Competitia fara sfarsit

Asa am numit-o eu de la inceput, de cand am vazut-o. Este vorba  despre o competitie numita Cupa-Pariu bet-at-home.com unde concurentii inscrisi in competitie au sansa sa castige un Porsche 911 la finalul competitiei. Competitia consta in plasarea de pariuri  in fiecare zi pe toata durata competitiei. Se poate pune un singur pariu pe zi, dar nu trebuie ratata nicio zi. Acum doi ani cand a inceput competitia, s-au inscris 20914 participanti, dinre care doar 276 au rezistat pe parcursul celor doi ani si aproape doua luni scurse de atunci si pana acum. Castigul nu este unul de neglijat, masina valorand la acea data 100000 de euro. Avand in vedere ca piata auto a pierdut  multe procente in vanzari iar  preturile masinilor au scazut, masina a devenit si ea una veche. Are cel putin doi ani vechime si va mai imbatrani in garaj pana ce va fi castigata de cineva. Probabil  ca cel care va fi pe faza zi de  timp de xspe ani fara sa aibe  vreo zi linistita fara de pariuri, va putea sa se mandreasca la un moment dat cu o masina expirata, pentru care si emisiile poate vor fi prea mari pentru timpurile ce urmeaza. Asa ca le urez rabdare maxima celor 276 de jucatori dintre care 6 romani, ramasi in competitia fara sfarsit si daca vor o masina sa si-o cumpere mai bine decat sa viseze la una. Chiar de nu ar fi ea Porsche, dar tot masina s-ar numi. 
Norocul meu ca nu m-am inscris!

Read More

Despre fetita Columbenilor

Nu stiu din ce motive tot aud beep cand vine vorba de numele fetitei Columbenilor. Nu mai vorbesc despre blurarea imaginii. Oricum mi se pare o prostie asta. Daca se cenzureaza atat la Tv de ce sa nu se cenzureze si in presa scrisa? In plus ceea ce ma face sa rad este ca e tare ilar sa auzi  beep de fiecare data cand se rosteste numele fetitei, de parca ar fi o injuratura, un nume urat, interzis sau cu conotatii sexuale. In fine, trustul Media Pro cenzureaza numele in timp ce celelalte trusturi cenzureaza doar chipul fetitei. Si uite asa  copila nu poate ajunge si ea vedeta de la o varsta  frageda scuturandu-si genele sau defiland in nenumaratele hainute in fata reflectoarelor, fiindca este cenzurata. Pana la clarificare, nu o ia nimeni in seama si una peste alta numai ea are de suferit.

