In 2013 am mers 100 de kilometri pe jos

Daca mai este cineva dintre cei care ma cunosc, care nu stie ca am pus in practica o nebunie reala in care am parcurs 100 de kilometri in mers pe jos, atunci va  afla acum. Totul a inceput in anul 2012 cand un oarecare John Cristea ma aborda intr-o problema deosebita. O provocare de zile mari asa cum am vazut-o imediat si asa cum s-a dovedit a fi ceva mai tarziu. Acest om imi era cunoscut numai din cateva intalniri de oameni care au o pasiune comuna. Cea de a se exprima in cuvinte scrise din intamplare sau nu pe anumite pagini virtuale detinute de fiecare. Nu interactionasem pana atunci intr-un mod direct sau indelungat. De fapt nici nu stiu cum de i-a venit ideea de a ma provoca pe mine sa parcurg impreuna cu el distanta dintre orasele Ploiesti si Bucuresti intr-un mers pe jos. Ideea mi s-a parut interesanta, asa ca in urmatoarea secunda i-am raspuns afirmativ. Asa s-a nascut proiectul 100 de kilometri impotriva sedentarismului, proiect pe care urma sa-l punem la cale jumatate de an mai tarziu. Proiectul sus-amintit s-a desfasurat intre orasele Ploiesti si Brasov de-a lungul a doua zile. 23-24 martie a fost sfarsitul de saptamana care a marcat acest lucru. O provocare plina de adrenalina, condimentata cu o doza de nebunie din partea fiecarui participant. Despre asta am scris de mai multe ori la momentul potrivit. Nu am scris insa despre faptul ca am fost un "actor mut" timp de 6 minute intr-un "scurtmetraj" de succes regizat si interpretat de John Cristea in cadrul unui eveniment TedX sustinut la Ploiesti In luna mai a anului 2013. Nici nu voi spune mai multe, dar voi lasa urmatorul videoclip sa ilustreze un subiect sensibil pentru societatea in care traim: sedentarismul.

Read More

100 de km impotriva sedentarismului la Generatia lui John

Read More

#spreBrasov Ziua 2 - Partea I

Micul dejun ne-a surprins pe toti cu zambetul pe buze, lasand deoparte durerile cauzate de accidentari sau de oboseala de la nivelul picioarelor. Micul dejun cald ne-a dat energie suficienta pentru a continua in a doua zi. Ne-am bucurat de omleta, salam, unt cu gem sau miere, ceai si cafea, toate puse la dispozitie de Casa Duca. Eu am mancat incredibil de mult pentru o ora atat de matinala. Avea sa-mi prinda bine pentru restul zilei cand nu am mai putut manca. Inainte de plecare mi-am curatat si un morcov pe care l-am impartit cu bucurie cu Luiza. Apropo de ea, am de spus ca initial nu vroia sa mai plece la drum in a doua zi. Ana insa a tras-o inapoi pe traseu spunandu-i ca va merge si ea. M-am bucurat sa aud asta. Eram 4  oameni hotarati sa ducem la capat proiectul "100 de km impotriva sedentarismului". Am fost filmati plecand la drum in jurul orei 10. Cam tarziu dupa parerea mea. John a fost cel care ne-a dictat ritmul, dar nu pentru ca ar fi mers repede in fata ci pentru ca ramanea mult prea in urma. Motivul invocat de el a fost ca vrea sa se incalzeasca bine. Totusi incalzirea la el a durat circa 10 km pana sa tina ritmul cu mine si cu fetele care pareau complet refacute. Ne-a luat mult sa ajungem in Busteni. Nu-mi placea deloc gandul ca pe drum ar putea sa se schimbe vremea si va trebui sa renuntam in cazul in care vor aparea precipitatii. Pana la Azuga nu am avut mari probleme pe traseu. Vremea tinea cu noi. Eram cu mult mai tacuti si poate si putin descurajati de faptul ca am ramas jumatate fata de cati plecaseram cu o zi in urma de la Ploiesti. La Azuga ne-am confruntat cu zapada pe marginea carosabilului, iar acest lucru ne incurca usor deplasarea. John pierduse iar ritmul si in cele din urma, la iesirea din Azuga a trebuit sa renunte si sa apeleze la odihna. S-a urcat in masina, nu inainte de a-mi inmana rucsacul in care se afla GPS-ul. Ana a apelat si ea la masina, astfel ca eu am putut sa ma bucur de drum si de compania Luizei care dadea din piciorusele ei intr-un ritm bun. Am avut timp si de poze pe drum. Peisajele interesante si atragatoare m-au facut sa le surprind in cateva poze. Nici Luiza nu a fost mai prejos, fiind la fel de atragatoare ca acestea, dar privita din alta perspectiva. Asa ca m-am multumit sa fiu condus de o femeie si am lasat-o pe ea in fata sa-mi arate calea. Eram foarte atent la piciorusele ei uitandu-ma de unde incepeau si mai ales acolo unde se uneau, sub niste forme apetisante. Lasand formele (georgrafice si de alte naturi) la o parte, portiunea de drum dintre Azuga si Predeal pe care am strabatut-o impreuna cu Luiza, a fost probabil cea mai usoara. Amandoi eram in forma si mergeam intr-un ritm alert.  Ana a revenit si ea pe carosabil aproape de intrarea in Predeal si am inceput sa cantam fel de fel de melodii nois si mai ales vechi. Eram adevarate tonomate mobile iar asta ne moraliza in plus si facea ca timpul sa curga mai usor.
Nici Predealul nu ne-a pus probleme mari, dar serpentinele catre Brasov au fost cam lungi si deranjante. Unghiul de inclinare al acestora ne fortau gleznele si muschii deja slabiti. John ne-a facut cateva poze in mers, mergand cu masina pe langa noi. Nu ne-a pus in pericol si nici traficul nu l-a pus in pericol, avand in vedere ca erau foarte putine masini la acea ora. In Timisul de sus am luat in sfarsit o pauza de 2-3 minute in care am savurat odihna si ne-am reincarcat bateriile cu moral, cantand cu totii o melodie ce se auzea la Radio. A fost un moment scurt dar revigorant, iar John si Ana au facut schimb. John ni s-a alaturat, revenind bine si in forma. Intunericul incepea sa se lase usor usor, iar km incepeau sa treaca tot mai greu. Cum ne-am motivat in continuare, dar si cat de departe de Brasov ni se parea ca suntem, veti afla in ultima parte a acestei povestiri.

