Despre Gala SpringSuperblog2014

Sunt finalist in editia de primavara a concursului Superblog2014. Sunt si voi ramane, chiar daca perioada de desfasurare a concursului s-a incheiat. Atat de mult mi-a placut sa particip de aceasta data incat e foarte posibil sa mai vreau sa particip la editiile viitoare. Dar am sa va povestesc in detaliu cum a aratat Gala SpringSuperblog2014 inainte si dupa. 

Am fost pus in situatia in care nu puteam ajunge la eveniment, desi vroiam voiam nespus de mult sa-mi cunosc rivalii cu care m-am duelat de la distanta in articole pline de creativitate de toate felurile. Dar am putut reface programul la serviciu si le multumesc pe aceasta cale colegilor care au acceptat schimburile de tura propuse de mine. Si sefului desigur, fiindca a acceptat schimburile. 

Sambata am plecat direct de la serviciu, avand schimburile la mine, mi-am luat mancare direct de la serviciu, ca doar nu gatisem degeaba o zi intreaga pentru altii. Mi-am facut un pachetel si am plecat catre gara. Eram tare obosit, fiind trezit de la ora 6 dimineata, insa asta nu m-a oprit deloc sa sper ca voi face noapte alba in club, la petrecerea superbloggerilor.

Am ajuns in Bucuresti in zona Unirii la ora 17:00 si cum aveam suficient timp sa ajung pe strada Blanari acasa la Doctor Deco, am zis sa parcurg distanta pe jos. Numai ca m-am bazat total pe instinctul care m-a tradat de data aceasta. De la Unirii trebuia sa aleg strada care ducea catre Centrul Vechi al Bucurestiului. Dar am ales gresit in doua randuri strada care mi-ar fi trebuit mie, asa ca s-a facut 17:45 si eu inca nu-mi gasisem calea. Am intrebat in cele din urma o doamna, ca deja ratam ora intalnirii. Si doamna mi-a tot explicat sa merg la Unirii si de acolo... de acolo.. i-am explicat ca nu mai am timp sa ajung pana la Unirii si am intrebat-o daca exista un drum mai rapid de parcurs pe jos pana pe Lipscani. A zis ca se poate, dar ca este posibil sa ma ratacesc iar. Mi-am asumat actiunea si am pornit pe unde mi s-a indicat. Am ajuns unde a trebuit, taind drumul in diagonala si am ajuns chiar la ora 18:00 cand aveam intalnirea. Acolo am dat de o multime de oameni necunoscuti. Nu cunosteam pe nimeni dupa chip. Abia cunosteam cativa oameni dupa nume. Dar asta nu m-a impiedicat sa socializez cate putin cu ei, mai timid asa cum sunt eu la inceput. Am facut si un aranjament ornamental pentru masa de Paste pe care Doctor Deco mi l-a daruit la sfarsit. 

Apoi am mers la hotel sa ma cazez. Eram singur, dar de data aceasta cam stiam unde trebuie sa ajung, ca trecusem pe acolo tocmai cand taiasem drumul catre Lipscani. A fost o intamplare care insa m-a ajutat mai tarziu. Si am ajuns din prima la NH Hotel unde mi-am facut Check in-ul imediat. Am urcat in camera si cand m-am asezat in pat, parca nu-mi mai venea sa ma ridic. Trebuia sa ma schimb de club si sa merg intai in centrul istoric sa mai socialiam putin intre bloggeri. A fost cam a treia oara cand am  fost pus in situatia de a gasi o locatie in acea zona. Ma tot ratacesc pe acele stradute... Am gasit cu greu locatia. Mi-am gasit un loc langa Vavaly, sotul ei si copilul Dante. Pe cealalta parte era Calin Ciabai cu sotia sa si Adela cu iubitul. Langa masa mea stateau Emil Calinescu (umbla vorba ca e blogger nu om) Claudia Patrascu, Albert Budica, Adrian Gainaru, (cu care am stat in camera). Am tot tras cu urechea la ce se vorbea in jurul meu si am intervenit numai unde era cazul. Oamenii se cunosteau dinainte asa ca in unele cazuri se facusera grupulete. 

