luni, 30 decembrie 2013

Atentie Voltaj ridicat!!!

 Eram mic cand m-am indragostrit iremediabil de trupa Voltaj. Cunosteam mai toate melodiile, vers cu vers. Inca le mai stiu versurile unor melodii pe care nu le-am mai fredonat sau auzit de multa vreme. Mi-au ramas in sange, nu numai in minte. Una dintre acestea este si urmatoarea melodie:



Versuri:

I.

Lumea se vede mica de sus
Si tot curajul tau s-a dus
Viata atarna acum de un fir
Esti la un pas mic de delir

II.

Te intrebi ce cauti acolo sus
Si simti ca nu poti sa faci ce ai spus
N-ai vrea sa cada acum cortina
Vrei sa simti doar adrenalina

Refren:

Sari acum, sari, sari
Fii nebun, sari, sari
Fa ce-ti spun, sari, sari
Zbori acum, sari, sari

III.

Pamantul e tot mai aproape
Ti se pare ca nu te mai opresti
Tipi de extaz si uiti de toate
Pentru o clipa innebunesti
Pe locul doi

marți, 24 decembrie 2013

Azi in Ajun de Craciun

In Ajun de Craciun am plantat fapte bune in sufletul meu. Linkul de mai sus nu are nicio legatura cu ce am facut eu azi, dar e bine sa nu uitam de campaniile celor de la Plantamfaptebune.ro mai ales ca peste numai doua luni se vor pregati de noi actiuni de plantari de copacei.
Revenind la ce am facut eu astazi, va spun ca nu e o lauda ci mai degraba o autocritica. Azi am facut curatenie in toaleta apartamentului in care locuiesc. Am ajutat-o astfel pe mama, care oricum isi propune in fiecare Ajun de sarbatoare importanta sa faca mai multe decat este cazul.
Tot ce am facut in aproape 4 ore a iesit pe masura asteptarilor mele iar mamica a fost tare multumita, iar asta m-a bucurat mult. Stiu ca aceste actiuni casnice ar trebui sa fie o obisnuinta, dar eu sunt prea delasator (LENES suna prea dur desi exprima realitatea) pentru a le pune in aplicare.
A fost o fapta buna pe care am facut-o, pentru ca mama sa poata termina mai devreme treburile multe pe care si le propune intr-o asemenea zi. Asta nu inseamna ca se va linisti cu treburile mai devreme de miezul noptii. Se agita prea tare si face mai multe decat este cazul.
Acum ma bag la nani ca trebuie sa vina Mos Craciun! Am auzit la stiri!

joi, 19 decembrie 2013

S-a dus Nae, a plecat . . .

A murit si Nae Lazarescu. Chiar acum de sarbatorile de iarna, pe care mi le-a facut speciale in copilaria mea. Avea multe scenete de Craciun si Revelion pe care le savuram pana in ori cand ma lua somnul in cele din urma. Radeam  in hohote la dialogurile sale amuzante pe care le intretinea alaturi de Vasile Muraru. S-a destramat acest cuplu umoristic de succes care ne-a lasat o vasta videoteca in arhive.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!


vineri, 13 decembrie 2013

Daruieste bucurii

Echipa de baschet masculin si in acelasi timp multipla campioana a Romaniei in Liga nationala de bascet masculin, CSU Asesoft Ploiesti, se pregateste sa imbrace hainele lui Mos Craciun si sa-l ajute pe acesta sa imparta bucurii. Mesajul urmator este destinat tuturos "spiridusilor" de ocazie:


Toţi fanii ploieşteni prezenţi sâmbătă în „Olimpia” sunt invitaţi să vină la sală cu o jucărie de pluş pe care, la semnalul anouncerului, o vor arunca pe parchet, chiar înaintea startului jocului, de la ora 19:00. Ulterior, toate aceste jucării vor fi strânse de majoretele echipei ploieştene şi donate, chiar în Ajunul Crăciunului, casei de copii „Raza de Soare”, din Băicoi.
 Asadar mesajul este scurt si la obiect dar bucuria acelor copii poate fi nemarginita. 
In cazul in care nu va puteti deplasa la acest meci va pot ajuta eu sa deveniti un spiridus. Vin sa iau jucariile de la voi cei care nu puteti ajunge la acest meci, dar vreti sa participati la campania "Daruieste bucurii", sustinuta de campioana Romaniei la baschet masculin.
Astept ofertele voastre pluşate la telefon 0723367469 sau mesaj privat pe Facebook  
sau email la adresa aditza_cool06@yahoo.com cu subiectul "Jucarii".