Read More

Gossipy grandma - o poveste trista

E un subiect delicat acesta despre care voi scrie acum, dar imi asum asta. 
Bunica mea din partea mamei scoate perla dupa perla. Si am impresia ca in momentul lansarii perlelor nu prea are discernamant. Probabil  nu mai poate gandi normal la cei 70 si ceva de ani pe care ii are, asa ca debiteaza niste lucruri  pe care ai crede ca le-a inventat un copil. De fapt cam asa si este ca oamenii care se apropie de sfarsitul vietii devin copii mici, care nu-si mai pot purta singur de grija in oric situatie si au nevoie de cineva sa-i ingrijeasca. Acesta e mersul vietii si nimeni nu poate schimba asta pur si simplu. 
Cu dificultati in a se deplasa dupa o viata de munca intensa si aducere pe lume a sase copii dintre care doar patru mai sunt in preajma ei, batrana sta de aproximativ 6 ani  la pat, deplasandu-se rar pana la poarta sau pana la WC-ul din spatele casei.  Mintea nu o mai ajuta asa cum ar trebui, asa ca uneori are momente de delir i nu-si da seama ce vorbeste, cuvintele ei ori nelegandu-se, ori neavand nicio noima.  Barbatul i-a murit cu cativa  ani in urma, desi nu prea ii venise sorocul, apoi dupa ceva timp si baiatul cel mare exact asa cum spun vorbele batranilor de la tara: un mort ia pe cineva drag in scurt timp de la moartea sa. Imi amintesc ziua inmormantarii bunicului, cand bunica abia urca cele cateva trepte ale casei pana la camera in care zacea partenerul ei de viata de pana atunci. Pe atunci inca putea merge destul de bine in baston, dar suferinta ii taia pana si ultimele puteri cu care sa se sprijine in baston si sa urce scarile sa-si vada sotul. Era inceputul caderii psihice, care urma apoi cu pierderea baiatului si cu alte probleme cauzate de alt copil. 
Cam asa au stat lucrurile cu ea in ultimii  ani, cand de la pierderea sotului au urmat toate necazurile, acestea  fiind cauza mahnirii sufletesti si a scorojirii premature a  trupului. Si aici ma refer la incapacitatea de a se mai deplasa cum trebuie, dupa o operatie la picior, care nu i-a prins cum trebuia poate din cauza varstei, poate din nedeterminarea medicului care a operat-o. 
Acum psihicul o paraseste si el, ducandu-ma cu gandul la un copil mic care inventeaza tot felul de lucruri, atunci cand petrece o mare parte a timpului singur, sau care nu are prieteni sau care nu se simte ascultat.
Exact aceste simptome le are si batrana care ieri seara a stat la barfa cu Monica inca Columbeanu, iar la intoarcere s-a intalnit cu Oana Zavoranu. Apoi vazand ca baiatul care sta cu ea nu o ia in seama i-a spus mamei mele  cu cine s-a intalnit.  M-a amuzat foarte tare cand mi-a povestit mama, desi este tragic ce i se intampla bunicii mele. Statul in pat atata vreme singura in casa si cu televizorul dat pe stirile ProTv care  jumatate de ora o tin numai cu subiecte despre divorturile  anului, si-au pus amprenta in ultima vreme. Nici banii nu-i mai recunoaste dupa cupiura, asa ca poate fi pacalita oricand, desi ii numara tot timpul. Probabil doar ca numar de hartii, ca altfel nu-mi dau seama ce poate numara la ei nerecunoscandu-le valoarea. 
Vestea rea este ca fratele ei  care mai acum un an o vizita venind pe bicicleta de la aproximativ 30 de km departare la o varsta de peste 70 de ani si el, este acum intr-o stare destul de grava de nu se stie daca mai apuca Pastele, sau daca-l apuca, cat o sa mai traiasca dupa. Morfina este singura care ii mai stapaneste durerile iar eu  ma gandesc la un scenariu  asemanator celui din perioada stingerii bunicului. Fratele ei sa se stinga din viata, chemand-o apoi la scurt timp si pe ea. Cert este ca aceste vorbe batranesti sunt in general valabile si am  vazut multe astfel de experiente in acel sat cu morti care trageau vii dupa ei la scurt timp. Pentru aceea si pentru urmatorii nu pot spune decat: Dumnezeu sa-i ierte!