A urmat partea in care am mers in club Spice. Am avut mese rezervate si cate ceva de la bar din partea casei. S-a ocupat Claudia Patrascu de asta, asa cum s-a ocupat de multe altele, ca sa ne fie noua cat mai bine. Nota 10 pentru organizare! Aici am mai cunoscut cateva fețe noi, am socializat cu oameni cu care nu schimbasem vreo vorba, am dansat si am dansat din  nou. M-a impresionat Cristina din Moinesti cu dansurile dumneaei, in ciuda fizicului care nu ai spune ca ii ofera asa mobilitate. La fel si Gelu din Buhusi. Pe Cristian Ghita (unul dintre sponsorii concursului) l-am tot tinut de vorba inainte sa vina oamenii pe ringul de dans. Am tot vorbit despre jurizare, despre atingerea obiectivelor, despre mine, despre firma pe care o are. Am vorbit destul de mult si mi-a facut placere. Muzica a fost pe gustul meu iar show-ul facut de Alin Pascal mi-a mers la suflet. Altii nu au fost de aceeasi parere.

Gașca s-a spart pe la ora 2:00 dar unii au mai rezistat pana pe la 3:20, printre care si eu. Nu ma plictiseam deloc, mai ales ca rar ajung prin cluburi, mai ales ca muzica era buna si mai ales ca nu picam de oboseala. Am ajuns si la hotel, unde, ce sa vezi? Nu-mi functiona cartela cu care aveam acces la camera. M-am gandit ca am gresit camera. Dupa numeroase incercari, am mers inapoi la receptie. Am aflat ca de fapt cartela se demagnetizase. In cea mai mare liniste am revenit in camera si mi-am luat locul in pat fara sa deranjez prea tare. Dupa nici 3 ore de somn am fost deja in picioare. Adrian conversa cu Radu Tuglea, in soapta ce-i drept, dar a fost de-ajuns sa ma trezesc. Si dintr-una intr-alta m-am dat la vorba cu Adrian, care are un izvor nesecat de cuvinte sub limba. Vorbeste de nu se mai opreste, desi nu se grabeste deloc sa termine povestea. L-am urmarit de fiecare data cu interes, desi uneori batea campii prin devierile de la subiect. E tipul de om pe care ti-ai dori sa-l asculti povestind fara sa il intrerupi vreun pic. E profesor la baza, dar se ocupa cu totul altceva, pentru ca invatamantul nu mai renteaza.

Sar putin peste partea cu micul dejun care a fost delicios, ca sa ajung la gala propriu-zisa. Ma gandeam ca va vorbi Claudia Patrascu despre concurs, bloggeri si sponsori si ocupantii podiumului vor lua cuvantul. Nu a fost chiar asa si a trebuit  sa vorbeasca toata lumea. Chiar daca multi dintre noi bloggerii ne descurcam bine pe hartia virtuala, la microfon multi am avut emotii. Eu am mestecat guma cum nu-mi place sa vad ca o fac altii si chiar detest asta. Am mestecat-o aproape cu gura deschisa de nu mi-a placut deloc de mine. Am facut si greseli gramaticale si toate astea fara a-mi da seama in momentul acela. Atat de tare am fost coplesit de emotiile vorbitului in public. Consider ca poti scapa de frica vorbitului in public numai in cazul in care faci foarte multe exercitii de acest fel. Altfel este greu sa reusesti sa te controlezi in astfel de momente daca vorbesti unui public mai consistent, o singura data pe an. A fost o gala extraordinara. Mi-a placut pana la urma ca s-a dat cuvantul tuturor participantilor prezenti si chiar mi-as dori sa ma mai numar printre participanti si in editiile viitoare. (mi-a venit randul la 01:17:15)

In final le multumesc tuturor celor cu care am interactionat in cele doua zile si sper sa ne mai auzim, citim si ajutam chiar daca numai de la distanta.

