Despre Prahova Bloggers Cars Challenge #phbcc

Vreau să spun câteva cuvinte despre  competiţia care a adus faţă în faţă un număr  mare de bloggeri ploieşteni. Pentru o primă ediţie, eu care nu am fost organizator am fost mulţumit.  După cum aţi putut citi acum câteva zile în articolul pe care l-am scris  ca să prezint evenimentul şi ca să "obţin biletul de intrare" în competiţie, evenimentul a fost  iniţiat de  Haotik.  Sper să nu aud nicidecum  păreri rău-intenţionate ale celor ce au participat, că cei care nu au participat  nu ar trebui să-şi dea cu părerea decât dacă au ceva bun de spus. Vreau păreri pro şi contra, dar de bun simţ şi chiar dacă  cineva      nu a fost mulţumit de orice aspect,  să-şi spună părerea într-un mod civilizat fără să lovească în organizatori.

  Eu  ca şi critică, dar constructivă,  spun că  trebuia să se ia o măsură  încă din faşă de când s-au descoperitproblemele pe circuit.  Pentru cine nu a fost prezent: cu fost probleme cu maşinuta de culoare portocalie (galbenă cum spun unii). De fapt problema nu stătea în maşinuţă ci în traseul care nu o avantaja şi care  avea câteva puncte unde şansele să  sară de pe pistă erau de 50 %. Asta dacă nu cumva mergeai mai încet şi atunci rămâneai clar în urmă faţă de adversar care putea greşi decât dacă vroia viteză  în exces, sau dacă cumva se ciocnea de cealaltă maşinuţă la una din intersecţii.  Deşi s-au făcut  câteva  modificări din mers, nu s-a reuşit echilibrarea  şanselor  între cei doi concurenţi, indiferent de numele lor sau de  abilitatea cu care manevrau maşinuţa. Cu o singură excepţie în celelalte 7  confruntări  maşinuţa verde care avea traseul fără locuri de derapaj chiar şi la viteze mai mari,  a câştigat detaşat.  O altă problema a fost cea a arbitrilor care nu înţelegeau suficient de bine
traseul care se tot schimba din cauza intersecţiilor, astfel repunerea maşinutelor pe pistă era  uneori o enigmă, fiind decisivă plasarea ambelor maşinuţe pe aceeaşi linie.  În acest caz  senzorul de la linia de sosire înregistra  un concurent care a trecut linia de sosire de două ori în acelaşi tur cum ar veni, iar celălalt deloc. Ideea mea cu timpii comparativi a venit în timp util, după numai două confruntări disputate, însă nu şi-a găsit aplicare decât din sferturile competiţiei, când fiecare concurent a alergat cu maşinuţa mai puţine tururi de pistă, comparându-şi timpul cu cel al adversarului direct şi astfel stabilindu-se câştigătorul.  Pe mine nu m-a ajutat ideea mea bună, dar măcar a  făcut lupta mai strânsă şi mai  echilibrată din punct de vedere al şanselor pe care le avea fiecare participant.  Trebuie să spun că la această primă întâlnire (sper să mai fie şi altele) de la PHBCC
câştigătorul nu a fost un blogger ci  soţul bloggeriţei Vienela care a scris  pentru acesta articolul  necesar pentru participarea în competiţie. A fost o experienţă interesantă mai ales pentru faptul că nişte oameni mari s-au întâlnit să se joace cu maşinuţe.