Read More

#spreBrasov Ziua 1 - Partea a treia

Bun venit la Casa Duca parea sa spuna orice coltisor al curtii in care se afla aceasta. Probabil ca in acele clipe orice casa/vila/acoperis cald putea sa ne incante peste masura. Initial cele doua etaje pe care trebuia sa le urc pana la mansarda, acolo unde aveam asigurate camerele, pareau imposibil de urcat. Totusi nu au fost un impediment pentru mine in a le urca chiar de mai multe ori.

Domnul Iliescu Aurel, administratorul casei Duca, ne-a primit cu zambetul pe buze, facand tot posibilul ca noi sa ne simtim cat mai bine acolo. Dupa ce s-a facut impartirea camerelor, ni s-a inmanat cheia de la bucatarie si cea de la intreaga vila. Eram singurii cazati acolo in acea noapte asa ca nu a fost nevoie sa pastram linistea. Dupa ce mi-am luat cheile, domnul Aurel mi-a prezentat colturile bucatariei si ale salii de mese. Bucataria era destul de profesionista. Mi-a facut cu ochiul. Atat de utilata incat as fi vrut sa gatesc si eu acolo.
Au urmat dusurile calde de fiecare parte. Mi-am luat rolul de lider al grupului autoproclamat si le-am dat termen camarazilor mei sa fie gata cu dusul in 25 de minute. Ora Pamantului se apropia si trebuia respectata macar in limita posibilitatilor. Dupa ce am facut dus am plecat repede la benzinarie  sa-si cumpere Alex d-ale gurii, adica tigari. Sper ca s-a lasat de ele pana la ora la care tastez aceste randuri. Cand m-am intors am gasit un reprezentant al presei care vroia sa ne filmeze. A reusit sa se posteze intr-un loc bun din care sa filmeze cum ne-am asezat noi la vorba. A fost o filmare pe placul meu, in care ne-am comportat natural si ne-am spus fiecare parerea. Ba mai mult  de atat a contat buna dispozitie, relaxarea si micile glumite pe care altminteri nu le-am fi facut daca interviurile erau pentru fiecare in parte. Inca nu am vazut filmarea, dar sunt convins ca a fost una reusita.
Dupa ce presa s-a multumit cu declaratiile primite si materialul filmat, am trecut la partea cea mai interesanta. Orgia culinara de care am avut parte a fost destul de traditionala. Oua fierte, sunca, ceapa, mustar, zacusca etc. Am pus ochii pe un ou de curca. Nu mai mancasem de ani de zile unul si desi mi-l doream prajit, l-am mancat cu pofta si in acea stare solida in care fusese gatit.
La sfarsit ne-am tot plimbat pe langa o sticla de vin, al carui dop nu-l puteam muta de la locul lui fara ajutorul unui tirbuson. In teorie toata lumea prezenta cunostea cate o metoda de desfacere a unei sticle de vin fara tirbuson. Practica insa ne omoara pe toti iar sticla a ramas tot nedesfacuta. Dupa mari eforturi si o idee sclipitoare care mi-a venit in interiorul camerei (acolo ma incuiasem pentru a desface sticla) am reusit sa ajung la lichidul dulce-acrisor-amarui al Vinului Pelin de care dispuneam.
Seara s-a incheiat mai devreme decat ma asteptam, dar buna dispozitie s-a mutat in camera in care eu ar fi trebuit sa dorm singur, John si Ana au ales sa doarma cu mine si dupa multe parlamentari am ajuns la un consens. Eu  pe canapea si ei in patul cel mare. Am inceput sa le spun un banc, iar deznodamantul acestuia a fost gustat atat de bine de ei incat au ras cu o pofta incurabila. Acest lucru a facut-o pe Luiza sa revina in camera mea si sa se ghemuiasca  in pat cu John si Ana. Distractia a continuat pana aproape de ora 01:00, atunci cand oboseala ne-a facut sa "stingem lumina" de tot.
Zorii zilei urmatoare au venit cam repede, iar alarma ceasului meu si-a facut datoria si m-a trezit la doua ore dupa ce canta cocosul. M-am grabit sa ma spal si apoi sa-mi aranjez din lucrurile aruncate dezordonat cu  cateva ore inainte. Micul dejun ne astepta la ora stabilita si noi ne-am bucurat din plin de el, dar despre asta va voi povesti in urmatoarea parte.

