TEDx Ploiesti din perspectiva mea
Conferintele TEDx au ajuns si la Ploiesti unde au participat multi oameni importanti, iar pe unii dintre ei chiar i-am mai intalnit cu alte ocazii, la diferite evenimente.
Evenimentul a inceput conform programului la ora stabilita, dar cu o mica schimbare. In locul gazdei anuntate, Medeea Marinescu, in fata noastra si-a facut aparitia Silviu Biris. La inceput parea picat din cer, dar pe parcursul programului a devenit el insusi si eu personal m-am bucurat de prezenta sa acolo.
Fieecare speaker si-a pregatit speech-ul cum a stiut mai bine, dar din pacate unii dintre ei au depasit cu mult timpul alocat de 18 minute per vorbitor. Asta e o lipsa de respect fata de auditor si fata de ceilalti speakeri. Nu spun ca nu ar fi transmis idei sau informatii bune in timpul suplimentar pe care si l-au luat desi nu aveau dreptul, dar regula celor 18 minute trebuia respectata cu strictete. Si ca sa ii pun la colt pe cei care au depasit timpul alocat,dand dovada de lipsa de respect (conform parerii mele mai sus enuntate) am sa le scriu numele aici: Dan Pascariu, Paul Olteanu, Tony Romani, Gabriel Ștefan.
Paul Olteanu mi-a placut mult. A avut un discurs echilibrat, cu mici exagerari privind trimiterile la antevorbitorul sau Dan Pascariu. A fost un moment emotionant pentru el, desi la depasit cu brio. In sala se aflau mama, bunica si cel mai bun prieten al sau.
Dan Pascariu a vorbit despre Leadership, intr-un discurs prin care se pregatea parca sa transforme toti oamenii in lideri.Atat de mult a parut ca vrea sa se intample acest lucru cu cei din sala, incat si-a alocat aproximativ 40 de minute pentru a ne convinge de acest lucru.
Tony Romani ne-a vorbit despre Give and take, despre cartea cu acelasi nume care l-a inspirat in viata. Ne-a vorbit printre altele ca este bine sa te implici in multe actiuni in viata si ca trebuie sa lasi ceva in urma ta, oferind cate ceva si celor din jur.
Gabriel Stefan a inceput foarte frumos discursul, povestindu-ne cum a plecat de jos si a luat viata in piept intr-o tara in care nu a avut mai nimic la inceput. Mi-as fi dorit sa-l intreb cum au fost primele saptamani in Germania, tara in care a ajuns un nimeni si s-a intors cineva. As fi vrut sa aflu cum poate un om sa comunice cu alti oameni fara a cunoaste limba lor, ce simte in momentul in care nu stie incotro sa o apuce si de ce sa se apuce intr-o tara straina.
Lucian Vasile este cel care ne-a vorbit despre cat de important este sa avem o identitate urbana, de cat de important este sa incercam sa exploatam necunoscutul si sa iesim astfel din monotonie. Ne-a indreptat ce-i drept catre istorie si catre cladirile vechi, ca acesta-i domeniul in care activeaza, dar ideea generala pe care am prins-o eu a fost aceea de a ne descoperi identitatea urbana si de a nu ne fi teama sa cotrobaim in/prin necunoscut.
Cristina Mihalcea voluntarul care a vorbit cu inima trecand peste emotiile unui discurs in public.Ne-a expus ideea ei de cum putem ajuta oamenii din jurul nostru care nu au avut tocmai un inceput bun in viata, fara a avea vreo vina. Este vorba despre copiii din centrele de plasament cu sau fara handicap, cei care au nevoie de socializare dincolo de oamenii care-i inconjoara in "casele" lor provizorii. Soriceii de biblioteca este proiectul care ii apartine si in care ne-a invitat sa intram pentru a aduce mangaiere unor suflete nevinovate.
Aurelia Visinescu ne-a prezentat pasiunea ei pentru vinuri si mai mult decat atat, importanta dezvoltarii unei afaceri. Vita de vie si soiurile de vin pe care le obtine au facut-o cunoscuta in lume, acest fapt aducandu-i implinire. Se vede acest lucru cu ochiul liber atunci cand tine un discurs pe tema pasiunii ei. Discursul a fost scurt, dar mesajul a ajuns asa cum trebuie la urechile ascultatorilor.
