Serialul Yazaki. Episodul 4

... La revenirea ariei Yaris din concediu, m-am reintors pe clampul pe care mi se jupuise pielea de pe degete. Am stat putin sa lucrez acolo am mai vorbit cu colegii iar apoi a venit profa si m-a dus pe o alta linie, unde cica era mai mare nevoie de un om si unde urma sa si raman. Aici am intalnit niste baieti pusi pe sotii foarte tare cu care am ras in fiecare zi, trecand peste dificultatea lucrului si a vitezei la care eram supusi zi de zi. Aici am reusit sa ma integrez mult mai repede si mai bine decat in grupul celalalt de "clampari". Si pentru ca nimeni de la acel clamp nu era strigat pe nume, s-a pastrat regula si la mine. si s-au tot gandit cum sa-mi spuna ei mie, pana cand mi-au gasit porecla. Asa s-a nascut Pustiu, care avea sa faca atmosfera pe clamp si pe linia pe care lucra. Imi placea Pustiu, mai ales ca la clamp mai erau trei porecle care nu mi-ar fi placut: Zana, Tiganu respectiv Zmeu. Si m-am acomodat cu timpul si m-am acomodat greu, avand in vedere ca noi lucram 5 oameni la un clamp in loc de 4 cum era prevazut in programa. Si a mers asa cam doua luni de zile pana cand un baiat a plecat pe alt post si mi-a lasat mie intreg pasul de facut care mi se parea destul de dificil. Si am primit ajutorul colegilor, chiar daca ma mai "injurau"
cateodata crezand ca "trag pe ei" si ca nu lucrez la capacitate maxima. Dar eu imi dadeam tot interesul si nu reuseam sa fac fata. Credeam ca niciodata nu am sa reusesc sa tin acel pas, dar dupa vreo doua saptamani de perseverenta am inceput sa fiu campion pe acel pas si nu mai ramaneam in urma, ba chiar imi ajutam si colegii cand acestia se miscau mai incet. Si zilele treceau cam greu si erau si cam neplacute pentru ca erau mult prea multi ochi de care trebuia sa ne ferim, cand trebuia sa incalcam vreo regula, si atmosfera era una de azil de batrani caci nu mai auzeai pe nimeni sa tipe, sa faca vreo gluma ca sa rada toata linia. Insa noptile eram comic de teatru si faceam noaptea mai usoara. eram numai cu liderul care ne mai permitea sa ne dam in stamba atata timp cat nimeni nu gresea, atata timp cat nimeni nu ramanea in urma. Astfel aveam timp sa mai dansez cateva secunde pe muzica ce suna din telefonul meu care era la maxim pus intr-o cutie pentru a accentua intensitatea sunetului. Devenisem atat de bun incat faceam caterinca de toti si de toate fara a-mi pierde pasul, fara a gresi. Chiar si sefa radea de poznele mele si cand avea timp venea sa lucreze alaturi de noi la clamp caci atmosfera era una care te mai facea sa uiti ca trece timpul greu la munca. Mai aveam cateodata minute intregi de lenevie in care niciunuia de la clamp nu-i ardea de munca si atunci ramaneam in urma asteptand sa ni se trimita al 5-lea om. Atunci sefa se enerva pentru ca stia ca putem dar nu vrem, incepea sa ne bombane, dar pana la urma trimitea un om ca sa ne ajute. In acel moment incepeam si noi sa tragem tare sa ne golim pomul (suportul pe care stateau cablajele care veneau de la pasul dinaintea noastra) si din 5 cablaje stranse reuseam sa ajungem la niciunul intr-un sfert de ora, enervand pe cei care erau dupa noi pentru ca se umplea pomul la ei.
Pauzele le asteptam cel mai tare, caci aveam timp de 6-7 minute de respiro (la pauza mica) si de vreo 15-16 minute (la pauza mare) caci restul de minute pana la 10 respectiv 20 (pauza mica = 10 min, pauza mare = 20 min) le pierdeam pe drum, avand mult de mers pana la spatiul amenajat pentru pauza, unde se putea fuma si se putea bea cafeaua departe de galagia dinauntru. Eram cel mai fericit cand venea pauza si cel mai nefericit cand trebuia sa-mi misc fundul de pe scaun pentru a pleca inapoi pe linie.
In luna august la aproape doua luni de la angajare a avut loc o intalnire in afara locului de munca, cu toti muncitorii din Yazaki care vroiau sa ia parte la acest eveniment. Intalnirea a avut loc la Bucov avand ca invitati pe cantareata Nico, micutul Willmark, un ansamblu folcloric si multe alte surprize pentru angajatii care au venit cu copiii. In plus s-au oferit tichete cu ajutorul carora puteai cumpara apa si mici de la spatiile amenajate de ei. surprizele pentru copii au constat in saltele gonflabile pe care puteau sari, coborarea pe sfoara cu ajutorul scripetelui, baloane cu gaz, tatuaje nepermanente, desene, portrete si multe altele. A fost o zi frumoasa pe care o tin minte mai ales pentru faptul ca acolo am cunoscut-o mai bine pe Adriana Yaz2 asa cum am trecut-o in agenda telefonului si asa cum o am si acum.

Din episodul urmator

-> Ce am mai facut la Yazaki Summer Party
-> Poze de la Yazaki Summer Party
-> Goana dupa bani
-> Probleme cu Tiganu'
-> Profesor pentru oameni mari