Am vrut varsare de sange

De foarte multa vreme ma gandesc la varsare de sange. Inca de pe vremea cand nu aveam cei 18 ani de acasa mi-am dorit sa fac asta. Numai ca nu ma incadram in tiparul acelui om care face astfel de lucruri. Si intr-un final am ajuns si la varsta de 18 ani cand mi-am zis ca pana la urma am sa o fac. Si in cele din urma am facut-o. Am varsat sange dar fara rost. Nimeni nu a stiut, nimanui nu i-a pasat. Pana si eu am uitat de acest lucru la scurt timp dupa aceasta intamplare. Asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa o fac cu un rost, chiar daca o sa am unele tulburari dupa acel moment. Dar am simtit ca singur nu o pot face. Aveam nevoie de cineva care sa fie langa mine in acele momente. Ca sa ma bucur de varsarea de sange si sa fiu impacat cu mine. Sa simt ca nu am facut-o degeaba si ca nu am facut-o de unul singur. Si totusi gandul ca trebuie sa vad atata sange dintr-o data ma ingrozea, dar nu am vrut sa renunt. Asa ca intr-o zi mi-am luat inima in dinti si mi-am sunat cel mai bun prieten si i-am spus ca in urmatoarea zi o vom face si pe asta si nimeni din cei apropiati nu va sti. Zis si facut. In acea seara eram la serviciu in schimbul de noapte, dar era cu atat mai bine pentru mine, pentru ca dupa aceea as fi fost obosit, m-as fi culcat si poate ca uitam totul pana seara. Deci am stabilit sa ne vedem pe la ora 8:30 la mine acasa si dupa aceea sa mergem in locul unde sa o putem face fara sa lasam urme care ne-ar putea da de gol. Dar dupa o noapte lunga de care am trecut cu greu si cu multe ganduri a urmat dimineata cand el nu a mai raspuns la telefon. M-am gandit ca poate nu mai are curaj, sau poate pur si simplu s-a razgandit. Si totusi, oricare ar fi fost motivul ar fi putut sa ma sune sa-mi spuna. Speriat de gabdul ca-mi poate da planul peste cap imi veneau tot felul de idei in minte, care mai de care mai ciudate. Si in cele din urma, tocmai cand ma pregateam sa plec de unul singur si ascultam o melodie de la Tokyo Hotel ca sa-mi fac curaj, apare el la usa. desigur ca m-am bucurat sa-l vad hotarat pe fapte mari. Asa ca m-am imbracat numaidecat si am dat fuga la locul prestabilit. Pe drum insa mi-am dat seama ca ceva nu merge bine. A trebuit sa ma intorc acasa si sa-mi iau buletinul. Nu de alta dar dupa infaptuirea sacrificiului pregatit de amandoi urma sa intram in cotidian ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Ar trebui sa ma opresc aici cu povestirea, dar deja am spus prea multe si trebuie sa ma descarc cuiva. Si presimtirea cum ca ceva nu va merge bine mi s-a implinit, ceea ce urma sa se intample fiind de-a dreptul crud si cu o justificare injusta, un lucru pe care cu greu l-am inteles si pe care mi l-a spus o femeie care ar fi trebuit sa fie complice la ceea ce aveam de facut. Ajung la locul stabilit si deja ma simt inghesuit si simt nevoia sa ma retrag. Asa ca merg intr-un loc mai retras impreuna cu amicul meu si incepem sa susotim fara ca cineva sa ne auda. Mi-a explicat ca nu o putem face in acea zi deoaece o femeie pe care o cunostea de la el de la serviciu l-a vazut si l-a salutat. Deci cu un martor care ne cunostea planul nostru de a nu lasa indicii daduse gres. Totusi ca sa nu pierdem timpul aiurea am spus sa pregatim terenul pentru urmatoarea data cand vom incerca acest lucru. Am intrat numai eu pentru ca pe mine nu ma cunostea nimeni. Eram atent la toate detaliile ca nu cumva sa comitem vreo eroare urmatoarea data. Lumea intra, lumea iesea, altii completau niste formulare ciudate, din care am luat si eu unul. Ma simteam supus unui interogatoriu prelungit. Formularul continea o sumedenie de intrebari intime care totusi erau necesare. Dupa ce am completat formularul l-am inapoiat duduiei de la ghiseu care ma indruma la camera 3 une dau de un domn sobru ce sta in fata unei doamne, ambii imbracati suspect in halate albe si lungi. Doamna imi puse cateva intrebari dupa care cu un dispozitiv imi lua tensiunea. Desigur ca i s-a parut ciudat rezultatul, deoarece starea in care ma aflam si pe care de altfel o determinase si aparatul, aratau clar ca eram intr-o stare agitata. Apoi doamna ma indruma catre o camera 4, o antecamera a celei in care imi doream sa ajung si unde trebuia sa indeplinesc misiunea. intru in camera dar o alta domna intr-un halat deasemenea alb-dalb ma pofteste afara si imi spune sa astept sa ma strige. Prietenul meu care ma astepta pe un scaun in sala de asteptare imi spuse ca el vrea sa plece. L-am rugat sa mai stea 10 minute sa vad despre ce e vorba si apoi mergem unde vrea. Dar doamna intarzia sa ma strige asa ca starea de agitatie in care ma aflam s-a transformat intr-o stare de furie. Imi venea sa intru peste ea sa ma descarc de tot ce aveam in mine si vroiam sa dau. Asa ca m-am hotarat sa o fac chiar in acea zi. Asa ca am intrat dupa un moment in care am tras adanc aerul in piept ca sa ma calmez si ca sa-mi controlez respiratia. Asadar intru hotarat sa o comit dar doamna mi-o taie din prima: imi pare rau baiete nu poti dona sange azi. Stai prost cu tensiunea si cu greutatea.
Am iesit imediat afara cautand repede o toaleta sa-mi descarc emotiile ce ma coplesisera. Atat am asteptat acea zi si o femeie mi-a luat dreptul de a ajuta sau de a salva alte vieti. Poate peste alti doi ani voi fi apt sa fac ceea ce imi doresc de atata timp: sa donez sange de buna voie.