Hraneste-ti copilul cu povesti!
Dragii mei cititori, astăzi trebuie să vorbim despre lectura în rândul adolescenților, adulților, dar mai ales a copiilor cu vârste cât mai fragede. Vorbim despre cum îi facem să citească. Mai mult, mai puțin, după posibilități. Ideea principală este că TREBUIE să citească.
Propun câteva idei pentru ca cititul să devină o activitate la modă și o „pasiune obligatorie”.
- Încurajrea oamenilor să citească în aer liber. Se poate face prin intermediul televiziunilor, în loc de „Pentru sănătatea dumneavoastră, consumați minim doi litri de lichide pe zi”, și alte mesaje de acest gen.
Acest lucru se întâmplă deja în București. Oamenii citesc în stație, în metrou, în parcuri și multe alte locuri publice. În alte orașe ale țării, faptul că citești într-un loc public este văzut ca un obicei ciudat, practicat de un om ciudat.
- Prin același canal de promovare se pot lansa și mesaje precum „În fiecare zi citește-i o poveste copilului tău!” sau „- Pentru o cultură generală bogată citește o carte în fiecare săptămână!”
Știu că pare o utopie ceea ce spun eu, dar până nu va fi implementată nu ne vom putea da seama dacă are sau nu efectul scontat. Cititul poveștilor de către mame, pruncilor lor, le va induce pe viitor micuților o stare de bine atunci când vor începe să citească. Este de la sine înțeles că sugarul asimilează cunoștințe provenite din „materialul predat” de către părinți. Nu se naște vorbind, nu se naște citind și nici nu are pasiuni de vreun fel. Părintele este cel care îl poate îndruma în viață și de aceea contează cum o face încă de când acesta este în fașă. Eu am rămas plăcut surprins când am văzut-o pe nepoata mea la numai doi anișori cum spunea rezumatul poveștilor pe care i le citea bunica ei. Cunoștea chiar și toate animalele din cartea „Pixi știe tot. Pui de animale” chiar dacă încercai să o încurci.
- Organizarea de debate-uri între școlarii de toate vârstele, pe categorii, desigur.
Debate-ul pe marginea unei lecturi poate fi extrem de interactiv și de antrenant. Pe lângă faptul că poate strânge la un loc mai multe suflete care vorbesc despre aceeași carte citită, aceleași personaje îndrăgite, aceiași autori preferați, formează un mediu propice pentru acel public speaking pentru care oamenii ajunși la anumite vârste constată că nu îl controlează. Vorbitul în public poate rupe barierele, poate schimba personalitățile introvertite ale indivizilor.
Editura All încurajează lectura și asta îmi place. Îmi place că mai sunt încă oameni care speră că în România, în rândul adolescenților și chiar al adulților, beletristica poate reveni ca parte din cotidian. Să ne imaginăm că dimineața când ne trezim, dorim să aflăm din cartea de sub pernă cum își continuă Oksa Pollok minunatele povești de aventură care au făcut furori în toată lumea. Putem face asta înainte să punem mâna pe gadget și să deschidem rețelele de socializare care nu fac altceva decât să ne țină pe loc și la distanță unii de ceilalți. Eu cred că putem, iar dacă părinții vor îndruma copiii să citească, atunci vom avea un popor mai înțelept peste câteva generații.
Sper că m-am făcut înțeles și vă invit să vă terminați de citit cartea de pe noptieră. Sper că aveți așa ceva!
Acest articol participă in competiția SpringSuperblog2014.
Stai ca aici am multe de comentat, ca prea imi place subiectul si sunt de acord cu ideile, cu un mic 'amendament'.
RăspundețiȘtergere- in primul rand cei de la All chiar au multe carti frumoase, nu doar aventurile Oksai Pollok. E drept, seria 'Strada Fictiunii' e pentru varste mai mari, dar de ce nu ar avea si parintele cartea lui, dupa ce a stins lumina in camera copilului ? :)
- ai fost nedrept un pic cand ai mentionat ca mamicile sa citeasca pruncilor. Printre prietenii mei mai toti care au copii mici le citesc seara cate o poveste, dar cateodata tatal, cateodata mama. Imi dau seama ca eu am prieteni speciali, fiindca la nivelul general al populatiei procentajul parintilor care isi 'hranesc' copiii si cu povesti e destul de scazut.
- apoi, sunt de acord cu toate cele trei metode propuse de tine, lucrurile facute aparent in gluma cateodata au mai multa seriozitate decat impunerile din exterior, care nu functioneaza mai niciodata.
- mi-a mai placut mult o idee, de care nu multi sunt constienti. Anume ca daca iti trimiti copilul needucat la scoala, deja invatatorul / profesorul nu prea mai poate indrepta lucrurile. Deci da, copilul trebuie in primul rand invatat de parinti sa citeasca, daca nu, mai tarziu cam greu se mai capata 'abilitatea' de a citi, fiindca e o abilitate si asta.
- faptul ca in orasele mai mici lumea priveste ciudat lectura in public e cat se poate de adevarat. Dar se poate si mai rau, sa ajungi la sala de sport prea devreme si atunci, in loc sa scoti telefonul sa joci doua jocuri, sa scoti o carte si sa citesti 10 pagini. Sa vezi atunci priviri in jur ! :)
- Dar fiindca spuneam ca am si un 'apostrof' la ceea ce ai propus tu :
lecturarea povestilor este esentiala, dar ele trebuie apoi discutate cu copilul, pentru ca acesta sa invete sa judece si critic, fiindca altminteri, preluarea ca atare a povestilor va crea asteptari false in legatura cu viata reala si dezamagiri. Sau poate, niste povesti mai realiste, care sa invete copilul ca perfectiunea nu prea exista in viata de toate zilele, iar daca exista, ea nu dureaza pana la adanci batraneti. Adica un soi de 'demitizare' a povestilor prea-frumoase.