marți, 15 februarie 2011

Teodora Enache-Concert de jazz- Ploiesti 14 februarie 2011- Toma Caragiu


Am ajuns si la jazz. Cu bunavointa si din pricina bolnavicioasei Mihaela care nu a putut ajunge la concertul de jazz din cauza unei raceli banale, care pentru ea inseamna mai mult decat o raceala banala. Asadar mi-a cedat biletul ei si am mers sa vad si eu care este treaba, care, cum si in ce fel. Concertul cu incepere la ora 19:30 m-a prins de fapt pe drum ca nu mi-am permis sa merg cu taxiul si am luat troleibuzul care s-a miscat el repejor dar nu indeajuns incat sa  ajung eu la timp. Am ajuns cu 15 minute dupa ora de incepere programata. Tipa de rupea biletele la intrare imi spune ca degeaba merg ca sala e plina. Nu mai fusesem pana atunci acolo asa ca am replicat: -Am bilet! La care domnita de vreo 40-50 de ani imi spune: -Oi avea tu bilet dar a venit mai multa lume decat se astepta!
- De ce ? S-au vandut mai multe bilete decat locuri in sala? (intreb eu inocent, dar putin intepator)
-Nu, s-au dat multe invitatii si de aceea e sala mai plina decat de obicei.
Merg in cele din urma catre sala, fara sa trec pe la garderoba fiindca nu stiam daca se plateste sau nu. Nici acum nu stiu dar cred ca se cam plateste chiar si acolo, cel putin asa ar fi normal.Nu am nimerit sala din prima caci era si intuneric si era si prima oara cand mergeam acolo si nu era nimeni in preajma pe care sa intreb. Asa ca am dat intr-o nu stiu ce sala, in care nu am intrat cu totul ca m-am gandit ca e "wrong way". Apoi se aude o voce nu stiu de unde care spune: "-nu pe acolo, mergi in dreapta!"
Am dat apoi de sala cu pricina care nu era arhiplina decat pe locurile in scaune. Dar se mai putea sta lejer si in picioare. Asa ca mi-am gasit locul langa un calorifer ce ardea undeva la vreo 45-60 sau mai mult cine stie, pe care am stat pe cat posibil cu funduletul meu rece, dar care s-a incalzit instant. Apoi am dat geaca jos si mi-am pus-o la spate, tinand-o cumva suspendata de teama sa nu se aprinda cumva de la caldura aceea emanata de calorifer, in cazul in care intra in contact direct. Apoi m-am concentrat putin pe ce spune prezentatorul concertului. Acesta vorbea cu o  dictie destul de buna si spunea cuvinte mari despre o Teodora Enache (despre care eu nu mai auzisem pana acum doua zile- sunt prea mic pentru asta) care este un mare jazz-women sau cum se spune. A mai vorbit despre colaborarile ei, despre ce spun ceilalti oameni din lumea jazz-ului si nu numai despre ea, si multe altele, care au dus ceasul la ora 20:00. Asadar o jumatate de ora scursa din concert, 15 minute la care eu am fost prezent si la care m-am plictisit chiar si ascultand informatii nemaiauzite pana atunci. Ma intreb cum oare se simteau cei care erau acolo si cunosteau toate lucrurile pe care le indruga nea omul acela. In fine este prezentata si Teodora , alaturi de cei doi oameni orchestra, un chitarist si un contrabasist. Teodora spune cateva cuvinte care ma emotioneaza chiar si pe mine care nu eram un fan al ei si care rup ropote de aplauze in toata sala. Apoi incepe: '-Sometimes i'm happy, sometimes i'm..."
