Doua trei planuri de viitor

Nu stiu daca as mai putea munci in Romania pe un salariu minimum sau putin peste minimum. Si spun asta dupa numai doua luni dupa ce am inceput munca in Anglia. Tara asta mi se pare mult prea civilizata fata de Romania mea. Si oamenii de aici sunt mult mai buni, tocmai pentru ca nivelul de trai este unul decent si nu indeamna cetateanul de rand sa fure sau sa incerce sa obtina avantaje in mod ilegal de la stat. Sigur ca se intampla si asta, dar la o scara mult mai mica decat in Romania si probabil ca o parte din aceste nedreptati sunt facute de fapt tot de imigranti.

Si totusi visez sa ma intorc intr-o buna zi in Romania si sa imi incep propria afacere. Desigur ca pentru asta trebuie sa mai muncesc o perioada in Anglia si mai mult de atat trebuie sa fac economii serioase. De altfel mie imi place in Romania. Nu zic nu. Ca nu imi mai place Ploiestiul, orasul in care am crescut, asta este alta poveste. Nici nu e mare lucru de placut la un oras atat de poluat.

Dar asta nu inseamna ca nu ma pot intoarce intr-un oras de munte, ceva mai primitor si ceva mai aerisit. Nu stiu inca ce afacere as putea sa incep in Romania si sa aiba si succesul asteptat de mine,  dribland cat mai mult taxele din Romania, dar in acelasi timp fiind in legalitate. Sau macar la limita ei, asa cum se afla multe firme mici.

Stiu insa ca idei de afaceri am destule. Sigur ca niciuna nu garanteaza succesul daca nu ai ingredientele necesare. Nu e chiar ca in bucatarie, acolo unde ma apuc sa gatesc cu "ce am in casa" atunci cand ma apuca o "criza Masterchef". In afaceri ar fi cel mai bine sa fii pregatit atunci cand faci primii pasi, altfel risti destul de mult ca afacerea sa nu mearga sau sa mearga pe linia de plutire, ceea ce e tot cam pe acolo.

Si daca ma gandesc la afacerea mea, ma gandesc si la angajatii care vor lucra pentru mine si pentru care nu m-as gandi vreun moment sa ofer salariul minimum pe economie. Asta numai in cazul in care as putea oferi bonusuri de performanta, prime, etc. In cazul asta as putea sa recurg la salariul minimum, recompensand si motivand angajatii. Dar desigur ca bonusurile sa poata fi  accesibil de atins iar primele sa-si aiba rostul, astfel incat si eu si ei sa fim multumiti. Dar e clar ca toate aceste planuri depind de multi factori si de natura afacerii in primul rand.

Ma simt atras de partea de agricultura, ramura cresterea animalelor. Asta pentru ca mi se pare ceva mai usor sa te bucuri de darul "vietii" ca sa zic asa. Ma refer la faptul ca animalele se reproduc si capetele rezultate pot fi vandute dupa o perioada. Sa ne gandim la un porc de exemplu. o scroafa fata in medie cam 10 purcelusi din care supravietuiesc primelor saptamani critice 7-8 tot in medie. Asta in care nu e ghinionul prea mare si scroafa ori ii mananca, ori se aseaza pe ei, strivindu-i, ori cine stie ce alte cauze de moarte timpurie se mai poate ivi. Fiecare purcelus poate fi vandut dupa ce a fost intarcat si pe el poti incasa cateva sute de lei. Depinde de marime si de alti factori. Asadar, ai mai multe sute de lei dintr-o data, investind in mare parte numai in mancarea scroafei.

Stiu ca la o ferma de genul acesta si cheltuielile sunt mari, dar poti creste afacerea progresiv. Plus ca langa porci mai poti pune si cateva vaci iar laptele acestora il poti folosi sa hranesti porcii din cand in cand. Dar deja intram in prea multe detalii, poate inutile acum.

Una peste alta, ma simt atras de agricultura, in special ceea ce inseamna cresterea animalelor. Si pe langa asta, ma simt atras de Romania, chiar daca legile ei ne omoara cu zile, parlamentarii ne fura mai mult decat furam noi oamenii de rand din Europa, iar saracia este in floare. Viitorul e cam sumbru in Romania pentru majoritatea populatiei, dar asta nu ma impiedica sa visez ca pot razbi intr-o zi si imi pot castiga cinstit si decent existenta in tarisoara mea natala.