Provocarea saptamanii! Tema 4

Completaţi textul următor, folosind următorii termeni: senzaţie, nemulţumit, sud, dealuri, bărbat, zâmbet, pârâu, prietenă, certitudine, kilometru, utopii, mistic, zonă.
"După ce mi-am revenit din ameţeală, mi-am dat seama că mă aflam din nou la cascade. În faţă mea, pe o stâncă, zăcea rucsacul, exact unde îl lăsasem mai devreme. M-am uitat în jur. Nici urmă De Will. Ce se întâmplase oare cu el? Unde era acum?

Trecuse mai bine de o oră - după ceasul meu- de când fusesem atacat de acea creatura cu chip de barbat. Nu-mi puteam reveni din soc si aveam continuu acea senzatie de ameteala care nu ma lasa sa merg drept. Mi-am dat seama ca nu-l pot cauta de unul singur pe Will asa ca am plecat de-a lungul aceluiasi parau, pana la gura de varsare unde ma astepta Sara cu barca. Nu pot sa spun cu certitudine cat am mers, dar parca drumul inapoi a fost mai lung de un kilometru. Mi s-a parut mai dificil de trecut de acea zona unde trebuia sa trec pe cealalta parte a paraului. Malul ma tragea tot mai jos de parca ar fi avut maini puternice. Ma simteam intepenit si parca ma afundam tot mai tare. Ajuns la capatul puterilor incepusem sa ma resemnez si sa renunt la lupta inegala cu malul care nu dadea semne sa ma lase sa plec, dar dintr-o data vad ceva ce nu mi-am inchipuit ca poate fi adevarat. Pe partea dreapta a paraului exact in spatele meu statea impunatoare o veche prietena, pe care o cunoscusem pe vremea cand eram negustor in Northampton Town. In stanga ei statea cuminte Lincoln, cainele Larei, pe care-l salvasem pe cand era numai un ghem de blana. Nu nu erau utopii, erau reali si erau acolo la momentul cel mai potrivit pentru a ma salva. Dupa mai multe incercari am fost scos din stransoarea in care eram prins. Lara mi-a spus ca Will a plecat in partea de sud a insulei in urmarirea creaturii cu chip de om. Am mers asadar in partea de sud a insulei care era mai inalta. De pe acele dealuri insula parea un taram mistic. Era clar ca insula nu este locuita de oameni si probabil ca este si necunoscuta in lume. Mergeam in fata Larei , aruncand cate un ochi si cate un zambet catre ea din cand in cand. Eram nemultumit cand o vedeam crispata si simteam ca-mi ascunde ceva. Am ajuns pe plaja unde am vazut urme de sange pe nisip. Eram ingrijorat de ce putea urma si nu stiam ce sa inteleg din tacerea Larei. Urmand dara de sange am ajuns intr-un loc retras, un fel de pestera unde erau depozitate gramezi mari de crengi uscate. In spatele lor zacea Will pe o bucata de piatra, care provenea probabil din aceeasi stanca din care era formata pestera. La capul sau se afla Sara nelinistita, care ii mai uda din cand in cand fruntea cu apa. Ceea ce avea sa se intample in urmatoarele ore avea sa ma schimbe total...