Read More

Master Chef devine bataie de joc

Mi-a plăcut atât de mult prima ediție a Master Chef România, încât am decis să mă uit și la altele. Între timp însă, emisiunea devine o bătaie de joc, la adresa participanților și a bucătariei în general. Nu mă refer aici numai la farfuriile aruncate pe jos ci mai degrabă la probele la care sunt supuși concurenții. Mi se pare o prostie să ai pretenții de la un bucătar (fie el specialist, darămite amator) să refacă o farfurie în detaliu și ca aspect și ca gust și ca ingrediente, fără să-l lași macar să guste din preparatul pe care trebuie să-l imite. Fără gustat, fără mirosit. Păi ce să facă și bucătarul acela amator? Improvizează cum poate, după care este criticat la sange că nu a văzut chimenul dintr-un produs pe care a fost pus să-l vadă doar ca produs finit. Aici mă intrigă și mai mult, pentru că sunt oarecum pe domeniu. Gătesc și eu la serviciu fără să am voie să gust. Cum vă poate garanta un bucătar că produsul finit este bun, dacă el nu a gustat produsul? Asta trebuie să ne răspundă cei care se cred atât de deștepți încât să pună astfel de reguli. În cazul meu nu se aplică până la capăt ceea ce am spus (nu intru în detalii) dar este clar că un bucătar trebuie să se adapteze și să improvizeze atunci când gătește fără rețetă și fără să fi gustat vreodată din produsul pe care trebuie să-l realizeze.

Trecând cu greu peste acest aspect grav, am rămas cu un gust amar după ce am văzut proba în care bucătarii nu aveau voie să comunice între ei decât prin semne. La un moment dat șefii s-au simțit jigniți când li s-au arătat semne obscene. Păi nu ei au vrut comunicare prin semne? Altfel i-ar fi înjurat omul cu voce tare. 
Au început să-i pună să gătească din ce în ce mai diferit, ceea ce ar ajuta la creativitate, dar în moduri care nu reprezintă realitatea. Începe cumva să nu îmi mai placă. Seamănă tot mai mult cu Top Chef de pe Antena 1.
După ultima ediție în care Chef Florin Dumitrescu a dat de pământ cu o farfurie în care gustul sărat se combina cu cel dulce într-un mod mai puțin fericit, acesta ne-a lăsat un mesaj pe facebook:

Sa clarificam niste situatii de aseara:

- dulce si sarat nu il poate combina oricine. Sunt doua gusturi de baza, pe care daca le combini una trebuie sa primeze ( vezi caramel sarat, ciocolata cu fulgi de sare, carnuri cu dulceturi).
Daca gusturile astea doua sunt in cantitati egale iese o tampenie.
Sper sa intelegeti si daca tot nu sunteti de acord cu afirmatia mea, incercati voi acasa 

- farfuriile aruncate pe jos... nu vin in urma unor frustrari de ale mele, sau ale colegilor mei, ci pur si simplu asta merita unii care isi bat joc de mancare, dar totusi au impresia ca sunt foarte buni. Ne ridicam la nivelul discutiei intotdeauna, ne spui ca ne aduci o capodopera si este o mizerie, hop, farfuria pe jos.

Asa ca, meseria noastra de bucatari, transpusa pe sticla poate deranja multa lume. Dar in momentul in care ajungeti intr-un restaurant si dati bani pe mizerii, se datoreaza faptului ca cei care ar merita sa le aruncati cu farfuria pe jos nu au ce cauta in bucatarie.

Multumesc!

La sfarsitul acestui mesaj, bucătarul-jurat a mai adăugat:

P.s. degeaba ma injurati, eu tot voi continua sa fiu spumos. 

Read More

Să cred sau nu in zodii?

Sursă.
Imagine din Biserica Înălțarea Domnului - Catedrala Eroilor Tineri din Ploiești

M-am născut lângă Carpați pe, 28 aprilie

Taur eu sunt în zodiac, singurul din familie. 

Și am crescut cândva la sat și-am dus o viață faină

Pe dealuri joase am cântat și m-am hrănit cu slană.  

Acum mă dau blogger pe net și vreau a scrie versul

Ăsta nu-i advertorial, deși-am învățat mersul.

Și scriu acum, aici (de zodii) le pun în paranteze

Să știu Taurului de-i place cu Racul să flirteze.