Serban Ciusca este cel care indeamna mii de romani sa-si urmeze pasiunea. Ne-a aratat multe dintre activitatile pe care le desfasoara, multe din pasiuni proprii, altele pentru a-i ajuta pe alti romani sa-si dezvolte si sa-si practice pasiunile lor. A fost un discurs aproape de final, care insa nu a plictisit deloc ci a adus vitalitate in trupurile si mintile usor amortite ale ascultatorilor.
John Cristea, din a carui prezentare am facut parte si eu, a vorbit despre mersul pe jos ca si pasiune obligatorie. Poate suna ciudat, dar multi nu folosesc acest banala metoda de locomotie la adevaratul potential. Mersul pe jos nu este suficient sa fie practicat numai in casa sau la serviciu, ci trebuie sa-i oferim un timp special, mai ales in lipsa de alte activitati fizice sau sporturi. "Foloseste-ti picioarele!" este indemnul lui pentru oameni.
Dana Crisan ne-a vorbit despre TED, mai exact despre relatia intima cu TED. Un moment de actorie, apreciat de unii, savurat de altii.
Momentul antrenant, amuzant si colorat dintre toate reprezentatiile a fost acela in care am cantat la tuburi. Nu am retinut numele celui care a tinut reprezentatia, spre rusinea mea, insa momentul a fost super. Indiferent de varsta sau ocupatie, toata lumea prezenta s-a batut la palme cu tuburi de plastic de diferite marimi si culori, ale caror sunete simultane, creau muzica pe care si-o dorea "speaker-ul". A fost interesant cum un grup atat de mare de oameni, a reusit sa creeze muzica, tinand ritmul unui dirijor. Am fost parte din orchestra iar aplauzele au curs rauri dupa un moment in care spectatorii au fost artisti deopotriva cu "dirijorul".
Una peste alta, organizarea a fost de exceptie, atat in timpul reprezentatiilor cat si inainte si dupa incheierea acestora. Ma bucur ca am participat la acest eveniment si sper sa aleg si sa pun in practica cateva idei care m-au inspirat la TEDx Ploiesti 2013.
Fieecare speaker si-a pregatit speech-ul cum a stiut mai bine, dar din pacate unii dintre ei au depasit cu mult timpul alocat de 18 minute per vorbitor. Asta e o lipsa de respect fata de auditor si fata de ceilalti speakeri. Nu spun ca nu ar fi transmis idei sau informatii bune in timpul suplimentar pe care si l-au luat desi nu aveau dreptul, dar regula celor 18 minute trebuia respectata cu strictete. Si ca sa ii pun la colt pe cei care au depasit timpul alocat,dand dovada de lipsa de respect (conform parerii mele mai sus enuntate) am sa le scriu numele aici: Dan Pascariu, Paul Olteanu, Tony Romani, Gabriel Ștefan.
Paul Olteanu mi-a placut mult. A avut un discurs echilibrat, cu mici exagerari privind trimiterile la antevorbitorul sau Dan Pascariu. A fost un moment emotionant pentru el, desi la depasit cu brio. In sala se aflau mama, bunica si cel mai bun prieten al sau.
Dan Pascariu a vorbit despre Leadership, intr-un discurs prin care se pregatea parca sa transforme toti oamenii in lideri.Atat de mult a parut ca vrea sa se intample acest lucru cu cei din sala, incat si-a alocat aproximativ 40 de minute pentru a ne convinge de acest lucru.
Tony Romani ne-a vorbit despre Give and take, despre cartea cu acelasi nume care l-a inspirat in viata. Ne-a vorbit printre altele ca este bine sa te implici in multe actiuni in viata si ca trebuie sa lasi ceva in urma ta, oferind cate ceva si celor din jur.