un inceput bun fata de ceea ce urma si nu avea sa-mi mai placa. E drept ca fiecare e cu genul lui, dar eu mai am pana la 30 de ani cand o sa merg la un concert de buna voie ca sa stau pe un scaun sa  ascult muzica. Eu stiam ca muzica se  canta, se danseaza si se asculta. Dar aici am vazut niste oameni care o priveau mai degraba decat sa o asculte. Incercam sa vad pe cineva care fredoneaza macar prin miscarea buzelor ceea ce canta artistul preferat dar nu prea a fost asa. Nu am vazut pe nimeni sa faca asta, iar Teodora a continuat inca cateva propozitii de " ba ba da di bu bda ba da baba di bu bububububu" apoi a urmat contrabasistul cu sunetele grave" ding dang dung ding dang dung ding dang dung" inca cateva minute, intrerupt la un moment dat de Teodora cu un nou "- Sometimes i'm happy..." de data asta cu mai multa viata, probabil ca se incalzise suficient si trecuse si de emotiile vizibile de la inceput. Intr-un  final se termina melodia dupa aproximativ 7-9 minute, iar aplauzele incep din nou. Se schimba partitura, iar Teodora incepe din nou o alta melodie: "-Maaaaaayyyyy Rrromenssssss....." si alte aplauze  iar apoi inca cateva minute de babadadibu bubudubdubu, cred ca asta era improvizatie caci babadibubu-rile nu aveau o ordine exacta din cate am realizat, cred ca asta face magia jazz-ului. Improvizatia. Recunosc ca m-am dus total nepregatit acolo, dar am vrut sa vad atmosfera de la un astfel de concert ca sa nu mor prost. In timp ce ba badibu dubu era in toi eu imi aruncam ochii pe astpectul salii, pe cucoanele emancipate, pe alte aspecte ale salii si in special pe o cucoana care citea nelinistea din ochii (probabil ai) fiului ei. Era un tanar pe care il tot fixa cu privirea, parca il ruga sa mai stea, tanar care calarea de-a dreptul  caloriferul in spatele meu si care cred ca si-ar fi dorit sa plece de acolo sau sa stea pe un scaun, ceea ce imi doream si eu. In fine se termina si aceasta melodie si urmeaza una cu o incarcatura emotionala mai mare dupa cum Teodora o spune. Cateva acorduri si Teodora incepe a treia piesaAs mai fi stat putin dar doar daca as fi putut sta pe locul  atribuit biletului meu, dar nu vroiam sa deranjez pe nimeni avand in vedere ca am si intarziat cel putin 15 minute. Asa ca am fost baiat bun si cuminte si am plecat fara sa deranjez pe cineva. Iar ca o concluzie spun ca nu mi-a placut  notiunea de concert  de jazz in sensul in care am regasit-o  in acea seara. Era o atmosfera ca de teatru, ca de orice altceva dar nu ca de concert. Nu Teodora m-a dezamagit, care are voce nimic de zis, ci atmosfera pur si simplu plictisitoare. "- My Valentine...."  si din nou badabiduburi... am zis in gandul meu ca e momentul sa plec cand se va termina melodia. Si asa am si facut  in momentul in care s-a terminat melodia. Am plecat pe ropotele de aplauze ca sa nu deranjez.

