Peste optsprezece ani

Introducere

                   Și peste optsprezece ani tot mașina asta mi-aș dori-o drept alter ego. Ați citit bine! Alter ego-ul meu a devenit această mașină din momentul în care ne-am cunoscut. Ne confundăm din când în când chiar dacă nu facem parte din aceeași specie. (să nu-i spuneți că nu-i ființă că se supără și începe să claxoneze până când îi dau lacrimile pe parbriz)

De fapt nici eu nu mai cred acum că sub capotă are un motor rece și dur. Îmi pare atât de umană încât am botezat-o My Ego iar pe spatele ei scrie MAygo. E jocul meu de cuvinte scrise și citite și-s tare mândru de MAygo [...]

Cum a început...

Am optsprezece ani și aștept un nene într-o stație de autobuz. Oprește mașina și îmi spune să urc repede. Apoi mă oprește pe strada Jupiter și mă întreabă dacă am mai condus. Dau din cap în semn că nu, iar el începe să-mi descrie bordul. Mă uit atent la el și sunt tare emoționat de gândul că voi conduce pentru prima dată o mașină. După o introducere de circa un sfert de ceas instructorul coboară să-și ia o cafea. Rămân singur în mașină și încep să-mi recapitulez ce am învățat. Sunt pentru prima dată într-o mașină pe care o voi conduce și parcă nici nu pot sta pe scaun. Deodată aud o voce feminină: „Nu te panica, te voi ajuta eu!” Mă uit în jurul meu și sunt singur în mașină. Mă șterg la ochi precum un personaj din desene, crezând că nu m-am trezit și că probabil visez. „Sunt Toyota Aygo”. Aceeași voce își declina identitatea în timp ce eu mă credeam la camera ascunsă. Nu apuc să zic nimic și instructorul se întoarce cu paharul cu cafea în mână și mă invită la volan. În același timp vocea dispare, dar eu nu mă pot abține să nu-l întreb pe instructor ce este în neregulă cu mașina. El îmi spune că a câștigat-o la o promoție și că a pregătit-o pentru școala de șoferi pentru că precedenta mașină este la soția sa. Nu mi-am primit răspunsul așteptat și am rămas în continuare nedumerit. Zilele treceau și eu învățam tot mai bine să conduc, dar de fiecare dată când rămâneam singur în mașină auzeam aceeași voce vorbindu-mi. Mă simțeam ca în filmele cu obiecte magice vorbitoare și inteligente, iar mașina pe care o conduceam era mai deșteaptă decât orice om pe care îl cunoșteam eu (cu excepția lui Florin Piersic). 

[...] și începusem să purtăm dialoguri din ce în ce mai interesante, astfel încât mă bucuram de fiecare dată când instructorul mă lăsa singur în mașină. Astfel am început să-i propun să-mi vândă mie mașina. Nu era de acord să-și vândă mașina care era destul de nouă și prin intermediul căreia își câștiga banii dar eu tot insistam și mă rugam de dumnealui, oferindu-i sume chiar mai mari decât valoarea reală. Așa se face că într-o zi mi-a propus să-mi vandă mașina cu condiția ca rezultatele mele la examen să fie impecabile. În ultima săptămână de școală instructorul meu a mai câștigat o mașină la o altă promoție. Au unii oameni un așa noroc... Dar asta a însemnat pentru mine că voi putea cumpăra mașina vorbăreață. Așa că am continuat cu rugămințile către instructor. [...]

Am primit cadou o mașină Toyota Aygo

După ce am reușit să trec examenul auto fără greșeală instructorul meu mi-a pus cheile în mână și mi-a spus: „De astăzi asta va fi mașina ta!” Parcă visam. Era a nu știu câta oară când m-aș fi șters la ochi ca să fiu sigur dacă nu cumva visez. „Am primit cadou o masină?” Răspunsul a fost afirmativ iar eu eram în culmea fericirii.

Au urmat apoi plimbări din ce în ce mai dese. Eu și My Ego eram cei mai buni prieteni. Un singur lucru mă cam deranja. Nu puteam dezvălui nimănui că My Ego este o mașină deosebită care vorbește și chiar gândește. Chiar și atunci când plimbam câte o domnișoară în dreapta mea mă gândeam dacă ar fi cazul să-i dezvălui acest lucru. My Ego era foarte geloasă. Mi-a spus acest lucru după prima mea aventură pe bancheta din spate. S-a făcut neagră de supărare, încât m-am certat cu parinții care au crezut că am făcut accident și că acela a fost motivul pentru care am vopsit mașina. De atunci nu am mai plimbat domnișoarele cu My Ego și a trebuit să găsesc tot felul de scuze pentru asta.

Cum a continuat...

La un moment dat mi-am accesorizat mașina. I-am adus niște modificări frumoase  pe care toată lumea le admira (nu-i spuneți că a fost tunată, că se supără). Modificările au fost destul de minore, dat fiind faptul că Toyota Aygo este un model destul de bine realizat din punct de vedere al aspectului exterior. Am umblat puțin la personificarea ei deoarece pentru mine reprezenta un alter ego feminin.

Cea mai importantă provocare pe care am început-o de când am primit minunatul cadou a fost călătoria prelungită prin România. Frumusețea țării natale m-a purtat din localitate în localitate împreună cu My Ego care tot cânta pe șoselele interminabile un cântecel precum un laitmotiv al poveștii noastre:

Hai să mergem împreună
Colindând în lung și-n lat,
Frumoasa țară strabună
Din Moldova în Banat!

Cum se termină...

Astfel mi-am împlinit și motto-ul comun cu My Ego. Am realizat ce înseamnă Go Fun Yourself conducând o mașină superbă și inteligentă și vizitându-mi frumoasa Românie.

PS: încă mai sunt pe drumuri și scriu acest articol pentru concursul Superblog 2014.