Nu știu de poate-un Rac acum pe Taur să-l iubească

Dar știu că dac-ar fi Fecioară, nu avea cum să-l nască.

Doar de Maria-m auzit că a nascut Fecioară

Dar Duhul Sfânt a înzestrat-o cu o așa comoară.

Un Pește pe uscat de-aș fi, aș sări iar în apă

Sau Scorpion de m-aș numi, nu m-aș ascunde-n iarbă

Și Capricornul se mândrește cu-n caracter puternic

Dar eu nu sunt nici Vărsător și nici așa cucernic.

Și de Berbecu-aleargă-aiurea fără să înceteze,

E sigur că Săgetătorul vrea să-l însângereze.

Nu toți ne suntem frați alături,ne distrage averea

Doar Gemenii se pot mândri că pot împărți berea.

Să punem totul în Balanță, vă spun ultima oară

Că Leul este rege-n junglă, dar lenea îl omoară.

Ambițioși suntem cu toții și iubitori și buni,

Și avansăm zile la rând de luni și până luni.

Așa ne spune horoscopul că s-a ivit în stele

Că Marte este lângă Venus și Luna între ele.

Și zodiacul ăsta-i lung și tare mult sclipește

Dar tot ce spune Neti neața, nu mi se potrivește.

Nu știu să cred sau să nu cred, prefer să nu știu sorții

Că zodiacul ăsta zău că nu anunță morții.

N-am auzit nicicând spunând vreun astrolog la zodii

Ca vor muri la prânz sau seara, ci toți vorbesc în dodii.

De-aceea cred că este bine să nu mă-ncred în stele

Dar trebuie să recunosc că mă tot uit la ele.

Îmi spun sau nu îmi spun ceva, sclipesc pe cerul nopții,

Am să mă uit oricând la ele, să ne uităm cu toții!

Și ar mai fi ceva de spus, ceva ce mă uimește,

Că în Biserică la noi Zodiacul se ivește.

E mare, e din mozaic și-a iscat controverse

Dar asta nu-l împiedică pe Vărsător să verse.

Să fiu sau să nu fiu credul? Asta e intrebarea.

Dar nici nu cred c-am să pierd dacă ratez „strigarea.”

Dar dac-ascult azi horoscopul, până diseară-mi spun

Că totul s-a îndeplinit, iar eu sunt un nebun. 

Dar cum să cred eu horoscopul, când eu neangajat

Aud de dimineață-n zori un Taur avansat? 

Și prime tot primesc lunar, vreo trei, patru sau cinci,

Că nici nu știu câți bani mai am în conturi pe la bănci.

Eu scriu versuri până târziu, lumina mă trădează,

Pe Neti nu o mai ascult ca iarași mă fentează. 

Sunt Taur și am ascendent în Capricorn, nu-n Leu

Așa îmi spune Zodiacul din Europa (EU)!

În Zodiacul Chinezesc sunt Dragon de Pământ

Nu știu cum mă influențează dar îl cred pe cuvânt.

Și Floarea Soarelui eu sunt în Zodiac Floral,

În cel Druidic sunt un Nuc, bine că nu-s coral!

Și ar mai fi cel Indian în care sunt doar Foc

Bine că nu sunt eunuc, că nu-l credeam deloc.

Nu știu dacă acum poetul, poetul vă stresează,

Știu doar că nici el nu prea știe cum vă influențează.  

EL poezie a creat în 62 de rânduri, 

A pus-o repede pe blog, nu a mai stat pe gânduri.