Gabriel Stefan a inceput foarte frumos discursul, povestindu-ne cum a plecat de jos si a luat viata in piept intr-o tara in care nu a avut mai nimic la inceput. Mi-as fi dorit sa-l intreb cum au fost primele saptamani in Germania, tara in care a ajuns un nimeni si s-a intors cineva. As fi vrut sa aflu cum poate un om sa comunice cu alti oameni fara a cunoaste limba lor, ce simte in momentul in care nu stie incotro sa o apuce si de ce sa se apuce intr-o tara straina.
Lucian Vasile este cel care ne-a vorbit despre cat de important este sa avem o identitate urbana, de cat de important este sa incercam sa exploatam necunoscutul si sa iesim astfel din monotonie. Ne-a indreptat ce-i drept catre istorie si catre cladirile vechi, ca acesta-i domeniul in care activeaza, dar ideea generala pe care am prins-o eu a fost aceea de a ne descoperi identitatea urbana si de a nu ne fi teama sa cotrobaim in/prin necunoscut.
Cristina Mihalcea voluntarul care a vorbit cu inima trecand peste emotiile unui discurs in public.Ne-a expus ideea ei de cum putem ajuta oamenii din jurul nostru care nu au avut tocmai un inceput bun in viata, fara a avea vreo vina. Este vorba despre copiii din centrele de plasament cu sau fara handicap, cei care au nevoie de socializare dincolo de oamenii care-i inconjoara in "casele" lor provizorii. Soriceii de biblioteca este proiectul care ii apartine si in care ne-a invitat sa intram pentru a aduce mangaiere unor suflete nevinovate.
Aurelia Visinescu ne-a prezentat pasiunea ei pentru vinuri si mai mult decat atat, importanta dezvoltarii unei afaceri. Vita de vie si soiurile de vin pe care le obtine au facut-o cunoscuta in lume, acest fapt aducandu-i implinire. Se vede acest lucru cu ochiul liber atunci cand tine un discurs pe tema pasiunii ei. Discursul a fost scurt, dar mesajul a ajuns asa cum trebuie la urechile ascultatorilor.
Serban Ciusca este cel care indeamna mii de romani sa-si urmeze pasiunea. Ne-a aratat multe dintre activitatile pe care le desfasoara, multe din pasiuni proprii, altele pentru a-i ajuta pe alti romani sa-si dezvolte si sa-si practice pasiunile lor. A fost un discurs aproape de final, care insa nu a plictisit deloc ci a adus vitalitate in trupurile si mintile usor amortite ale ascultatorilor.
John Cristea, din a carui prezentare am facut parte si eu, a vorbit despre mersul pe jos ca si pasiune obligatorie. Poate suna ciudat, dar multi nu folosesc acest banala metoda de locomotie la adevaratul potential. Mersul pe jos nu este suficient sa fie practicat numai in casa sau la serviciu, ci trebuie sa-i oferim un timp special, mai ales in lipsa de alte activitati fizice sau sporturi. "Foloseste-ti picioarele!" este indemnul lui pentru oameni.
Dana Crisan ne-a vorbit despre TED, mai exact despre relatia intima cu TED. Un moment de actorie, apreciat de unii, savurat de altii.
Momentul antrenant, amuzant si colorat dintre toate reprezentatiile a fost acela in care am cantat la tuburi. Nu am retinut numele celui care a tinut reprezentatia, spre rusinea mea, insa momentul a fost super. Indiferent de varsta sau ocupatie, toata lumea prezenta s-a batut la palme cu tuburi de plastic de diferite marimi si culori, ale caror sunete simultane, creau muzica pe care si-o dorea "speaker-ul". A fost interesant cum un grup atat de mare de oameni, a reusit sa creeze muzica, tinand ritmul unui dirijor. Am fost parte din orchestra iar aplauzele au curs rauri dupa un moment in care spectatorii au fost artisti deopotriva cu "dirijorul".
Una peste alta, organizarea a fost de exceptie, atat in timpul reprezentatiilor cat si inainte si dupa incheierea acestora. Ma bucur ca am participat la acest eveniment si sper sa aleg si sa pun in practica cateva idei care m-au inspirat la TEDx Ploiesti 2013.
