miercuri, 13 septembrie 2017

Eliminare

Hai că am dat-o de gard cu competiția care abia începuse. Vă mai amintiți că spuneam acum nici 36 de ore cum că provocarea de a scrie cel puțin un articol pe zi est mai grea decât pare la prima vedere? Ei bine eu am reușit performanța să nu mă țin de ea încă din a doua zi. S-a întâmplat să călătoresc cam toată ziua din România în Anglia. Drumul ăsta e și lung dar și obositor. Îmi ia cam 15 ore să ajung din patul din România în patul din Anglia și mai punem la socoteală și diferența de fus orar.

Nu am reușit să scriu articolul pe drum, nu am reușit nici când am ajuns acasă că am picat la așternut, dar nu pentru vreo noapte fierbinte ci pentru un somn imperios necesar. Vina îmi aparține în totalitate și chiar dacă am un motiv bun de folosit drept scuză, nu am de fapt nicio scuză.

În fine, să vă spun acum că am avut un zbor lin, dar ca de fiecare dată cele trei ore de zbor din București în Londra mi se par interminabile. Chiar mi-e frică de momentul în care va trebui să zbor în China de exemplu într-o călătorie pe care o am în minte de câteva luni. Ce o să mă fac și ce o să fac la un zbor de 12 ore sau cât se face din Anglia până în China? Fără să mi vorbim și de alți timpi intermediari de transfer sau alte tipuri de călătorie. O să mă urc pe tavanul avionului. Acolo sus în aer timpul parcă stă în loc.

Ca idee, în cele 3 ore de zbor am încercat să îmi ocup timpul cu diferite activități. Am dormit, am citit câteva capitole din biblie în limba spaniolă, am făcut exerciții pe Duolingo în limba spaniolă, m-am holbat din când în când în decolteul tipei de lângă mine care dormea la fel de adânc precum decolteul pe care îl avea. (Nu sunt foarte mândru de asta, dar prea era provocatoare). Am urmărit activitatea membrilor echipajului din timpul servirii, am folosit toaleta, m-am uitat pe facebook (atât cât îmi mai permitea feed-ul încărcat în prealabil). Timpul tot părea că stă în loc.

Voi cum reușiți să scurtați timpul de călătorie, cel puțin la nivel mental?

luni, 11 septembrie 2017

Provocare sau relansare

Salutare! Bine v-am regăsit sau bine m-ați regăsit. Nu am  mai scris de cam multă vreme pe acest blog. Să fie un an și jumătate, dar tot îmi e drag de el. A fost primul meu blog și blogul pe care am făcut de toate. Am scris de plăcere, am scris pentru bani, am scris pentru campanii și m-am făcut cunoscut în blogosfera prahoveană. Și pentru că a venit vorba de blogosfera prahoveană, cea care este pretutindeni dar nicăieri, trebuie să vă spun că am participat la un blogmeet acum câteva zile. Blogmeet-ul prahoveam organizat de HUB23 sub comanda lui Dragoș Schiopu, omul care tot mai crede într-o blogosferă prahoveană unită, a strâns laolaltă 11 oameni, 11 bloggeri. 



Cu ocazia acestei întâlniri s-a lansat o provocare ce are ca temă consecvența. Fiecare blogger trebuie să scrie câte un articol pe propriul blog zi de zi până la următoarea întâlnire. Acest lucru nu este tocmai simplu, mai ales când ai mai multe bloguri active, când ai alte lucruri pe cap sau pur și simplu când ești lipsit de inspirație. Este o provocare menită să țină bloggerii mai mult în priză, motivați si conectați unul cu celălalt.

Am văzut fețe noi la acest blogmeet. Pe unele le mai văzusem doar în mediul online pe altele nicăieri. Dar dat fiind că eu locuiesc în Anglia acum, nu știu cât de mult voi putea colabora din nou cu blogosfera prahoveană, De altfel nu știu cât de mult voi rezista în această provocare. Pe această cale voi cere o păsuire de două ore de la ceilalți bloggeri. Voi scrie uneori înainte de miezul nopții pe ora Angliei, deci ora 02.00 ora României. 

Acestea fiind spuse, vreau și sper să rămân cât mai mult activ aici pe blogul resuscitat, întru-cât blogul adrian-rotaru.ro este suspendat și probabil așa va și rămâne.