, poate si din cauza  lipsei de rabdare si de inspiratie.
Pe plan sentimental, am dat gres dupa o relatie care pur si simplu nu a mers desi as fi vrut sa mearga bine macar o perioada. Macar o luna doua dar sa mearga bine. Nu a fost chiar asa, amers cam vreo sase luni dar a scartait la fiecare pas, dar nu-mi pare rau deloc de timpul acesta, au fost si cateva momente mai frumoase, desi putine.
Cu sanatatea am stat bine in principiu, doar putin la sfarsit de an s-a ivit o problema de ordin grav care se tot inrautatea, astfel incat diagnosticul de laringita acuta m-a tinut in saptamana de dinaintea Craciunului,  tintuit la pat. Nu mi-am pierdut vocea, asa ca am scapat cu bine.  Am inceput sa merg si la dentist si am rezolvat o masea care nu-mi dadea voie sa mananc in partea stanga de durere de vreme buna. A fost un chin sa o tratez, dar am facut-o si pe asta, apoi si  o ata plomba la un dinte si nu ma voi opri aici.
La calatorii am stat de asemenea binisor pentru unul care nu prea are bani de plimbari. Am ajuns de trei ori la Onesti in plimbare, (multumesc Cipy!) la mare o data, in Sinaia si Busteni de doua ori, in Bucuresti de mai multe ori si nu doar cu treaba ci si in vizita. 
Cariera o fac in continuare la Kaufland, unde am acumulat deja doi ani si patru luni, o perioada de timp neasteptata pentru mine. Momentan stau de voie si de nevoie.
Cam atat pe scurt in acest an.
Sa traim bine!  :)

Read More