Sursă

Read More

Florin Piersic la All Star Game Ro 2014

De data asta nu va mai spun o poveste plasmuita de imaginatia mea. De data aceasta va spun ceva cat se poate de real. Iar daca ar fi sa fi visat eu cu ochii deschisi, atunci a fost un vis foarte frumos. Pe 15 aprilie 2014 a avut loc All Star Game Romania la baschet masculin. A fost un eveniment deosebit de frumos. Iar daca ma intrebati pe mine, a fost cu atat mai deosebit cu cat pe parchet si-a facut aparitia Florin Piersic. Era vorba sa dea lovitura de start in acest meci disputat pe arena din Cluj Napoca. Dar cum s-a vazut cu microfonul in mana, cum s-a apacut de vorbit. Si a tot vorbit vreo 10 minute de imi era mai mare dragul sa-l ascult. Imbracat in trening si cu adidasi de baschetbalist in picioare, Florin a provocat hohote de ras in tibunele neincapatoare ale arenei. Chiar a pupat la un  moment dat chelia unui barbat care facuse ceva performanta la viata lui in Cluj. Au fost momente care au provocat deliciul publicului, sau cel putin al meu. Se apucase de povestit, desigur din tineretea lui. La sfarsit i-a spus lui Smiley sa vina la el peste 20 de ani sa-i dea un autograf (are 78 de ani acum). Nici nu va mai povestesc ce s-a intamplat in meci, dar fiti siguri ca ati ratat momente magice sub panou.
Sa nu-l uit pe Adrian Gutoaia, baschetbalistul pe care l-am votat in All Star Game si uite ca a ajuns acolo, desi eu nu ma asteptam. A ajuns si a facut senzatie la concursul de Slam Dunk, concurs in care a ocupat locul doi.

Read More

Greu cu unele

O femeie adreseaza o intrebare la Radio Erevan:
-Ce trebuie sa fac ca sa nu raman insarcinata?
-Beti un pahar cu apa!
-Inainte sau dupa?
-Nu!.... in loc de....
Sursa

Cam atat de sarace sunt unele femei la mansarda! Rar mi se intampla totusi sa vad lucruri care sa ma mai mire peste masura in ceea ce le priveste. Dar doua dudui m-au facut sa ma minunez indeajuns. Eram la serviciu intr-o seara si doua tipe bateau in usa restaurantului, usa dinspre interiorul centrului comercial Omnia din Ploiesti. Inauntru luminile erau stinse si ele probabil faceau shopping la miez de noapte. Rar vezi asa ceva, dar m-am amuzat teribil vazandu-le acolo, agitate ca nu mai aveau pe unde sa iasa. Indiferent ca erau cliente sau angajate, situatia penibila in care s-au aflat, nu se schimba cu nimic.
Si tot cam pe la serviciu am mai vazut in ultima vreme o alta duduie care-si plange de mila din cauza unei decizii proaste pe care a luat-o cu buna stiinta.
Rau e ca prostia nu doare din prima!

Read More

Vizita la Doctor Deco

Sambata mi-a placut tare mult cand am intalnit bloggerii alaturi de care am concurat in editia de primavara a Superblog2014. I-am intalnit in timpul unei vizite la Doctor Deco pe cei mai multi dintre ei. Doctor Deco ne-a primit bine, cu suc si crantanele, dar si cu bratele deschise. Desi spatiul mic a facut fata cu greu numarului mare de persoane prezente, un aranjament penru Paste tot a putut sa-si faca fiecare daca a vrut. Acesta a fost cadoul nostru de la Doctor Deco. Sa va arat cam ce am reusit eu sa fac.

Nu e cel mai extraordinar aranjament, dar este facut de mine si l-am asezat frumos pe birou ca sa aduca putin iz primavaratic in camera mea. OPTIMIZARE SEO

Read More

Ma mut primavara

Azi am facut in sfarsit pasul catre altceva in materie de blogging. Am trecut in sfarsit pe wordpress, urmatorul pas fiind probabil cumpararea unui domeniu. In timp ce unii se retrag din blogging sau inceteaza sa mai scrie in mod regulat, eu mai cred intr-o evolutie personala prin intermediul blogului personal. Si mai cred ca tinerii din ziua de azi ar trebui sa aiba propria pagina virtuala de acest gen. E bun si facebookul, dar blogul este si mai bun! Ofera mult mai multe oportunitati. Acestea fiind spuse, de astazi ne vedem si conversam si pe http://nicusoradrian.wordpress.com/
Noua mea casa are usile deschise tuturor celor care ma cunosc si tuturor celor ce au nevoie de parerile si informatiile impartasite de mine prin intermediul spatiului meu virtual.

