Emoții negative? Cum scăpăm de ele?
V-ați întrebat vreodată de ce emoțiile negative sunt mai intense decât cele pozitive? De ce oare bucuria sau iubirea se estompează mai repede decât furia, frica sau tristețea? Din punctul meu de vedere emoțiile negative sunt mai pregnante pentru un individ deoarece nu trăiește cu ele permanent. La oamenii simpli care se bucură pentru lucrurile simple, care respectă viața și iubesc ceea ce au emoțiile primare negative, precum tristețea sau furia, apar pe nepusă masă și sunt trăite mai intens. Acestea nu sălășluiesc în tipul de oameni simpli și bucuroși cu ceea ce au, tocmai de aceea, nefiind obișnuiți cu emoțiile negative, au tendința de a reacționa deplasat. Acest lucru se întâmplă mai rar în cazul emoțiilor primare pozitive. Iubirea și bucuria trăiesc în oamenii simpli și sunt hrănite zi de zi de lucrurile mărunte care îi bucură și care îi îndeamnă să iubească și să se bucure necondiționat.
Spre exemplu eu sunt o persoană care se mulțumește cu lucruri simple. Nu sunt veșnic nemulțumit și nici veșnic trist. De aceea atunci când situațiile limită apar în orizontul meu, reacționez destul de atipic față de felul meu de a fi. Mai concret: dacă sunt tras la răspundere pentru un lucru făcut greșit de altcineva, mă schimb dintr-o dată din omul calm și pacifist în omul furios care ar face orice pentru a demonstra contrariul. Îmi apăr interesele sub impulsul furiei. Mă descarc deseori prin ton ridicat și argumente care să-mi susțină nevinovăția. Mă simt norocos că nu sunt și violent verbal sau fizic, că în rest reacțiile mele pline de furie nu-mi fac cinste deloc în comunitate.
Știu că tonul ridicat ascunde în unele cazuri lipsa argumentelor. În cazul meu tonul ridicat mă ajută să mă descarc. Îl folosesc uneori chiar și în cazul în care nu mă cert cu cineva, ci „vorbesc” cu mine, făcându-mă auzit de cine trebuie. Reversul furiei mele se transformă în tristețe. Indiferent dacă sunt vinovat sau nu, dacă am dreptate sau nu, după o ieșire nervoasă mă retrag în propria-mi „carapace”. Mă întristează faptul că am avut o ieșire nervoasă la care au fost nevoiți să asiste alți oameni. Nu vreau să transmit emoții negative oamenilor din comunitatea în care mă aflu, dar în viață nu se întâmplă de fiecare dată ceea ce ne dorim. Tristețea mea se transformă la final în scuze. Ofer scuzele mele tardive celor ce le-am vorbit pe un ton răstit, indiferent dacă dreptatea a fost de partea mea.
Totuși cum scăpăm de aceste emoții negative fără să-i afectăm pe cei de lângă noi? Lucrez de ani buni la acest aspect în ceea ce mă privește.
Am pus câteva idei în aplicare:
Sursă foto: |
Spre exemplu eu sunt o persoană care se mulțumește cu lucruri simple. Nu sunt veșnic nemulțumit și nici veșnic trist. De aceea atunci când situațiile limită apar în orizontul meu, reacționez destul de atipic față de felul meu de a fi. Mai concret: dacă sunt tras la răspundere pentru un lucru făcut greșit de altcineva, mă schimb dintr-o dată din omul calm și pacifist în omul furios care ar face orice pentru a demonstra contrariul. Îmi apăr interesele sub impulsul furiei. Mă descarc deseori prin ton ridicat și argumente care să-mi susțină nevinovăția. Mă simt norocos că nu sunt și violent verbal sau fizic, că în rest reacțiile mele pline de furie nu-mi fac cinste deloc în comunitate.
Tonul ridicat denotă lipsa argumentelor
Sursă foto: |
Cum scăpăm de emoțiile negative?
Totuși cum scăpăm de aceste emoții negative fără să-i afectăm pe cei de lângă noi? Lucrez de ani buni la acest aspect în ceea ce mă privește.
Am pus câteva idei în aplicare:
- Tonul ridicat este o unealtă bună pentru exprimarea furiei. Dar dacă te folosești de această unealtă într-un dialog care degenerează, atunci nu vei găsi un remediu ci vei agrava starea de furie.
- Răbdarea.... hmmm răbdarea este o unealtă bună și eficientă în cazul furiei. Dacă am folosi-o mai des în viața de zi cu zi, ne-am trata cu toții de furie, fără să știm că am fost cuprinși de această emoție. Să știți că uneori îmi iese. Folosesc răbdarea, mă calmez, uit conflictul și furia dispare. La sfârșit judec la rece și iau decizia cea mai importantă în stingerea conflictului care mi-a declanșat furia.
- Resemnarea. Te poți retrage la timp dintr-un conflict în care furia care te-a cuprins te poate dezavantaja. Nu este chiar cea mai bună metodă de aplicat pentru un individ. A te resemna te poate face după caz, să recunoști greșeala și să ți-o asumi. Nu e cazul să te resemnezi dacă nu ești vinovat.
Sursă foto: |
Din cele trei idei pe care le-am tot încercat de-a lungul timpului, răbdarea mi se pare cea mai importantă unealtă împotriva furiei. Este greu să te calmezi într-o situație critică, dar este esențial să faci asta. Răbdarea te poate ajuta în multe situații limită. Învață să o controlezi! Nu o poți cumpăra dar o poți obține în mod gratuit prin exercițiu. În loc să te agiți respiră adânc, retrage-te judecă la rece și în cele din urmă rezolvă problema în favoarea ta!
Acest articol este inspirat din fapte reale și scris pentru Superblog 2014!
Utile sfaturile tale pentru a scăpa de emoții negative. Trebuie să mai lucrez și eu pe la răbdare.
RăspundețiȘtergereCred ca rabdarea o au multi in doza mica. Doar traim in secolul vitezei...
ȘtergereFoarte corect. Furia naste furie mai departe si se potenteaza cu fiecare argument adus. Se naste astfel un dialog al surzilor. Rabdarea insa, manifestata natural sau educata in ani de zile, reuseste sa "demonteze" furia initiala. Dupa ce trece momentul de maxima intensitate, poti analiza la rece si poti rezolva situatia cu mintea limpede. Felicitari, ai transformat negativul in pozitiv :)
RăspundețiȘtergere