Read More

#sprebrasov Ziua 1 - Partea a doua

Jumătatea drumului, după cum am considerat eu în sinea mea, a fost după ce am lăsat Câmpina in urmă. Am facut o pauză mai lunga la un moment dat. Fetele s-au schimbat în alte haine de drum mult
mai adecvate, care însă nu le protejau de frigul pricinuit de vântul inca insistent.
La acest popas mai lung au aparut si primele probleme. Monica a avut probleme cu niste vase sparte la picior, Dorin a avut nevoie de unguente pentru genunchi, iar Ana a acuzat oboseala fizica.
De aici au inceput asadar problemele de natura fizica, care aveau sa macine usor, usor si aveau sa ii aduca in stare pe unii participanti sa apeleze la punctul de asistenta mobil. Prin rotatie fetele au apelat la masina, iar la iesirea din Comarnic spre Posada, toate se aflau in masina de serviciu, care ne-a prins foarte bine in acea zona. Am ramas asadar doar cei patru baieti pe portiunea de serpentine ce ducea la Posada. Acest lucru avea sa ne afecteze usor moralul. Macar vantul se potolise si traficul devenise cu mult mai scazut. Serpentinele l-au ingenuncheat la propriu si pe Dorin care nu a mai putut continua. Am ramas astfel numai trei oameni in picioare iar eu ma gandeam ca nici in masina aglomerata nu poate fi mai bine decat pe jos.

Izvorul de la Posada mi-a adus aminte ca trebuie sa ma mai si hidratez, desi nu simteam nevoia sa beau apa. M-am chinuit la propriu sa beau jumatate de litru de apa de izvor ceea ce m-a revitalizat. A urmat momentul in care Bogdan Cojocaru a trecut pe langa mine cu masina. A iesit jumatate pe geam si m-a salutat, ceea ce mi-a mai schimbat decorul si a mai rupt tacerea muntilor in acel moment de inserare. Ma mai incurajase si prin intermediul Twitter, dar prezenta lui in decorul meu, chiar si pentru cateva secunde, mi-a dat energie si moral in plus.

La capitolul moral si buna dispozitie poate intra si scena hranirii cainelui din imagine care a sarit pe mine, simtind mirosul de sandvisuri emanat din ghiozdanul meu. In cele din urma acesta a fost hranit de echipajul de serviciu, iar eu mi-am continuat drumul.

 Intr-un tarziu borna ce arata ca am ajuns in Sinaia s-a ivit. Nu era suficient totusi, pentru ca pana in centrul orasului unde aveam noi asigurata cazarea, mai era mult de mers. Masina a facut drumul inainte si apoi s-a intors pentru a-l lua si pe Tudor Cretu, care a renuntat fizic si psihic atunci cand a intrat in Sinaia.

Am ramas asadar in doi pe ultimii km din Sinaia. Oricum, in sinea mea stiam ca nimeni nu ar fi renuntat daca nu s-ar fi accidentat sau daca vremea ar fi fost buna pe tot parcursul drumului. Oricum fetele demonstrasera mai mult decat m-as fi asteptat la inceput. Pe John l-am tras dupa mine in Sinaia, pacalindu-l ca pe un copil mic. "Hai John ca mai avem putin pana la Casa Duca si vom sta jos si ne vom odihni si imi vei face masaj la talpi asa cum mi-ai promis!"
L-am luat la pas repede, fortandu-ma si pe mine totodata, in speranta ca macar vom scurta timpul necesar deplasarii, daca de distanta nu putea fi vorba.
Am ajuns pe intuneric la finish-ul primei parti a aventurii, eu purtand banderola fluorescenta si cu luminite, pentru a putea fi observat cu usurinta de masini. Casa Duca a fost foarte primitoare, asa ca merita un spatiu rezervat in povestirea mea pe care-l voi trata in partea urmatoare.

Read More

#sprebrasov Ziua 1 - Prima parte

Nici nu stiu cu ce sa incep, stiu numai ca vreau sa incep sa scriu despre acest minunat eveniment inainte sa ma bag la somn.
Evenimentul #sprebrasov a fost pus la cale de ceva vreme, inca de pe vremea cand eu si John Cristea trecusem prin evenimentul #sprebucuresti. Diferenta intre cele doua a constat in mediatizarea evenimentului si in numarul persoanelor antrenate la drum. Totusi din diferite motive organizarea acestuia nu a mers tocmai bine si nu din cauza lui John care a organizat si s-a ocupat de aproape tot. Oamenii sunt totusi diferiti si te pot lasa balta atunci cand nu te astepti chiar daca in prealabil promisesera ca totul va fi bine si prezenta va fi o certitudine.
La startul acestui eveniment s-au prezentat urmatorii membrii ai echipajului:

• Simona (Ploiesti)
• Luiza Ionescu (Ploiesti)
• Ada Simion (Focsani)
• Ana Cirstea (Ploiesti)
• John Cristea (Ploiesti)
• Dorin
• Tudor Cretu (Brasov)
• Adrian Rotaru (Ploiesti) (Eu)
• Alex Oprea (Ploiesti) (Punctul de alimentare mobil-cu masina)

Pe scurt si pe intelesul oricui, evenimentul a constat in parcurgearea pe jos a distantei dintre orasele Ploiesti si Brasov de-a lungul DN1. Alergatul nu si-a avut locul in programul nostru, dar odihna a venit de fiecare data cand cineva avea nevoie de o mica pauza.

La plecare am fost insotiti de baietii de la www.squid.ro care au avut grija sa ne faca si un filmulet de prezentare profesional. Le multumim pe aceasta cale.
Plecarea propriu zisa a fost din dreptul Metro Ploiesti pe data de 23 martie 2013 la ora 06:25 dupa ceasul meu. Vantul si-a facut simtita prezenta inca de dimineata. Nu i-am dat mare importanta pentru ca era destul de linistit. Pe parcurs s-a intetit, facandu-ne sa credem ca previziunile meteorologice defavorabile, se vor adeveri. Ei bine nu a fost asa. Aveam sa constatam acest lucru mai tarziu pe pielea noastra. Soarele ne-a insotit mai tot timpul in prima zi, moment in care mi-am permis sa ciripesc pe Twitter in felul urmator:

A dat soarele dar are dinţi de vampir. Nu mergem la castelul Bran! Noi mergem #sprebrasov cu @eujohn

Pana on dreptul orasului Baicoi am schimbat cateva vorbe cu fiecare camarad, reusind sa rupem bariera de necunoscuti dintre noi. John a trecut pe la fiecare in parte si s-a asigurat ca optimismul este in floare si toate lucrurile sunt in ordine. Cateva poze de inceput, pe care zambetele noastre apar pline de optimismul cautat de John si totul decurgea de la sine. Este bine de spus ca dupa ce am trecut de Baicoi vantul nu ne-a mai slabit deloc pana la iesirea din Comarnic. A fost bucata de drum cea  mai grea din prima zi, cel putin pentru mine.
Sandvisurile primite din partea diferitilor sponsori au fost consumate dis-de-dimineata. Eu m-am alimentat mai mult decat intr-o zi normala desi nu imi sta in fire sa mananc mai mult decat imi cere stomacul. Cum am terminat primii 30 de km, dar si a doua parte a drumului pana la Sinaia va voi povesti cu drag si poate cu mult mai multa placere si aplomb, in partea a doua. 

Read More

100 de km impotriva sedentarismului #spreBrasov

A venit momentul sa va prezint proiectul in cadrul caruia voi lua parte activ si care se intituleaza sugestiv "100 de km impotriva sedentarismului". Aceasta este surpriza pe care v-o anuntam in trecut si care iata ca prinde contur, datorita lui John Cristea, in primul rand. Numaratoarea inversa a inceput, iar impactul propriu-zis va avea loc in weekend-ul 23-24 martie. S-au anuntat 10 participanti dispusi sa plece la pas de la iesirea din orasul Ploiesti catre Brasov. Destinatia tinta  pentru acestia este orasul Brasov, "recreatia" urmand a avea loc in orasul Sinaia la Casa Duca.
Traim in secolul vitezei si suntem tentati sa spunem ca 24 de ore sunt prea putine intr-o zi pentru a face tot ce ne propunem. Asa se face ca cel mai usor de taiat de pe lista activitatilor de facut intr-o zi, este sportul. Miscarea este inlocuita la orice pas. Fie ca folosim liftul in locul scarilor, taxiul sau autoturismul personal in locul mersului pe jos ajungem la acelasi rezultat negativ: lipsa miscarii. Iar de aici vin problemele de sanatate acumulate in timp, precum obezitatea.
Proiectul 100 de km impotriva sedentarismului isi propune sa impulsioneze orice individ care a eliminat miscarea din programul obisnuit al unei zile.

Date tehnice:

Ziua 1: Ploiești (ora de plecare 6:20) – Sinaia – 60 km – aproximativ 14 ore de mers (ora de sosire 20:20)

Ziua 2: Sinaia( ora de plecare 8:00) – Brasov – 40km – aproximativ 11 ore de mers (ora de sosire 19:00)

Pe tot parcursul deplasarii asteptam sustinerea si mesajele de incurajare din partea tuturor celor ce vor sa interactioneze cu noi si din partea celor care sunt de acord cu mesajul pe care vrem sa-l transmitem. Putem interactiona pe facebook, pe pagina dedicata evenimentului, sau pe twitter la hashtag-ul #spreBrasov.

Inca mai cautam sponsori pentru acest proiect  asa ca orice sponsorizare va fi binevenita.

Ne vedem #spreBrasov !

