Zambia este campioana Africii
Surpriza mare la Cupa Africii pe Natiuni unde Zambia s-a impus la loviturile de departajare in fata unei favorite clare. Zambia a invins Coasta de Fildes la loviturile de la 11 metri cu scorul de 8-7 dupa ce a mai avut o sansa de a inchide jocul. Si Coasta de Fildes a avut sansa mare de a castiga finala, dar penalty-ul executat prost de Drogba in timpul regulamentar, a facut ca scorul sa ramana 0-0. Zambienii au mai avut si o bara in extra-time, dar norocul urma sa le surada dupa emotiile dramatice de la punctul cu var. Punctul cu var era o buba mare de pamant care se "inversuna" la fiecare executare a loviturilor libere. Iata loviturile de departajare in videoclipul urmator:
Festivitatea de premiere a adus un ritual specific african, trofeul fiind adus printr-un dans catre scena amenajata pentru inmanarea lui. Grupul care dansa si striga, era condus in frunte de un fel de vraci sau ce vroia sa fie el, care arata intr-un mod destul de dramatic, de parca ar fi fost pe moarte. Un batran a purtat trofeul in mainile sale pana la scena de premiere, dupa un drum de vreo 5 minute in care ma intrebam daca va ajunge pe picioarele sale pe podium. De ajuns a ajuns, dar nu am mai vazut daca a si plecat tot pe picioarele sale.
Zambia, cu un antrenor de culoare, dar in cazul acesta omul colorat era chiar unul alb, a reusit surpriza, ajungand in finala dupa ce a invins in semifinale o alta putere a fotbalului african, Ghana. Antrenorul alb s-a bucurat nespus, oferind o imagine deosebita cameramanilor la sfarsitul loviturilor de departajare, cand si-a luat un elev accidentat si l-a purtat pe bratele sale pana la gramada jucatorilor care se bucurau de victorie si invocau divinitatea intr-unul din colturile terenului. Apoi antrenorul a continuat sarbatoarea topaind pe toata lista de atletism a stadionului, imbratisandu-se cu toata lumea si strigand in gura mare. Contrastul bucuriei zambienilor s-a realizat prin lacrimile si dezamagirea de pe chipurile tuturor ivorienilor care in acele momente pareau a echipa feminina. Balta de lacrimi nu a reusit insa sa inlocuiasca cele 3 penalty-uri ratate in meci, asa ca ivorienii s-au resemnat la ceremonia de premiere la care au primit medaliile de argint.
Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta
Festivitatea de premiere a adus un ritual specific african, trofeul fiind adus printr-un dans catre scena amenajata pentru inmanarea lui. Grupul care dansa si striga, era condus in frunte de un fel de vraci sau ce vroia sa fie el, care arata intr-un mod destul de dramatic, de parca ar fi fost pe moarte. Un batran a purtat trofeul in mainile sale pana la scena de premiere, dupa un drum de vreo 5 minute in care ma intrebam daca va ajunge pe picioarele sale pe podium. De ajuns a ajuns, dar nu am mai vazut daca a si plecat tot pe picioarele sale.
Zambia, cu un antrenor de culoare, dar in cazul acesta omul colorat era chiar unul alb, a reusit surpriza, ajungand in finala dupa ce a invins in semifinale o alta putere a fotbalului african, Ghana. Antrenorul alb s-a bucurat nespus, oferind o imagine deosebita cameramanilor la sfarsitul loviturilor de departajare, cand si-a luat un elev accidentat si l-a purtat pe bratele sale pana la gramada jucatorilor care se bucurau de victorie si invocau divinitatea intr-unul din colturile terenului. Apoi antrenorul a continuat sarbatoarea topaind pe toata lista de atletism a stadionului, imbratisandu-se cu toata lumea si strigand in gura mare. Contrastul bucuriei zambienilor s-a realizat prin lacrimile si dezamagirea de pe chipurile tuturor ivorienilor care in acele momente pareau a echipa feminina. Balta de lacrimi nu a reusit insa sa inlocuiasca cele 3 penalty-uri ratate in meci, asa ca ivorienii s-au resemnat la ceremonia de premiere la care au primit medaliile de argint.
Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta
daaa, am vazut si eu finalul de meci. M-a chemat maica-mea de fapt sa-l vad pe fotomodelul "pata de culoare" antrenor al zambienilor.
RăspundețiȘtergereInteresant domnul Vulpe (asa il cheama, Renard).
Imi plac penalty-urile de felul meu (sunt cruda), am tinut cu zambienii (ca sunt mai saracuti decat alde Drogba) , dar mi s-a parut foarte interesanta ceremonia de premiere, cea cu vraciul (care vad ca ti-a lasat si tie aceeasi impresie). La final m-am uitat si eu dupa el, dar nu i-am mai reperat decat pe restul.
Mi-au mai placut rugaciunile si ritualurile zambienilor, imi place unitatea unei echipe in momentul loviturilor de la punctul cu ... vorba ta, cu var, tarana, iarba etc
Hai ca a fost cel putin la fel de frumos precum un meci de baschet feminin din Coreea ;)