5 comentarii:

  1. Draga Aditza,

    Sa stii ca m-ai uimit,si nu in sensul bun din pacate.
    M-a uimit faptul ca desi ai 22 de ani(poate ma insel,dar asa am inteles din Profilul tau)...aseara a fost prima oara cand ai ajuns la Teatru....

    Avand in vedere ca era prima ta vizita la Teatru nu aveai de unde sa stii ca... sala plina= toate locurile pe scaune ocupate...salaarhiplina= stai pe colorifer.

    Garderoba nu se plateste...e un serviciu inclus in pretul biletului(daca mergeai mai des la Teatru ai fi stiut).

    "Prezentatorul concertului." Nea ala cu o dictie destul de buna...LOL...e Directorul Teatrului si nu un simplu prezentator...lucrurile alea mari spuse de el faceau parte din Biografia dnei Enache.

    om orchestra=este acel om care poate canta la mai multe instrumente

    Ce-i drept De gustibus non est disputandum...gusturile nu se discuta,dar sa stii ca nu trebuie sa ajungi la 30 de ani(adica sa fii groaznic de batran)ca sa asculti aceasta muzica frumoasa.

    Prezint scuzele pentru faptul ca sunt atat de incisiva asupra articolului scris de tine...dar am ascultat primul disc de vinil cu muzica jazz la varsta de 5 ani(si asta pentru ca asa am vrut eu)...si aveam 17 ani cand am inceput sa invat despre acest lucru sublim care se numeste jazz.

    Acel" ba ba da di bu bda ba da baba di bu bububububu" sse numeste SCAT---se studiaza ani de zile la conservator si nu oricine il poate canta; in general cantaretii/cantaretele isi folosesc vocea pentru a improviza melodii si ritmuri pe care doar instrumentele le creeaza,folosindu-si vocea in acest sens si devenind una cu instrumentul pe care il imita.

    "am vrut sa vad atmosfera de la un astfel de concert ca sa nu mor prost" :as dori sa iti spun ca nu exista oameni prosti...exista doar ignoranti.

    Un sfat personal,incearca sa-ti deschizi ochii si sa privesti lucrurile la rece.
    Nu jigni lucrurile si oamenii pe care nu-i intelegi
    Judeca muzica de jazz dupa 2-3 concerte si 2-3 stiluri ascultate,nu dupa primul concert pe care nici macar nu ai avut curiozitatea sa-l vezi pana la capat.

    "pe cucoanele emancipate" incearca sa le judeci si sa le numesti astfel cand vei fi macar la nivelul lor...ele stiau de ce se aflau in sala aia..tu????

    Nu sunt cu mult mai in varsta decat tine...dar incearca sa intelegi ca exista multe lucruri in spatele unui paravan si ca ceea ce pare usor de catalogat...de cele mai multe ori nu este.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aditza,
    m-ai uimit inca o data. Si ca sa o parafrazez un pic pe Ruxandra, tot in sensul bun.
    Ai felicitarile mele (fara vreo ironie) ca ai priceput din prima ca in jazz e vorba de improvizatie multa.
    Nu ma asteptam sa-ti placa, e un gen foarte pretentios, dar pentru o prima intalnire cu muzica asta ai avut destule observatii pertinente.
    Nu exista varsta la care sa fie musai sa mergi la teatru,
    nu exista lucruri pe care e musai sa le stii,
    important e sa vrei sa le afli la orice varsta.
    Si asta admir eu la tine.
    Dar sa stii ca esti un pic naiv cand crezi ca ceilalti se plictiseau ascultand prezentarea lui Sabados - as tine un pariu ca juma dintre ei habar n-aveau decat cum o cheama pe jazz-women si atat. Doar ca sunt mai dispusi sa intre in convenientele impuse de o prezenta la "un act de cultura".

