O alta provocare. Tema 1
Continuati textul, cu propriile cuvinte, folosindu-va propria imaginatie :
" Era liniste ca intr-o manastire si nu se auzea decat bataia ciocanului pe nicovala, la potcovarie. In fund erau garduri, gradini verzi ca mugurii ce incepeau sa apara pe crengile liliacului, case albe si galbene, cu ferestre deschise ici-colo.
Maigret o lua la stanga, catre casa cu un etaj a familiei Gastin. Cand intinse mana, inainte sa bata, usa se deschise si el se trezi in pragul unei bucatarii. Inauntru, un baiat cu ochelari sedea in fara mesei acoperite cu panza cerata cafenie, aplecat asupra unui caiet.
Ii deschise doamna Gastin. Il vazuse pe fereastra cum se oprise in curte, cum privise in jur si inaintase cu pasi inceti.
- Am aflat de ieri ca o sa veniti, spuse ea, dandu-se la o parte ca sa-i faca loc sa treaca. Intrati, domnule comisar. Daca ati sti ce bine-mi pare ca ati venit!
Femeia isi sterse mainile ude de sort, intorcandu-se catre fiul ei care nu ridicase capul si parea ca nu-l ia in seama pe vizitator.
- Nu-i dai buna ziua comisarului, Jean-Paul? "
- Ba da, buna ziua d-le comisar! ingaima el punand din nou capul in caiet.
- Ati ajuns numai bine domnule Maigret! Luati loc la masa va rog!
- Nu v-as putea refuza, aveti faima de cea mai buna bucatareasa, in plus nici nu ar fi frumos sa refuz o doamna!
Auzind acest compliment covarsitor d-na Gastin rosi si se intoarse cu spatele catre comisar. Jean-Paul se ridica, isi scoase ochelarii si se facu disparut in spatele unei usi care scartaia asurzitor. Se vedea ca in casa se simte lipsa unui barbat. Comisarul profita de iesirea copilului si ii spuse d-nei Gastin:
- Imi pare rau de baiat. Merita sa aiba un tata langa el. Va promit ca voi gasi in cele din urma criminalii. Doar acordati-mi un timp!
Trecusera aproape doi ani de cand stalpul familiei Gastin fusese ucis in timp ce se intorcea de la targ. Negustor fiind, dl Gastin era singurul care aducea banii in casa, din ceea ce vindea in targ. La aflarea vestii Jean-Paul suferise un soc de pe urma caruia ramasese cu o problema mare in a se exprima si a socializa cu oamenii. D-na Gastin nu prea avea timp sa se ocupe de el avand toata ziua grija de gospodarie. Banii proveneau numai de pe urma inchirierii unei case pe care o detinea la marginea satului. Nu erau multi dar femeia se multumea cu putin, punandu-si speranta in Dumnezeu care o va tine in viata indiferent de circumstante. De cand ramasese vaduva D-na Gastin era o femie curtata. Multi barbati se dadeau pe langa ea oferindu-i multe favoruri, dar nimeni nu reusea sa-i ajunga la inima. Numai comisarul reusise sa ajunga mai aproape, pastrand legatura cu femeia de cateva ori pe saptamana, dar nu avea niciodata curajul sau prilejul sa-i spuna intentiile sale. Acum statea in capul mesei si isi imagina cum ar fi sa-i fie sotie d-na Gastin punandu-i masa si spunandu-i vorbe frumoase. Cuprins de un sentiment de dragoste comisarul isi lua inima in dinti si spuse:
- D-na Gastin, stiti ca va respect foarte mult ca femeie si de cand cu moartea sotului dumneavoastra, v-am fost mereu aproape. As dori acum sa va spun ceea ce simt pentru dumneavoastra. Sunt indragostit si nu e acea dragoste de pustan, nu este acea dragoste trecatoare, va iubesc din suflet si simt pentru dumneavoastra mai mult decat am simtit vreodata pentru alta femeie. Ma puteti primi in inima dumneavoastra?
Femeia se opri brusc de parca ar fi socat-o cele auzite, insa nu era decat o parte de uimire din partea ei, neasteptandu-se ca omul pe care-l placea sa o placa la randul lui. Maigret citi o neliniste pe chipul femeii si continua:
- Macar un timp, macar o sansa!
D-na gastin lua loc in capatul celalalt al mesei si dadu un raspuns pe care comisarul nici nu se gandea sa-l auda:
- Da domnule accept, dar cu o singura conditie: de acum inainte ne tutuim. E bine asa Maigret?
Maigret bufni in ras si spuse pe un ton apasat:
- Asa sa fie Gastin. Am sa-ti spun Olivia, pentru ca imi place mai mult.
Olivia Gastin rosi din nou si se ridica sa aduca farfuriile.
Soarele era pe cale sa dispara in zare, dezmierdand cu ultimele raze satul...