Read More

Aurul nostru de la Rosia Montana

  

-->Deplasarea   la Rosia Montana propusa de RMGC a fost de bun augur pentru mine. Aveam idei preconcepute si tocmai acum am realizat cat de putin si ambiguu informat eram cu privire la acest proiect, cu privire la  exploatarea miniera pur romaneasca din zona si nu in ultimul rand, cu privire la tot ce inseamna  mineritul in zona aceea. Aceste idei preconcepute, capatate de-a lungul timpului de la televizor si din mediul online au provenit  in mare proportie de la  cei ce erau impotriva proiectului. Ma interesa subiectul si de aceea ma uitam la emisiuni pe aceasta tema, dar interesul meu era sa vad cum oamenii se impotrivesc acestui proiect.Abia  cand am ajuns la fata locului si am vazut situatia pe viu  si prezentarea proiectului mi-am schimbat opinia, desi nu am avut niciun interes direct nici pentru  demararea proiectului dar nici impotriva lui.
Desi toate costurile acestei vizite au fost suportate de catre RMGC, nu ni s-a cerut  acordarea de feedback in schimb. Nu  am simtit  ca  se incearca   mascarea vreunui fapt, sau bombardarea noastra cu galusti  pro-RMGC. Totul a fost transparent si a constat in  prezentarea proiectului cu bune si cu rele, trasand paralele catre proiectele de exploatare aurifera din lume, a caror procedee de etragere a aurului depind de cianura, comparand  exploatarea din timpul regimului comunist cu ceea ce se  va realiza  de la demararea proiectului si pana la finalizarea lui, inclusiv cu  perioada de ecologizare de dupa exploatare.
Am mai inteles de asemenea ca  organizatiile care sunt impotriva proiectului apar in dezbateri publice si  tot felul de campanii anti RMGC, dar cand am vrut sa vizitam una dintre aceste organizatii la fata locului, nu am dat ochii cu niciun reprezentant, ceea ce  le scade credibilitatea si daruirea pentru cauza pe care o sustin.
De asemenea   putinii localnici care ne-au iesit in cale  s-au declarat  pentru mineritul in zona, ceea ce ar crea locuri de munca si ar atrage cu siguranta multe alte beneficii.
Am mai aflat  cateva lucruri pe care as vrea sa le punctez in masura in care ma pricep eu:

• Procentul parte al Romaniei, desi este  foarte mic in comparatie cu al RMGC, capata valoare in urma contractelor  care se vor incheia cu firmele romanesti. Astfel toate taxele si impozitele  rezultate in urma acestui proiect de pe teritoriul tarii se vor adauga acestui procent.
• Intr-o forma sau alta acest proiect  va fi demarat in cele din urma. Poate ca adevarata piedica   pentru care inca nu  s-a inceput exploatarea propriu zisa este de forma sociala sau politica, dar la un moment dat  va incepe, deoarece  este nevoie de o  asemenea sursa de venit pentru Romania.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Am vizitat Cetatea Medievala din Sighisoara

Iata ca am ajuns si eu  in Sighisoara, in Cetatea medievala atat de apreciata de turisi indeosebi in perioada festivalului medieval. Apropo de festival, acesta a fost  concentrat  in mod oficial pe  numai 3 zile in anul 2012 deoarece se suprapunea cu referendumul, si "de aceea nu mai puteau turistii straini  sa vina la noi, sau cei romani sa voteze". (Dar in tara in care  unii primari merg cu turistele costumate in  bikini, la vot  este posibil orice, chiar si  bataia de joc  indreptata  catre un festival cu mare traditie in Romania)

Sighisoara cu Cetatea ei medievala este un obiectiv turistic  de luat in seama, dar pacat ca  in Romania  turismul cu sau fara promovarea vreunei blonde, ramane  in stadiul de involutie. Personal nu am fost multumit de ce am vazut in interiorul cetatii, fata de ce ma asteptam sa vad.  In afara de  cateva centre de vizitat din interiorul cetatii: Turnul cu ceas, Camera de tortura, Camera armelor si doua Biserici nu prea am mai avut ocazia sa las bani pe undeva, sau sa bag mana in buzunar dupa portofel pentru a  rasplati astfel comunitatea din  orasul vizitat. Chiar si  biletele  de intrare la obiectivele mai sus amintite  aveau un pret mai degraba simbolic, care  pentru strainii care-si  primesc salariile in euro,  semnificau maruntis si probabil nici nu si-l treceau  in  bugetul de cheltuieli de vacanta. Un pret de bilet care pentru ei putea insemna  moneda de  un euro pe care o dau cersetorului de la coltul strazii care  doar sta cu mana intinsa neoferind nimic in schimbul acelei monede.

Au fost si lucruri care m-au impresionat  in interiorul Cetatii: Turnul cu ceas, un obiectiv de vizitat. Ofera  o priveliste minunata din varful lui,  o portie insemnata de istorie si cultura, arhitectura si sculptura, cat si  un mecanism de ceas de turn la vedere,  ce reprezinta o ocazie rara pentru multe persoane de a vedea asa ceva.
Camera de tortura dupa cum o spune si numele reprezinta doar o camera si atat, in care nu ai prea multe de vazut, dar probabil ca si mirosul  si umiditatea din ea  faceau elementul torturii.
Camera armelor mi-a placut in mod deosebit. Aici sunt patru incaperi pline ochi cu tot felul de arme  medievale sau  arme de foc. NU sunt un impatitmit al armelor, fac parte din cei ce-si doresc sa nu se fii inventat vreodata, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot atrage atentia daca tot exista si au fost perfectionate.

Cetatea ofera  privelisti superbe, fiind asezata pe o colina. Deseori  privirea panoramica ofera  un spectacol de culori  si forme, iar in cazul Cetatii din Sighisoara aceasta  priveliste este  de-a dreptul interesanta, dar nu tocmai cea mai cea din cate am vazut pana acum.

Am avut placerea sa vizitez  Sighisoara, respectiv cetatea  si in zi de festival si intr-o zi obisnuita si tin sa spun ca ma asteptam la mult mai mult fata de ce  am vazut.  Printre cele mai interesante  "evenimente" petrecute  acolo a fost participarea la o sceneta desprinsa din viata reala medievala in care  vrajitoarea  cetatii era dusa la judecata. Localnicii  imbracati in straie  medievale s-au strans ei stiu din ce cotloane intr-o ceata spontana si au mers la casa vrajitoarei pentru a o acuza de    strangere de averi  de pe urma vrajitoriei.  A urmat judecata si  pedeapsa vrajitoarei  care in timpul judecatii si-a tot luat biciuri pe spinare. A fost o sceneta cu happy end, vrajitoarea fiind ceruta de sotie de mincinosul satului pentru a o scapa  pe aceasta de pedeapsa pe care i-o   dadea judecatorul.  Pe  parcursul scenetei  spectatorii erau introdusi in poveste   intr-un mod inoportun, punandu-i pe acestia in pielea personajelor fara vointa lor. Chiar si asa cred ca oricine si-ar fii dorit  sa fie  ales  sa participe chiar si pentru cateva clipe in  povestea  expusa multimii.
Ceea ce nu mi-a placut insa, daca e sa gandesc  cu mintea unui turist strain, este faptul ca  sceneta   a fost jucata doar in limba romana si nu am vazut vreo  alternativa sau vreo versiune  in limba engleza cel putin. Asta e o bila neagra din partea mea. Cred ca se puteau organiza si scenete in limba engleza avand in vedere ca suntem o natie  de oameni care in curand  va vorbi limba engleza mai lesne decat  limba romana. Ma refer aici la generatia FB, la generatiile noi si la oamenii destepti care de obicei coincid cu cei ce isi fac si timp sa calatoreasca.

Din pacate am avut mai multe bile negre de dat decat albe  cu privire la spiritul si  mediul inconjurator al Cetatii, fata de ceea ce ma asteptam sa vad. Este drept ca vina  imi apartine, pentru ca m-am dus cu sperante mari si  ce am gasit acolo a fost sub asteptari.