Read More

Dotare in deplasare

De-aș avea eu destui bani așa cum visez de mic copil, aș tot călători în lumea asta, începând cu România, țărișoara noastră dragă. Mi-a și venit o idee de traseu odată cu răsfoirea albumului de prezentare a județului Brașov, intitulat ”Experiențe culturale de neuitat în inima Transilvaniei”. Am primit acest album de la standul de promovare a județului Brașov, stand care a fost prezent în pasajul pietonal Nichita Stănescu din Ploiești. Albumul prezintă imagini și explicații cu privire la Biserici fortificate, Mănăstiri, Cetăți și Castele și nu în ultimul rând a folclorului și artei populare din diferite zone ale județului Brașov. Răsfoirea lui mi-a redeschis apetitul de cunoaștere și dor de ducă. Și pentru ca escapada să fie diferită și completă, aș avea nevoie de câteva lucruri în călătoria mea. O tabletă Asus Transformer cu ajutorul căreia să-mi scriu pe blog în cel mai scurt timp posibil impresiile cu privire la ceea ce am văzut. Mi-aș mai lua un Binoclu Monarch 10X56 DCF cu ajutorul căruia să scrutez orizontul, peisaje pe care îmi doresc să le observ în detaliu. Desigur că o imagine face cât 1000 de cuvinte. Așa că nu aș putea rata imortalizarea locurilor văzute pe viu, în fotografii făcute de mine personalcu un Aparat foto Nikon D-SLR D5100. Acestea împlinesc o călătorie și te ajută la revederea acelor locuri în care ai fost numai privindu-le. De asemenea pozele te ajută să împărtășești mai ușor savoarea povestirii cu apropiații care vor să știe cum te-ai distrat și ce ai văzut in călătoria ta. Cu siguranță aceste obiecte, pe care le găsim și în magazinul online al evoMAG.ro, mi-ar face deplasarea mai frumoasă și pe placul meu.
Iată itinerariul meu de călătorie
Plecând din Brașov  unde aș vizita Cetatea Brașovului și Biserica Neagră din Piața Sfatului, către Feldioara cu oprire la Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru. Feldioara merită văzută datorită ruinelor cetații cu același nume dar și a  peisajelor deosebite. Traseul ar continua către inima Transilvaniei traversând Oltul către Rupea unde avem de vizitat ruinele cetății Rupea, Muzeul Etnografic dupa care  urcam catre Fișer, Bunești, si Viscri unde avem de vizitat Bisericile Fortificate cu mari încărcări istorice.  Mă îndrept apoi către Făgăraș cu gândul  de a vizita Cetatea Făgărașului, traversez din nou Oltul. Mă îndrept către inima munților Făgăraș al căror peisaj minunat îmi va solicita la maximum  obiectivul aparatului foto.   Urmează Bran unde se poate vizita muzeul Satului și neprețuitul Castel Bran de care nu mă pot plictisi  niciodată.  Urmeaza pe lista  Râșnovul cu cetatea   aferentă acestuia iar apoi  mă îndrept către Brașov trecând prin Cristian și Ghimbav unde vizitez Bisericile fortificate locale.  Cam acesta ar putea să fie un traseu  de făcut într-un sfârșit de săptămână  cu  opriri peste noapte la  pensiuni rustice care să te ajute să uiți pentru câteva ore de larma și aglomerația urbană de acasă.

Dacă aveți și voi în gând o astfel de vacanță sau ceva mai interesant vă puteți scrie aceste gânduri intr-un articol și veți putea caștiga anumite premii oferite de evoMAG.ro dacă respectați cerințele de aici. Unul dintre premii este un troler cu ajutorul căruia să vă faceți bagajul mai comod.

Read More

Reclama ciudata la Pizza Pazzain revista Zile si Nopti

Sursa poza: Zile si nopti

Am rasfoit intens revista Zile si Nopti  din zona Brasov, pentru a mai vedea si eu ce preferinte au oamenii din centrul tarii, cu ce difera  continutul revistei din zona Brasov fata de continutul revistei din zona Prahova, etc. Mi-a atras atentia printre multe altele o reclama destul de ciudata la Pizza pazza, o firma de catering. Am intrat  pe google sa caut  detalii despre firma. Site-ul lor este foarte ok, primitor si usor de accesat. Au chiar si pagina de comenzi, retete, au si doua posturi de angajare-colaborare. M-au impresionat la prima vedere in mediul online. Ceea ce m-a deranjat insa  in reclama din revista Zile si Nopti Brasov, este o  imagine a reclamei in care apare un domn mare, gras  si dezbracat (coltul  stanga sus din poza) care gateste de zor si intre timp se uita la meci  de fapt sau la ce se uita el, numai la ceea ce face cu mainile nu. Pe mine unul reclama asta nu ma convinge  sa comand de la ei. Probabil ca nu ma convingea nici daca era Miss Romania dezbracata in locul  tipului  acesta fioros si cu burta cat Tampa. Cand esti in bucatarie si gatesti pentru altcineva mi se pare  frumos sa tii hainele pe tine. Bine ca nu au uitat sa-i puna boneta  fiorosului, ca putea sa-i cada parul in tigaie desi el era chel. Mare  paradox si asta.

Pe bune acum, pe voi v-ar convinge o reclama ca asta?
Cred ca era suficienta  insertia : New promotion pizza Comanzi 1, Primesti 2.
Chiar era mult mai  atragatoare. Mi-a mai placut  deasemenea ca au   telefon de contact (pentru comenzi) pentru toate retelele  cele mai  folosite in tara noastra, Vodafone, Orange si Cosmote, cat si telefon fix si fax.
Iarasi un  aspect care nu-mi place este  soricelul  care in locuieste litera I din titlul Pizza Pazza. Totusi nu suntem in filmul de animatie Rattatouille.







Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Lista filiale (magazine) Kaufland din Romania

 

--> Iata o lista cu  magazinele (filialele) Kaufland din fiecare oras  din Romania unde  compania nemteasca   a extins deja afacerea. Lista creste de la zi la zi si va fi actualizata la fiecare magazin nou aparut in vreunul din orasele din Romania.

	Kaufland Ploieşti II Bulevardul Republicii 138 Ploieşti Tel.: 03 72 / 09 41 01
	Kaufland Ploieşti Şoseaua Vestului 9 100298 Ploieşti Tel.: 03 72 / 09 11 01 03 72 / 09 11 02
	Kaufland Câmpina Bulevardul Nicolae Balcescu, Nr. 46 Câmpina Tel.: 03 72 / 09 81 04
	Kaufland Târgovişte Strada Locotenent Stancu Ion 130105 Târgovişte Tel.: 03 72 / 09 20 01
	Kaufland Barbu Văcărescu Strada Barbu Văcărescu Nr. 120-144 020284 Bucureşti Tel.: 03 72 / 09 26 01
	Kaufland Colentina Şoseaua Colentina Nr.6 021173 Bucureşti Tel.: 03 72 / 09 10 01
7.	Kaufland Bucureşti III Strada Sebastian 88 050778 Bucureşti Tel.: 03 72 / 09 59 01

-->


8.  Kaufland    Slobozia
9. Kaufland     Buzau
10. Kaufland Ramnicu Sarat
11. Kaufland Focsani
12. Kaufland Brasov
13. Kaufland Campulung
14. Kaufland Mioveni
15. Kaufland Pitesti Exercitiu
16. Kaufland Pitesti 2
17. Kaufland Ramnicu Valcea
18. Kaufland Giurgiu
19. Kaufland Constanta
20. Kaufland Galati 1 Otelarilor
21. Kaufland Galati 2 Henri Coanda
22. Kaufland Tulcea Barajului
23. Kaufland Braila
24. Kaufland Vaslui
25. Kaufland Onesti
26. Kaufland Bacau
27. Kaufland Comanesti
28. Kaufland Miercurea Ciuc
29. Kaufland Roman
30. Kaufland Piatra Neamt Obor
31. Kaufland Iasi 3 Pavlov
32. Kaufland Iasi 1 Varlaam
33. Kaufland Iasi 2 Pacurari
34. Kaufland Suceava
35. Kaufland Botosani
36. Kaufland Targu secuiesc
37. Kaufland Odorheiu secuiesc
38. Kaufland Sighisoara
39. Kaufland Reghin
40. Kaufland Targu Mures
41. Kaufland Fagaras
42. Kaufland Bistrita 1
43. Kaufland Bistrita 2
44. Kaufland Sibiu
45. Kaufland Turda
46. Kaufland Cluj 1 Campului
47. Kaufland  Cluj 2  Fabricii
48. Kaufland Alba Iulia Calea Motilor
49. Kaufland Deva

-->

50. Kaufland Hunedoara Avram Iancu
51. Kaufland Targu Jiu
52. Kaufland Craiova 1 Calea Bucuresti
53. Kaufland Craiova 2 Tineretului
54. Kaufland Slatina
55. Kaufland Resita
56. Kaufland Timisoara 1 Gheorghe Lazar
57. Kaufland Timisoara 2 Bojinca
58. Kaufland Sighetul Marmatiei
59. Kaufland Arad
60. Kaufland Oradea
61. Kaufland Satu Mare
62. Kaufland Baia Mare 1 George Cosbuc
63. Kaufland Baia Mare 2 Unirii
64. Kaufland Zalau
65. Kaufland Dumbravita
66. Kaufland  Caransebes
67. Kaufland Orastie
68. Kaufland Sebes
69. Kaufland Sfantu Gheorghe
70. Kaufland Gheorgheni
71. Kaufland Tecuci
72. Kaufland Medgidia
73. Kaufland Carei
74. Kaufland Alexandria
75. Kaufland Medias
76. Kaufland Ploiesti Piata 1 Decembrie
77. Kaufland Targoviste Unirii
78. Kaufland Bucuresti Valea Cascadelor
79. Kaufland Bucuresti Pantelimon
80. Kaufland Bucuresti Mihai Bravu
81. Kaufland Curtea de Arges
82. Kaufland Drobeta Turnu Severin
83. Kaufland Timisoara III Sever Boc
84. Kaufland Oradea II Nufarului
85. Kaufland Targu Mures II Livezeni
86. Kaufland Pascani
87. Kaufland Iasi 4 Chimiei
88. Kaufland Galati 3 Brailei
89. Kaufland Vatra Dornei
90. Kaufland Calarasi
91. Kaufland Navodari
92. Kaufland Petrosani
93. Kaufland Radauti
94. Kaufland Falticeni
95. Kaufland Gherla