Pentru concurs
" Era liniste ca intr-o manastire si nu se auzea decat bataia ciocanului pe nicovala, la potcovarie. In fund erau garduri, gradini verzi ca mugurii ce incepeau sa apara pe crengile liliacului, case albe si galbene, cu ferestre deschise ici-colo.
Maigret o lua la stanga, catre casa cu un etaj a familiei Gastin. Cand intinse mana, inainte sa bata, usa se deschise si el se trezi in pragul unei bucatarii. Inauntru, un baiat cu ochelari sedea in fara mesei acoperite cu panza cerata cafenie, aplecat asupra unui caiet.
Ii deschise doamna Gastin. Il vazuse pe fereastra cum se oprise in curte, cum privise in jur si inaintase cu pasi inceti.
- Am aflat de ieri ca o sa veniti, spuse ea, dandu-se la o parte ca sa-i faca loc sa treaca. Intrati, domnule comisar. Daca ati sti ce bine-mi pare ca ati venit!
Femeia isi sterse mainile ude de sort, intorcandu-se catre fiul ei care nu ridicase capul si parea ca nu-l ia in seama pe vizitator.
- Nu-i dai buna ziua comisarului, Jean-Paul? "
- Ba da, buna ziua d-le comisar! ingaima el punand din nou capul in caiet.
- Ati ajuns numai bine domnule Maigret! Luati loc la masa va rog!
- Nu v-as putea refuza, aveti faima de cea mai buna bucatareasa, in plus nici nu ar fi frumos sa refuz o doamna!
Auzind acest compliment covarsitor d-na Gastin rosi si se intoarse cu spatele catre comisar. Jean-Paul se ridica, isi scoase ochelarii si se facu disparut in spatele unei usi care scartaia asurzitor. Se vedea ca in casa se simte lipsa unui barbat. Comisarul profita de iesirea copilului si ii spuse d-nei Gastin:
- Imi pare rau de baiat. Merita sa aiba un tata langa el. Va promit ca voi gasi in cele din urma criminalii. Doar acordati-mi un timp!
Trecusera aproape doi ani de cand stalpul familiei Gastin fusese ucis in timp ce se intorcea de la targ. Negustor fiind, dl Gastin era singurul care aducea banii in casa, din ceea ce vindea in targ. La aflarea vestii Jean-Paul suferise un soc de pe urma caruia ramasese cu o problema mare in a se exprima si a socializa cu oamenii. D-na Gastin nu prea avea timp sa se ocupe de el avand toata ziua grija de gospodarie. Banii proveneau numai de pe urma inchirierii unei case pe care o detinea la marginea satului. Nu erau multi dar femeia se multumea cu putin, punandu-si speranta in Dumnezeu care o va tine in viata indiferent de circumstante. De cand ramasese vaduva D-na Gastin era o femie curtata. Multi barbati se dadeau pe langa ea oferindu-i multe favoruri, dar nimeni nu reusea sa-i ajunga la inima. Numai comisarul reusise sa ajunga mai aproape, pastrand legatura cu femeia de cateva ori pe saptamana, dar nu avea niciodata curajul sau prilejul sa-i spuna intentiile sale. Acum statea in capul mesei si isi imagina cum ar fi sa-i fie sotie d-na Gastin punandu-i masa si spunandu-i vorbe frumoase. Cuprins de un sentiment de dragoste comisarul isi lua inima in dinti si spuse:
- D-na Gastin, stiti ca va respect foarte mult ca femeie si de cand cu moartea sotului dumneavoastra, v-am fost mereu aproape. As dori acum sa va spun ceea ce simt pentru dumneavoastra. Sunt indragostit si nu e acea dragoste de pustan, nu este acea dragoste trecatoare, va iubesc din suflet si simt pentru dumneavoastra mai mult decat am simtit vreodata pentru alta femeie. Ma puteti primi in inima dumneavoastra?
Femeia se opri brusc de parca ar fi socat-o cele auzite, insa nu era decat o parte de uimire din partea ei, neasteptandu-se ca omul pe care-l placea sa o placa la randul lui. Maigret citi o neliniste pe chipul femeii si continua:
- Macar un timp, macar o sansa!
D-na gastin lua loc in capatul celalalt al mesei si dadu un raspuns pe care comisarul nici nu se gandea sa-l auda:
- Da domnule accept, dar cu o singura conditie: de acum inainte ne tutuim. E bine asa Maigret?
Maigret bufni in ras si spuse pe un ton apasat:
- Asa sa fie Gastin. Am sa-ti spun Olivia, pentru ca imi place mai mult.
Olivia Gastin rosi din nou si se ridica sa aduca farfuriile.
Soarele era pe cale sa dispara in zare, dezmierdand cu ultimele raze satul...
Pentru concurs
talentat nu gluma...misto mi-a placut..;)
RăspundețiȘtergere