    @ Ruxandra
    E mare lucru ca ai ascultat un disc de jazz la 5 ani, la voia ta, insa fii un pic mai intelegatoare fata de noi, astia care n-aveam discuri pe care sa le ascultam pe la 5 ani si in general un pic mai toleranta fata de persoanele care macar au curiozitatea de a sti mai multe.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Ruxandra- Poate o sa razi dar critica ta nu m-a deranjat deloc, sunt de acord aproape cu tot ce ai spus, stiu ca este multa munca si profesionalism si mai stiu ca lucrurile nu se discuta. Eu a spus parerea mai degraba fata de mine in acea sala, si fata de publicul cunoscator care nu reactiona decat prin aplauze. Cu alte cuvinte mi s-a parut ca o mare parte din lumea de acolo a mers asa ca sa aiba de unde se intoarce, astfel nu stiu de ce ar fi stat cu mainile in san privind ca la o piesa de teatru. Eu asta nu inteleg, iar daca era vorba sa fac deranj as fi putut face, dar am precizat ca nu am vrut sa deranjez pe nimeni, asta insemnand clar ca nu am nimic cu oamenii care savurau momentul in felul lor ci doar ca nu-i inteleg. Daca vroiam sa stric momentul tipam in gura mare ca am un bilet cu numar de loc, platit din banii cuiva care nu-si permite sa mearga de 5 ori pe luna la teatru. Asta este si motivul pentru care in 22 de ani nu am mers la teatru, nu am avut bani. La film aceeasi poveste, au trecut 22 de ani ca sa ajung prima data intr-o sala de film. Din pacate nu-ti poti alege parinti bogati de cand esti mic. Sper sa ma fi facut mai inteles acum.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragul meu Aditza,nici eu nu am avut parinti bogati...asta e si motivul pentru care de la varsta de 16 ani lucrez,dar asta nu m-a oprit 1-2 ori /saptamana sa ma duc la Teatru sau concerte....incearca sa faci in asa fel incat sa ajungi mai des la Teatru sau concerte(nu stiu daca fumezi-dar din banii dati pe 2 pachete de tigari poti lua un bilet la teatru).
    Te-am criticat(si defapt nu pe tine ci articolul tau-nu mi-as permite sa te critic atata timp cat n te cunosc :) ) pentru ca imi doresc sa vina cati mai multi tineri in sala la concerte si sa fie cati mai multi tineri implicati in acte de cultura....doar asa vom putea mari procentul ala de 1% care nu asculta manele si nu se uita la telenovele,acel 1% care isi doresc sa citeasca o carte si sa vada o piesa de teatru sau un concert.

    @ Mihaela : draga mea,fac pariu cu tine ca mai mult de jumatate stiau ce spunea Sabados si mai mult de jumatate nu erau acolo din convenienta sau nevoia de a fi vazuti participand la un act de cultura. Eu cu asta nu pot fi toleranta,cu tendinta de a generaliza daca eu nu inteleg un lucru...si voi daca veniti la Sedintele clubului de jazz(si apropo astea sunt gratis de 8 ani de zile) o sa stiti ce se spune sau canta pe scena-nu va ganditi ca e o intalnire protocolarara unde ridicam 2 degetele ca sa ne spunem parerea...e o intalnire intre prieteni care au aceeasi pasiune comuna= jazzul.

    P.S.: ma bucur de faptul ca nu te-a deranjat critica mea...asta inseamna ca ai inteles ca nu am spus lucruri doar asa din dorinta de a le vedea publicate pe un blog sau din dorinta de a demonstra ce as sunt eu in jazz( nu sunt un as,nici nu-mi doresc asta,pentru ca atunci nu as mai avea ce sa invat :) si viatza ar fi foarte plictisitoare )

    Sper ca de data asta m-am facut si eu mai inteleasa :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ruxandra,
    cand am spus ca vreo juma din sala nu are habar pentru ce e acolo am vorbit din propria experienta si din ceea ce stiu.
    Nici eu nu-s prea dusa (nici) pe la teatru, insa anul trecut, cred prin septembrie, am asistat la urmatoarea scena :
    un cuplu de vreo 50 de ani, din cei care stiu ca la teatru se vine in tinuta de gala, ajunge in sala si gaseste pe locurile respective un cuplu de tineri, vreo 25 de ani - nu tot pe-atat de ferchezuiti.
    Atata galagie a putut face cucoana, desi ambele cupluri aveau bilete pe acele locuri (o eroare, evident), incat tinerii s-au ridicat si au stat in picioare.
    Pe la jumatatea piesei ghici care dintre cupluri a plecat ?

    Cat despre Clubul de jazz, am aflat tot anul trecut de el, si mi se pare una din cele mai frumoase intitiative din Ploiesti, Lucian Sabados are toata admiratia mea pentru ca se straduie sa si popularizeze pasiunea in mod nediscriminatoriu (de obicei iubitorii de jazz se vor mai exclusivisti).
    Mi-ar fi placut si mie sa asist, din pacate nu am gasit niciodata timpul sau cheful sau curajul si pentru asta.

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea