luni, 1 octombrie 2012

Mers pe jos între Ploieşti şi Bucureşti

Sunt receptiv la provocări, mai ales dacă acestea nu sunt gen "pariu cu frica." Aşa că am acceptat imediat provocarea lansată de John Cristea de a străbate la pas distanţa dintre Ploieşti şi Bucureşti. Nu i-a luat mult să mă convingă. A reuşit din prima încercare. Poate mai mult i-a luat lui să se convingă că eu sunt omul potrivit cu care să pornească la drum în această aventură. Mi-am dat seama de asta datorită faptului că tot insista cu întrebări legate de rezistenţa mea la efort, de condiţia mea fizică, de mersul pe jos în ceea ce mă priveşte, coroborate toate acestea cu îndemnul de a încerca să mai pun câteva kilograme pe mine înainte de ziua plecării spre Bucureşti. Chiar dacă nu ne cunoşteam mai deloc unul pe celălalt (nu cred că am vorbit mai mult de 5 ore cumulate, de când ne-am cunoscut şi până la hotărârea luată, de a merge impreună pe jos spre Bucureşti), am picat de acord să facem acest drum. Nu a ştiut mai nimeni de nebunia pe care urma să o facem. John mi-a mărturisit că a mai vrut să facă asta în trecut cu mai multe persoane şi cu o mediatiyare serioasă a evenimentului. Nu i-a reuşit atunci din cauza neseriozităţii de care au dat dovadă posibilii camarazi de "expediţie". Între timp el nu a renunţat la idee şi iată-ne puşi pe fapte mari. Am creat si un haştag pe Twitter pentru a ţine conectaţi în online cunoscuţii şi pentru a face cunoscut evenimentul exact în momentul desfăşurării lui. Sâmbătă, 22 septembrie 2012, m-am trezit cu noaptea-n cap cu gândul că voi porni în provocarea vieţii mele. Nu ştiu cum văd alţii această iniţiativă dar mie mi se pare de-a dreptul nebunească într-un secol al vitezei, când alţii ar prefera să se deplaseze cu mijloace de transport cât mai rapide. Vineri spre sâmbătă noaptea, somnul meu a avut de suferit. Am avut emoţii şi le-am resimţit în vise. Aşa se face că nu am dormit decât 4 ore. Nici John, cu care m-am întâlnit la ora 05:20, nu dormise prea mult, după cum mi-a spus chiar el. În timp ce aşteptam primul troleibuz al zilei, ne-am făcut inventarul câtorva lucruri care ne trebuiau pe drum. Totul părea a fi ok, iar noi eram dornici de aventură. Am străbătut Ploieştiul cu mijloacele de transport în comun, ne-am făcut câteva poze în faţa gării de Sud a oraşului. Am ajuns la ieşirea din Ploieşti spre Bucureşti şi am luat-o imediat la pas, nu înainte de a porni pedometrul.  Va urma...

7 comentarii:

  1. in sfarsit, ai inceput sa povestesti! Ca ma intriga atata secretizare a experientei.
    Da, si mie mi se pare nebuneasca experienta, dar genul de nebunie frumoasa.
    Pentru cine te cunoaste insa recomandarea lui John de a te ingrasa putin suna haios.
    Eu nu cred ca enduranta are legatura cu kilogramele, in schimb cu somnul cred ca are. De-asta mi se pare mai riscant ca ai plecat la atata drum cu doar 4 ore de somn, decat ca ai plecat cu kilogramele tale neupgradate.
    Vezi doar ca pozele pe care vi le-ati facut in fata Garii le-ai ilustrat cu una facuta in fata Hipodromului.
    Mi-a placut faza cu pedometrul. Exista asa ceva sau e una din inventiile tale? Oricum, daca nu exista ar trebui sa existe. Plus ca suna bine. :)
    p.s. !!! tuu, pe borna kilometrica scrie cumva Bucuresti 71 de km?? Ori nu vad eu bine, ori astia nu s-au informat de pe google. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta da aventura curata !! si fara somn ? Uhh sunt curios de continuare !!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ideea mi se pare foarte interesanta, si cred ca merita incercata. Pare genul de lucru pe care ar trebui sa il faci cel putin odata in viata. Astept sa vad cu a decurs drumul chiar sunt curios, cine stie poate ma aventurez si eu intr-un traseu de genul asta

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici un feedback pana acum ? Nu cred ca am mai auzit pe cineva cu astfel de challenge.

    RăspundețiȘtergere
  5. As vrea sa incerc si eu ceva asemanator dar la mine deja dupa 2 kilometri sunt obosit mort cred ca trebuie ceva antrenament innainte.
    Abia astept sa vad cum decurg lucrurile si la tine, Succes .

    RăspundețiȘtergere
  6. Va marturisesc ca nu am facut niciun antrenament special inainte de a ma avanta in aceasta aventura, de aceea provocarea a fost cu atat mai mare. Nu eram convins ca voi ajunge sa o termin, dar vroiam sa-mi vad limitele asa ca am pornit la drum. Revin cu continuarile in curand.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mult succes si sper sa ai parte de vreme buna pe tot parcursul traseului. Drum bun

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea