Azi sunt Fan Brânză. Azi sunt regizor şi scenarist

Stai să vezi cum s-a născut povestea asta. Într-o dimineaţă de 1 Martie am aflat că s-a lansat Superblog 2014 ediţia de primăvară. Aşteptam cu nerăbdare să mai particip la Superblog, să-mi dau frâu liber imaginaţiei pe teme propuse de alţii şi să fiu notat în funcţie de inspiraţia si creativitatea de care am dat dovadă în momentul redactării articolului. Nu mă aşteptam însă să am parte de o probă care să mă facă să-mi storc creierii încercând să găsesc un scenariu potrivit unei reclame pentru caşcavalul Delaco. Dar iata ca s-a intamplat si bine-mi pare.
Povestea reclamei de mai jos pe care am creat-o impreuna cu Delaco este ceva mai ampla decat pare.
Cred cu tarie ca fiecare obiect din lumea aceasta comunica cu celelalte. Prin cuvinte, semne, pozitie, culoare, aspect, forma, marime, etc. Plecand de la aceasta premisa voi continua ca atare in cele ce urmeaza:

Intr-un frigider plin de culoare se aflau cateva zeci de produse alimentare. Fiecare avea cate o poveste de spus suratelor, iar timpul era limitat din pricina faptului ca oricand fiecare dintre ele putea sa fie separata de celelalte. Legumele erau multe si aveau povesti din cele mai interesante. Ceapa era mandra de evolutia sa de-a lungul vietii. Povestea cum a fost luata DELACOmerciantii din piata care vindeau seminte de rasad pentru parcele intregi de surate usturate. Cornel, taranul care a luat-o pe cand era doar o samanta a sadit-o cu toata dragostea sa intr-o jardiniera. DELACOrnel a urmat drumul catre un alt taran. Constantin era un producator cu certificat care vindea in piata tot felul de legume. A crescut frumos, s-a facut mare, iar toamna a fost cumparata DELACOnstantin de o doamna draguta si eleganta care i-a zambit frumos taranului.
Povestile legumelor erau semanau destul de mult si vroiau sa afle mai multe despre produsele lactate, despre mezeluri si bauturi. Cele mai multe dintre acestea spuneau ca ultima data au fost cumparate DELACOra.

Cascavalul era ceva mai vorbaret si datorita faptului ca era mereu asezat in centru precum Soarele in Sistemul solar, era auzit de toti martorii. Astfel acesta incepuse sa-si spuna povestea. Stia ca existenta lui in acel frigider se trage DELACOw & people si ca, de cele mai multe ori, deserveste tot acestora. Drumul sau lung si procedeele dificile prin care ajungea produs finit, matur, nici nu mai conta cand isi aducea aminte de informatia ADN-ului sau cu care a fost inzestrat. Avea in lapte (a se intelege sânge) gustul bun, grasimea optima necesara, culoarea extraoridnara si cel mai important bucuria. Pe aceasta din urma o impartasea oricui avea sa-l consume si o primea inapoi de la acestia. Astfel invatase DELACOpii cum mananca in joaca si cum se joaca mancand. DELACOnstructori invatase cum se zideste orice pe lumea aceasta prin munca, daruire si ambitie.
Avea multe povesti care proveneau din ADN-ul lui de cascaval iar printre cele mai importante era aceea ca  "Vechile obiceiuri nu dispar niciodata ci devin din ce in ce
mai speciale"

Acest articol participa la competitia SpringSuperblog2014.
Sursa foto & video Delaco.ro