Puteti trimite acest articol prietenilor si chiar va rog sa o facetii!

Hai Asesoft Ploiesti! 

marți, 10 decembrie 2013

Imi place Sharon

Din curiozitate cumpar uneori lucruri pe care nu le-am mai cumparat vreodata si pe care nu mi le-a recomandat nimeni. Fructele mai deosebite se numara printre ele. Nu am incercat inca toate fructele care se gasesc in supermarket. Ma refer la cele exotice, cu care romanii nu sunt obisnuiti. Ultimul fruct mai deosebit pe care l-am incercat se nu meste Sharon. Un articol frumos despre acest fruct si cum se mananca el puteti citi aici.
Cert este ca are un gust demential daca este copt bine. Nici nu-ti dai seama daca mananci o prajitura sau doar un simplu fruct. Merita sa-l incercati.
Mie imi place Sharon!

joi, 28 noiembrie 2013

Jocurile foamei

Am avut ocazia sa merg la filmul Jocurile foamei-Sfidarea. Mi-a placut mult si am bifat si o premiera in acelasi timp. Am mers pentru prima data la film la Cinema City din Ploiesti Shopping City Mall.
Ma asteptam totusi la ceva mai multa actiune, dar din acest punct de vedere cred ca prima parte a fost mult mai spectaculoasa.
Acum cei ce au vizionat primele doua parti ale trilogiei, mai au de asteptat un an pentru ultima parte, care se anunta a fi preentata in doua acte. Poate le iese revolutia in cele din urma.

joi, 21 noiembrie 2013

Cele mai tari oferte de Black Friday

Este cam al treilea an consecutiv de cand in Romania se sarbatoreste Black Friday-ul american. Cel putin de atata timp este mai luat in serios atat de vanatori cat si de clienti.
Atat de mult s-a dezvoltat acest fenomen la noi in tara incat avem reduceri pe linie la tot felul de produse. Reduceri care ajung la peste 50 de procente intalnim de cele mai multe ori la elect5ronice si electrocasnice. Mai nou avem parte de reduceri si pentru locuinte, spatii de inchiriat sau haine.

Daca la capitolul tehnologie, unde preturile pot fi inaccesibile buzunarelor romanilor, chiar si reduse, la capitolul imbracaminte putem sa  spunem ca Black Friday-ul se potriveste foarte bine. Probabil sunt multi romani care-si cumpara cel putin un articol vestimentar o data pe luna. De data aceasta. in Vinerea neagra cu aceiasi bani putem cumpara mai multe articole vestimentare datorita reducerilor generoase pe care le putem accesa cu usurinta dintr-un singur loc. Iata pagina care strange laolalta marile magazine online de haine care participa in programul Black Friday!

miercuri, 23 octombrie 2013

Lupta Asesoft!

Iata ca a venit si ziua cea mare. Asesoft joaca acasa cel de-al doilea meci al grupei din care face parte in competitia baschetbalistica Eurocup. Vom avea parte la Ploiesti de un spectacol sub cos. Ne dorim multe puncte de la campionii Romaniei la baschet masculin, dar si mai mult ne dorim victoria. Dupa ce am depasit surprinzator echipa rusilor de la Khimky, speram ca meciul de astazi impotriva "otomanilor" sa facem o noua figura frumoasa si sa ne instalam in fruntea grupei cu maxim de puncte.
Personal nu voi putea fi prezent la acest meci, dar voi fi cu sufletul in Sala Olimpia strigand alaturi de suporteri #haiAsesoft!

