Provocarea saptamanii! Tema 1

Se dă următoarea temă:

Avionul cu care trebuia să ajungi la mătuşa ta din Hawaii s-a prăbuşit în Oceanul Pacific. Tu eşti singurul supravieţuitor. Eşti rănit, dar mai este puţin până la mal, unde se află o insuliţă. Nu ai nicio cale de comunicaţie, iar populaţie nu există. Nu ai acoperiş, nu ai mâncare, nu ai nimic. Ce faci? scrie în minim 5 enunţuri cum ai putea să supravieţuieşti până când cineva va afla de accident. Este posibil să dureze ceva...


"... -Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele tau... " ma rugam ca totul sa fie un vis urat un cosmar din care sa scap imediat ce deschid ochii. Dar nu era asa. In stanga si in dreapta mea numai sange. Apa venea cu repezicune prin spate pe obloanele sparte din cauza impactului. Alerg cu disperare catre toaleta. Prietenul meu cu care calatoream era acolo in momentul in care s-a declansat nebunia. Usa nu functioneaza este blocata, dar cu disperare bat in ea sperand ca va raspunde. Nu mai am timp deoarece apa navaleste foarte repede. Avionul s-a inclinat precum Titanicul. Ma apuca groaza gandindu-ma ca am sa mor ca acei oameni.Nu ma pot stapani din plans, dar incerc sa ma gandesc cum pot scapa. Nu stiu daca mai e cineva in viata...nu-mi pasa decat de prietenul meu care si el este blocat. Sau poate ca a gasit o cale de iesire. Mii de ganduri se incaiera in mintea mea dintr-o data. Ma catar pe niste scaune incercand sa ajung la geamul spart. Un zgomot asurzitor imi inabuse urechile. Este zgomotul produs de apa care navaleste ca intr-un pahar imens. Privesc imprejurul meu dar nu vad nimic care sa ma incurajeze. deja apa mi-a ajuns la picioare iar avionul este in pozitie verticala. Nu-mi ramane decat sa sar in apa. Apuc repede un bidon purtat de curenti si s-ar pe geam. ____________________________ Nu stiu ce e cu mine am fost tras mult sub suprafata apei odata cu epava. Doar bidonul ma mai tine la suprafata momentan caci membrele mele nu ma mai asculta. Apa este rece si ma impunge ca o mana de ace. Un val ma izbeste in fata. Impactul este dur dar parca imi desclesteaza mainile care incep sa raspunda comenzilor. Un alt val se apropie de mine dar acesta ma salta aratandu-mi parca privelistea. ... Nu am mai vazut asa ceva decat in filme. Nu era ceea ce cautam insa mi s-a parut cel mai frumos lucru care mi se putea intampla vreodata. La nici un kilometru, sau poate doi habar nu am vedeam pamant. Parca nu il mai vazusem in viata mea, atat e sacru mi s-a parut, atat de patrunzator a fost sentimentul. Incep sa ma lupt cu apa in speranta de a ajunge la mal. La malul sperantei, la pasul urmator. Ma simteam ca un fat care se scalda in lichidul din pantecele mamei sale. Dadeam din maini si din picioare dar nu ajungeam nicaieri, sau cel putin aceasta era senzatia. Simteam ca ma indepartez tot mai tare dar continuam sa ma zbat.Poate o ora, poate doua, nu stiu cat a durat exact dar stiu ca mi s-a parut o eternitate aceasta lupta in care am castigat. Am sarutat pamantul si am plans, fiind constient ca mi se ofera o noua sansa. Poate o noua viata de care trebuie sa profit. Incepe sa se intunece si eu nu stiu nimic despre locul in care am ajuns. Nu stiu cat va dura pana voi intalni pe cineva. Incerc sa ma calmez si sa gandesc rational.ma plimb pe marginea oceanului, vazandu-i imensitatea. Ma aflu neputiincios in fata uriasului, dar deocamdata sunt in siguranta. Cel putin asa sper. Am uitat de frig de tot. Speranta unui nou inceput ma incalzeste. Nisipul inca nu este rece caci soarele este puternic in aceasta perioada. Ma invelesc cu nisip, incercand sa ma incalzesc si sa scap de apa imbibata in hainele mele. Mangaiat de nisipul caldut ma fura somnul. Somnul de care aveam nevoie dupa acele clipe de groaza prin care am trecut....
Este dimineata. Nu stiu cat ar putea fi ceasul si nici nu ma framanta prea tare lucrul acesta. Ma bucur ca am trecut de o noapte lunga in care am putut sa dorm, in care am putut sa scap de groaza care ma incercase. Acum trebuie sa ma orientez, trebuie sa profit de informatiile pe care le am. Abia acum observ ca umarul meu este plin de sange inchegat, o noua dovada a groazei prin care am trecut. Insula pe care am ajuns nu este altceva decat un uscat inconjurat de apa. Exact definitia insulei. Numai nisip si ici colo cate o stanca mai impunatoare. Asadar pericole externe nu am dar sunt complet lipsit de ajutor in aceasta pustietate. Oricum in cateva ore sunt convins ca cineva isi va face aparitia. Sunt in secolul 21 deci in zilele acestea niciun avion nu dispare fara ca nimeni sa nu-l caute. Merg pe tarmul oceanului adunand cele cateva sticle aduse la mal de valuri. Poate ca este alta minune, fiindca fara mancare un om rezista destule zile, dar fara apa nu rezista prea mult.... Si inca astept, convins fiind ca cineva ma va salva...

http://incasha.blogspot.com/2009/02/regulament-concurs-blog-2009.html "Concurs Inka"