marți, 3 februarie 2009

D-ale lui Gheorghe


Am doar douazaci da ani si o prietena la cari tin foarti mult. Am cunoscut-o pi miess. Ma privia zi de zi. Si ieu pi ia. Pana intr-o zi cand ne-am dat intalnire. Am vazut-o frumoasa in lumina soarelui ce sa juca in parul iei interminabil, lung cat gatul unei girafe sau cat bratele asudate ale unui baschetbalist. Acuma o iubiesc ca ochii de la capul meu cu care o vad o data sau de "tu taims on wik". Tin sa precizez ca nu mis emo si...si nici ia nu ie.....bine nu in fiecare zi (mai e ceteodata cand se rade cu lama sau cand o doare burta si rade de durere) in rest nu e (poate doar noaptea cand ii place sa steie pe intunieric) Bem cafeaua in fiecare dimineata la aceiasi ora.... eu acasa la mine, ia acasa la ia. Dar important e ca ne iubim. Va mai spun ieu despre mini alta data. Acum trebuie sa ne biem cafeaua.

Un comentariu:

Spune-ti parerea