Sursa: Kaufland.ro

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cum am petrecut anul 2011 (in imagini)

2011-le Meu  in Imagini Slideshow: Nicusor’s trip from Ploiesti, Romania to 7 cities Brasov, Slanic Prahova (near Sinaia), Baia Mare, Poarta (near Bran, Transylvania), Eforie, Busteni and Bucureşti (near Aurel Vlaicu) was created by TripAdvisor. See another Romania slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Mai ceva ca doamna Udrea

Nu-mi cunosc prea mult tara, in sensul ca nu am vazut prea multe locuri si obiective turistice din Romania. Dar daca ar fi sa fiu ghid pentru un amic din strainatate cunoscut pe internet cred ca m-as descurca intr-atat de bine incat sa-i formez o parere buna despre potentialul turistic al Romaniei, despre frumusetea locurilor, a reliefului si de ce nu despre ospitalitatea oamenilor simpli.
De cum aterzeaza la Bucuresti il urc intr-o masina  inchiriata de la Autonom Rent A Car.  Ii propun itinerariul, desi nu are cum sa ma refuze fiindca este la mana mea. Imi place sa fac pe ghidul asa ca-l voi duce la primul obiectiv propus de mine. Nu este muzeu dar este o cladire care  isi gaseste locul in cartea de vizita a Romaniei  Este cladirea Palatului Parlamentului, impozanta si  cu o istorie interesanta pe care sa i-o pot impartasi. Vreau sa-l dau gata cu o cladire relativ veche, care inca isi are  renumele de cea mai mare cladire civila din lume. O sa fie impresionat de ea fara doar si poate.  Ne odihnim la Hotel Villa Scala din Bucuresti, care ii va fi pe plac deasemenea fiindca ii plac cladirile vechi dar ingrijite. Vom avea un drum lung de facut si vreau sa fie in cea mai buna forma pentru a savura micul tur de Romanie.
Dupa o noapte  lunga, asa cum sunt toate noptile  peste care vrei sa treci mai repede, il duc catre centrul tarii unde  vreau sa-i arat  Castelul Bran pe interior, nu numai din imaginile pe care le-a vazut pe internet. Contele Dracula ii fascineaza pe toti si impreuna cu zvonurile si istoria create in jurul sau, il va lasa cu o amintire placuta pentru tot restul vietii. Dar drumul  de pe Valea Prahovei nu este nici el de lepadat si ii va atrage cu siguranta privirile. Vreau sa plece foarte incantat asa ca il urc pana la Cota 1400 din Sinaia ca sa vada panorama orasului si imprejurimile.  Privelistea uimitoare a orasului  in "straturi" il va coplesi. Are si ce vedea, fiindca panorama orasului Sinaia este mult prea interesanta. Ne continuam drumul cu  opriri din cand in cand pe  drumul national care  strabate muntii.  Facem poze cu peisajele superbe si  cu casele vechi.  Brasovul vechi este de vizitat , asa ca ne vom abate putin de la traseu si vom  innopta aici. Casele  de pe langa centrul vechi al Brasovului ii vor da un aer vintage probabil putin infiorator. Si panorama Brasovului vazuta de pe Tampa este minunata si ne vom petrece urmatoarea dimineata acolo, dupa care vom porni catre Bran. Dupa Castelul Bran mai am un obiectiv  turistic, pentru care voi urma drumul catre Sibiu, pentru a strabate Transfagarasanul, care ne va suprasolicita aparatele foto. Apoi  inaintam catre Nord pana in Maramures, unde il voi duce intr-un tur  de masina al judetului. Obiectivul  final este Cimitirul vesel din Sapanta, care imbina ineditul cu placutul. Dar o sa-l duc si prin Cavnic, pe drumul in care masina urca singura la deal. Acest loc unic il va face deasemenea sa priveasca Romania cu alti ochi. Terminam  itinerariul la obiectivul din Sapanta, unde sper ca ideea trasnita si crucile viu colorate si inspirat inscriptionate ii vor intipari niste amintiri frumoase in minte.
Sper sa ii placa scurta vizita in Romania si sa mai vina si cu alte ocazii. Sper ca i-a placut si confortul unei masini bune cu conditii bune pentru orice drum lung. Eu il conduc pana la cel mai apropiat aeroport, unde voi preda si masina, fiindca o pot face la orice centru Autonom Rent A Car.

Si uite asa o ajut si pe doamna Udrea sa  dezvolte turismul in Romania.