Read More

La baschet cu baietii de la bloc

Sambata am resimtit pe pielea mea a doua zi frumoasa de primavara din anul acesta. Prima fusese cam la inceputul lui martie, iar de atunci caldura care sa ma lase la pantaloni scurti nu se mai aratase. Dar sambata nu stiu ce s-a intamplat ca a fost foarte frumos. Chiar si vantul care adia nu  alunga caldura de afara, asa ca  de cum am auzit ca ies baietii la baschet, am zis ca  voi merge si eu. Zis si facut: am mers in casa si m-am schimbat, adica m-am echipat frumos cu compleul bleu cu dungi  de un albastru inchis pe laterale, a la Orlando Magic. Cand eram clasa a cincea am avut un fes cu Orlando Magic, dar era imprimat cu alb pe suprafata verde, a la Boston Celtics, ori la cacealma, ori chinezii nu s-au documentat la culorile echipei atunci cand au imprimat. Oricum pe atunci nu stiam nici de unde vine Orlando magic, dar imi placea cum suna asa ca imi placea si fesul. 
Am mers apoi pe terenul de sport al liceului Energetic si am incins un street basketball cu baietii, in echipe de cate trei  jucatori. A iesit frumos, mai ales ca am reusit cosul  de inceput, cu care mi-am putut alege coechipierii. Chiar daca eram cel mai mic de inaltime am dat  primul cosul, fiind chiar ultimul la rand. Am fost in zi mare desi conditia fizica imi lipsea pentru acel nivel. Totusi vitalitatea, prospetimea si disponibilitatea la efort de care am dat dovada, au dovedit si adversarii in 3 din cele 4 jocuri jucate pana la 10 cosuri inscrise. Si chiar am si inscris din actiune de cateva ori in pofida cosului suspendat la mai bine de doi metri.  Am avut si aruncari mai lungi care-l exasperau pe Adi, un vecin plecat o perioada in SUA cu serviciul si care juca destul de bine. Mi-au placut anumite pase ale lui si ne-am inteles destul de bine in cele doua jocuri in care am fost coechipieri.  La sfarsit eu am fost baiatul cu apa, fiind cel mai mic dintre cei prezenti, asa ca am fost trimis dupa apa. Ca atunci cand eram mai mic si ca sa ma bage sa joc fotbal in teren, ma trimiteau dupa apa. Dupa ce joaca s-a terminat din cauza rezistentei slabe  a baietilor fumatori, eu am inceput aruncarile la cos de la linia de libere si chiar am tinut un pariu pe care am si dublat. Mi s-a spus ca nu voi reusi sa inscriu de doua ori din 10 incercari. Eu am dublat reusitele la 4 din 10 si am inceput provocarea. Foarte prost insa. Am ajuns la 6 aruncari si numai 1 cos inscris, dar am recuperat pe final unde m-am concentrat mai bine si am reusit cele 4  cosuri din 10 promise, exact la ultima aruncare. Pana la urmatoarea  provocare, astept caldura, iar daca ma uit pe geam, vad un soare frumos, care chiar da vreo 20 de grade cate s-au anuntat la meteo.

Read More

Saptamana fara TV

Cica ne-am aflat in saptamana in care are loc o campanie nationala de  alungare a oamenilor din fata televizoarelor, in avantajul vizitarii unor muzee, gradini zoologice, botanice sau alte obiective turistice. Unde mai pui ca intrarea nu se plateste in aceste obiective turistice. Si este o lista lunga din toata tara. Timp sa ai si timp frumos sa ai. Eu nu am din niciunul din aceste feluri, dar mi-as fi dorit. Am impresia ca  "oferta" este doar pentru copii, dar daca nu cere buletinul, ma incadrez perfect in peisaj. Nu de alta dar as fi vizitat si eu Pelesul si Pelisorul pe moca, avand in vedere pretul biletului de intrare pentru adulti.

Read More

Nu sunt asa de dulce precum credeam

Dupa refacearea analizai de glicemie, s-a constatat ca am o glicemie de numai 80, iar o valoare admisa ar fi de 120 (sau ceva de genul). Asadar nu mai sunt asa dulce precum era ieri, probabil ca a contat mult ca am baut acel Frappe inainte sa plec de acasa.  Asa ca am revenit la normal, mai putin cu vazul si auzul, dar eu nu ma plang de ele. Oricum ma vor lasa si astea in cele din urma, asa pica  simturile omului, usor usor, cu cat inainteaza mai mult in varsta.  Am mai ramas  doar cu intepaturile din deget, din vena, si taietura din degetul mare de la mana stanga, pe care mi-am provocat-o accidental, jucandu-ma cu un briceag. E destul de urata, avand in vedere ca mi-am provocat-o singur fara insa ca sa tai ceva cu briceagul. Nu mi s-a mai intamplat pana acum, dar toate au un inceput. Si desi a fost  o taietura aproape pana la os, nu m-a durut deloc pe moment. Pana mi se reface taietura sper sa vina si caldura. O sa iau si salariul, imi iau si role si o sa merg la plimbare. Si daca cineva crede ca am astenie din aia de primavara, eu afirm ca nu o resimt absolut deloc. Momentan nu sunt nici deprimat, nici suparat ci doar putin nerabdator.