Read More

Poveste de superblogger

        Aventurile unui superblogger

           Povestea aduce in prim plan bloggerii din Romania care se intersecteaza in circumstante mai putin obisnuite. Nu se cunosc, insa comunica periodic. Lupta pentru acelasi scop, dar nu se ataca unul pe celalalt. Singura unealta pe care o folosesc in aceasta lupta la distanta este blogul fiecaruia iar frontul de lupta este clasamentul Superblog. Fiecare dintre acestia are o pasiune deosebita pentru blogging si isi doreste sa ajunga cat mai cunoscut in Romania. Prin intermediul Superblog s-au cunoscut ca si adversari, dar scopul lor comun este sa scrie articole de calitate si sa primeasca note cat mai mari pentru a fi propulsati cat mai sus in ierarhia competitiei. 
          Lupta are loc in decursul anilor, iar cei mai buni se aleg de la o editie la alta. Firul povestii urmareste evolutia bloggerului Adrian Rotaru, care este personajul principal al filmului. Evolutia sa incepe in anul 2011 cand realizeaza ca are nevoie de ceva nou pentru el si blogul sau. Se inscrie astfel in competitia Superblog2011 in care spera sa termine cat mai sus. Incheie pe locul 44 obtinand o diploma de finalist si un premiu pentru clasarea in primii 50 de superbloggeri ai anului. Este bucuros de ceea ce a realizat, dat fiind faptul ca infruntase peste 250 de oameni. Face schimb de link cu www.Robintel.ro, blogger care castigase competitia si adauga alte pagini in blogroll. Aventura sa nu se opreste insa acolo. Pe masura ce timpul trece, blogul sau capata un alt scop. Nu mai scrie numai de placere, ci incepe sa monetizeze pasiunea sa de pana atunci. Vin momente de cumpana in care vrea sa renunte, dar se trezeste la realitate si continua aventura din spatiul virtual. Tot in 2011 ia contact cu bloggerii mai experimentati din Ploiesti, cu care se intalneste lunar in offline. Acestia il inspira prin activitatile lor, asa ca Adrian Rotaru se implica in propriile proiecte si se alatura unor campanii, crescandu-si imaginea de blogger, cel putin la nivel local. 
           In 2012 lupta sa cu bloggerii din Romania continua. Se inroleaza din nou in competitie, dar timpul nu-i permite sa ajunga la finalul acesteia. Ramane insa la curent cu desfasurarea concursului si descopera un nou castigator in spatele blogului www.mnealui.info. Castigatorilor Superblog din anii 2011 si 2012 li se alatura ca  bloggeri parteneri www.LexaVerzes.ro, www.Nebuloasa.info,
www.Irealia.eu, www.sexulslab.info si www.romaniistiuromaneste.wordpress.com

           In anul 2013 nu participa la Superblog. Are cateva proiecte strans legate de calitatea sa de blogger. In luna martie participa activ si cu succes in proiectul „100 de km impotriva sedentarismului”, proiect in cadrul caruia parcurge in mers pe jos distanta dintre Ploiesti si Brasov. Doua luni mai tarziu ajunge pe bulina rosie TedX unde intra in pielea unui personaj-vedeta si este aplaudat de un public exigent. 
           In 2014 ii revine pofta de Superblog si isi propune sa termine in primele 20 de locuri si trateaza cu seriozitate competitia, urmarind toate emisiunile Superblog de pe www.RadioLynx.ro.  Inevitabil, urca in topul zelist. Revenit cu picioarele pe pamant, filmeaza pentru Happy (in) Ploiesti si incepe o noua colaborare in sfera online datorita activitatii de pe blog.
           Povestea este intrerupta in mod subit in timpul competitiei SpringSuperblog2014, cu Adrian Rotaru pe un loc 13. L-a ajuns ghinionul, s-au norocul l-a propulsat spre inaltimea clasamentului? Filmul se termina in coada de peste, continuarea putand fi inchipuita de catre public, conform asteptarilor fiecarui individ.
Trailer-ul poate fi vazut in emisiunea „Destine ca-n filme” pe TVR2.
Scenariul este inspirat din realitate.

Articolul participa la competitia Spring Superblog2014.
             

Read More