Acest articol participa la concursul SuperBlog 2011

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Prin lume calator

Visez la a fi prin lume calator. Sper ca in toata viata mea sa nu ramana la stadiul de vis dorinta mea. Anul acesta am reusit cat de cat sa calatoresc mai mult in tarisoara mea. Nu am mers mult prea departe de orasul natal Ploiesti, insa am fost destul de multumit. Datorita Mihaelei  care  a avut initiativa si bani atunci cand mie imi lipsea cand una, cand alta, cand amandoua, careia inca ii sunt dator  cel putin moral daca nu financiar, am reusit sa vad  sau sa revad o mica parte din Romania. Si nu se datoreaza asta in niciun caz campaniei doamnei Udrea, care a investit o caruta mare de bani in publicitate pentru a readuce spiritul calator al romanului de rand, pe plaiurile mioritice. Ci mai degraba a apetitului meu ridicat pentru vizitarea unor locuri noi din tara natala. Chiar daca costurile de transport de la noi sunt atat de ridicate, asta nu m-a dat inapoi de la a vizita  Castelul Bran si imprejurimile, de a urca la pas pana la partia de schi de langa Valea portii, vizitarea Castelului Cantacuzino din Busteni, o parte a Cazinoului din Sinaia si Castelul Peles, o expozitie de pictura si arhitectura, o expozitie de trenuri in miniatura si tematica C.F.R. ,  Baile Olanesti, Ramnicu Valcea, Brasovul - care m-a impresionat din foarte multe puncte de vedere, Slanic Prahova, etc. Am facut toate astea intr-o singura vara si se putea chiar si mai mult de atat. Oricum am bifat in lista de dorinte, dorinta care spunea ca trebuie sa calatoresc mai mult anul acesta. Iar daca tinem cont  ca acnul nu s-a incheiat si ca este posibil sa ajung in Germania incepand cu urmatoarea luna, este posibil sa am chiar nevoie de un rucsac nou. Cel pe care l-am tot folosit in iesirile amintite mai sus, este un rucsac de picnic, care nu intruneste chiar toate nevoile si intrebuintariled e care as avea eu nevoie. Pentru mine niciun rucsac nu este perfect, dar macar pot alege unul care sa se apropie de ceea ce caut eu. Cum ar fi rucsacul mare din gama American Tourister distribuita prin intermediul Hypermarket-ului fara egal Real. Din caracteristicile si dotarile sale pe care le-am lipit in lista ce urmeaza, imi place cel mai mult ca are multe buzunare interioare. Mie imi place sa iau tot felul de nimicuri dupa mine, pe care le sortez in functie de intrebuintari. Rucsacul meu de picnic nu are decat doua compartimente mari si un buzunar, si nu ma ajuta deloc in aranjarea  acestor nimicuri.

• Compartiment interior cu protectie pentru orice tip de laptop
• Diverse buzunare interioare
• Buzunar frontal vertical ascuns
• 2 buzunare laterale
• Maner si curele de spate confortabile
• Fermoar cu optiune lacat
• Spate rucsac captusit
• Dimensiuni: 31 x 18 x 45 cm

De asemenea s-ar putea sa-mi placa si deschiderea larga pe care o ofera fermoarele. Uneori e bine sa mergi cu lucrurile ascunse de ochii lumii. Chiar si laptopul il poti baga in rucsac fara sa atragi privirile  ticaloase ale hotilor.

Daca tot vorbeam de posibila mea plecare in Germania, este foarte posibil sa mi-l cumpar, deoarece nu-mi place sa ma car cu mult bagaj oriunde m-as duce. Nu  vreau sa am grija  prea multor lucruri. Strictul necesar imi este de ajuns si chiar am demonstrat eu cuiva cat de multe lucrui poti lua intr-un rucsac, fara sa iti lipseasca mare lucru intr-o drumetie. Iar cum la Real superoferta de 60 % reducere la gama de bagaje American Tourister tine pana la sfarsitul lunii  februarie din anul 2012, este posibil sa trec si eu sa-mi cumpar un rucsac din aceasta gama.

Iata si un scenariu  in care mi-ar putea fi atat de util rucsacul.
Ajung in Germania, fara prea multe pregatiri in prealabil, asa cum obisnuiesc eu sa plec. Sunt imbracat putin mai gros decat era necesar ca sa nu car totul in spate si sa nu am alte bagaje aditionale. Am rucsacul in spate cu doua perechi de schimburi, intr-unul din compartimente. In celalalt am o sticla cu ceva de baut, nu prea mare, ca nu-s in desert totusi, cateva obiecte de igiena personala intr-un buzunar, incarcatorul telefonului si  firul laptop-ului in alt buzunar,  un dictionar de conversatie in limba germana, laptopul, cateva acte si  cam asta e locul meu din rucsac. Sunt putin cam inghesuite lucrurile mai ales in compartimentul cu haine, dar si eu sunt fudul si nu-mi place sa car. In schimb nu-mi place nici sa atrag atentia intr-un oras european vizitat de turisti, in care hotii privesc din umbra. Pot  intra in magazine, pot circula lejer pe trotuar, pot lua  autobuzul si multe altele fara sa fac deranj in jurul meu, sau sa atrag atentia cuiva asupra mea. Este cel mai bine sa nu dai impresia ca esti turist sau ca nu cunosti zona. Altfel poti deveni o posibila victima intr-un oras necunoscut tie iar lucrurile se pot inrautati. Si uite asa ma decurc eu cu un rucsac care nu este exagerat de mare, dar deloc mic. Pentru mine  si pentru nevoile mele este de ajuns. Pentru cei care vor mai  mult sa recurga la trolere, dar nu vor fi  mai fericiti ci cu siguranta mai impovarati.
Iar acum voi merge la toaleta si nu voi avea grija bagajului, pentru ca-l am in spate.
Auf Wiedersehen!
Acest articol participa la concursul SuperBlog 2011

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More