Read More

Trei dintr-o lovitura

Am avut parte de controlul medical periodic la serviciu. Nu stiu  de ce dar mi se pare  ca l-am facut anul trecut de trei ori; probabil asa o fi legal sau nu stiu care e treaba, sau timpul trece prea repede dintr-un control in altul. Am fost anuntat de cum am ajuns la serviciu asa ca am urcat pana la cabinet, unde urma sa fiu supus acelor, ustensilelor reci  ale doctoritei si unui examen psihologic (zic ei). Asa ca a inceput controlul. Mai intai proba de auz. Am tot apasat pe aparat in momentul cand auzeam tiuiturile mai clar, drept urmare am fost catalogat cu un auz al unui om de 40 de ani. A urmat recoltarea de sange  din vena, pe care o detest, desi nu am simtit nici de data asta mai nimic, iar apoi recoltarea de sange din deget, in vederea stabilirii glicemiei. Aici o noua surpriza, glicemia mea era cam mare, undeva in jurul cifrei de 160 in loc de 120  care este o valoare normala. Cica as putea avea diabet, dar eu cred mai degraba ca sunt doar un baiat dulce si atat. Totusi fiindca mancasem inainte de analize, mi s-a spus sa merg si ziua urmatoare la analiza aceasta, nemancat, ca sa stabilim daca am sau nu glicemia mare. Apoi am fost supus testului de vedere, pe un panou  ceva mai deosebit, cu forme geometrice si alte forme, asa ca aici puteai spune ce crezi tu ca este si nu ce era de fapt in imagine. Am gresit cateva, dar oricum m-au amuzat formele de omulet, patratel sau ochelari, iar verdictul a fost ca nu vad bine cu ochiul stang. Hai ca este prea de tot. M-am defectat de la sfarsitul anului si pana acum pe trei planuri ? Deja este prea de tot. Voi reveni cu amanunte  dupa urmatoarea analiza a glicemiei si dupa alte intepaturi nesuferite de ac. Pana atunci mama este tot in alerta de cand am anuntat-o si pana acum si banuiesc  ca va fi in continuare, de parca as fi primul si singurul om care ar avea diabet. Unde mai punem ca in familia noastra diabetul este un pic cam ereditar si se stie ca diabetul de felul lui este ereditar. A avut mamaie, are tata si probabil ca urmez eu. Pana la noi  detalii, ma duc sa-mi mai pregatesc ceva pentru la serviciu, ca am stat cam mult fara sa mananc si o sa mai stau inca vreo doua ore, pana dupa ce mi se va lua sange.

Read More

Concert sub dus

Daca tot a intarziat sa vina, caldura aia  de peste 20 de grade pe care o astept eu, mi-am facut de cap sub dus, la temperaturi destul de ridicate, pe care pana si mie imi este greu sa le suport. Dar  macar asa sa-mi pot induce si eu  senzatia ca a venit primavara si este chiar aproape de a doua jumatate a ei.  Asa ca aseara am facut un dus prelungit de peste o ora, in care m-am rasfatat cu apa calda, calda, calda ca sa fac in ciuda "frigului" pe care il simt eu  afara de atata vreme.  Si am si cantat  cate ceva, ca dus fara acorduri muzicafoane de-ale mele nu se poate. Acum de dimineata pregatesc o noua iesire pe o vreme mohorata si care nu are  elementul esential pe care mi-l doresc eu tot timpul si anume un soare stralucitor, ale carui raze sa ma mangaie indeajuns incat sa nu-mi fie frig la adierea vantului.  Ma declar invidios pe cei care nu au friguri, asa cum se declara ei invidiosi pe cei ca mine care vara nu sufera de calduri. Totusi in ultimele sase luni, acestia din urma au avut parte de temperaturi placute pentru ei. Ar trebui sa urmeze ceva mai multa caldura ca sa ma multumeasca si pe mine. Ma duc totusi sa-mi fac un Frappe dar fara gheata ( e cam nonsens) fiindca racoarea de afara il face suficient de  racoros.

Read More