Romania la Eurovision 2012

Încep prin a spune că România reprezentată la Eurovision de către trupa Mandinga, nu a avut tocmai succesul scontat. Motivul este simplu. Vocea de live deşi nu prea ar trebui specificat "de live" a fost sub orice critică, deşi la tv majoritatea persoanelor care şi-au dat cu părerea despre prestaţia Elenei, au avut o părere bună despre aceasta. O singură părere negativă am auzit la televizor, dar tot am fost mulţumit că cineva a fost pe aceeaşi lungime de undă cu mine. Nu o să insist pe acest subiect foarte mult, fiindcă mi-am spus părerea despre prestaţia Elenei la Eurovision. A fost o prestaţie de concert şi nu de concurs internaţional. Drept răspuns câştigătoarea Eurovision 2012 a lansat videoclipul melodiei Euphoria fix cu prestaţia live din cadrul concursului. Desigur că nu a fost nicio problema, fiindcă în ciuda faptului că a avut coregrafie destul de solicitantă, vocea ei nu a tremurat şi nu a sunat
nicidecum atât de rău precum a Elenei. În afară de aceste aspecte am mai observat două lucruri. Unul dintre ele este paradoxul legat de Marea Britanie care nu reuşeşte de câţiva ani să ajungă în prima jumătate a clasamentului final cu o piesă în limba de circulaţie internaţională care este culmea şi a lor, în timp ce multe alte ţări vorbitoare de alte limbi participa la concurs cu piese în limba engleză şi au cu mult mai mult succes. Celălalt lucru de care mi-am dat seama este că pe lângă criteriul politic de care se ţine seama la votare, vecinii îşi dau mai multe puncte datorită faptului că se acordă voturi ţărilor proprii de către cetăţenii care locuiesc lângă graniţele ţării şi care pot vota folosind reţelele vecinilor. Cu alte cuvinte, cu cât o ţară are mai mulţi kilometri de graniţa, cu atât mai multe puncte pot primi de la vecini, fără ca acestea să vină în totalitate de la ei.
Aşadar nu numai criteriul politic şi de vecinătate contează în aceste cazuri.