marți, 22 octombrie 2013

Vand Seretide 50/500

Bolnavii de astm care folosesc Seretide 50/500 au posibilitatea de a cumpara medicamentul la un pret mult mai mic fata de pretul din farmacii. Ma refer LA cei ce nu au reteta. Am cateva cutii de Seretide 50/500 sigilate si in termen de valabilitate la un pret mai mic de jumatate fata de pretul din farmacii. Cei interesati ma pot contacta la numarul de telefon 0723367469(Vodafone) in orice zi.

sâmbătă, 22 iunie 2013

A fost o zi frumoasa de 22 iunie

O zi frumoasa pentru mine, in care am facut cateva lucruri care-mi plac, in care am schimbat cateva vorbe cu oameni pe care nu-i mai vazusem de multa vreme, cu oameni alaturi de care mi-am petrecut vacantele de vara in copilarie. Da! Am fost la tara, la Iordacheanu, in satul Mocesti, un sat necunoscut pentru multa lume. Pentru mine  este satul minunat dintre coline, in inima caruia mi-am petrecut destule vacante de vara. Acolo am simtit viata si acilo este locul in care am acumulat multe informatii noi si am trait experiente uimitoare. Momentan cel mai mult ma leaga de acet loc amintirile frumoase, oamenii  de acolo, obiceiurile si conditiile de viata, schimbandu-se in mod usor vizibil.
Azi am facut de toate si multe mi-au amintit de copilarie. Am mers pe jos  circa 15 km din Albesti Paleologu pana in Mocesti, am mancat cirese pana nu am mai putut baga in mine, si m-am dat cu greu jos din copac. Mi-am tras sufletul si burta, iar dupa un timp am continuat cu mere dulci si zmeura. Am baut apa din fantana de langa casa, apa careia ii simt lipsa uneori.
Multe alte lucruri nesemnificative la prima vedere am facut azi. Insa toate acestea mi-au trezit amintiri placute si mi-au facut ziua  frumoasa.
Si am facut toate aceste lucruri, fara a avea telefonul mobil la mine. Se poate si fara el, ca pe vremuri...
Orez cu lapte pe frunza de nuc




Si sa nu uit! Azi a fost Sambata mortilor, in care s-au facut pomeni celor adormiti. In Prahova de aceasta sarbatoare se obisnuieste sa se imparta orez cu lapte pe frunza de nuc. Un deliciu...!!!

vineri, 7 iunie 2013

Acasa la mine am un hotel de lux

Mi-a spus cineva ca la mine acasa este aproape lux. Mie mi se pare o exagerare mult prea mare, asa ca fac apel la spargatorii de case sa nu ia in seama aceste zvonuri.
De cateva zile insa, ceva de lux si-a facut aparitia la mine in casa. Este vorba despre macheta hotelului Burj al arab din Dubai. Dar nici macar aceasta nu este un lux ci numai o miniatura de sticla, (nici macar cristal).
Iata cum arata:

Sigur nu e un vibrator, desi poate asa pare.



vineri, 31 mai 2013

TEDx Ploiesti din perspectiva mea

Conferintele TEDx au ajuns si la Ploiesti unde au participat multi oameni importanti, iar pe unii dintre ei chiar i-am mai intalnit cu alte ocazii, la diferite evenimente.
Evenimentul a inceput conform programului la ora stabilita, dar cu o mica schimbare. In locul gazdei anuntate, Medeea Marinescu, in fata noastra si-a facut aparitia Silviu Biris. La inceput parea picat din cer, dar pe parcursul programului a devenit el insusi  si eu personal m-am bucurat de prezenta sa acolo.
Fieecare speaker si-a pregatit speech-ul cum a stiut mai bine, dar din pacate unii dintre ei au depasit cu mult timpul alocat de 18 minute per vorbitor. Asta e o lipsa de respect fata de auditor si fata de ceilalti speakeri. Nu spun ca nu ar fi transmis idei sau informatii bune in timpul suplimentar pe care si l-au luat desi nu aveau dreptul, dar regula celor 18 minute trebuia respectata cu strictete. Si ca sa ii pun la colt pe cei care au depasit timpul alocat,dand dovada de lipsa de respect (conform parerii mele mai sus enuntate) am sa le scriu numele aici: Dan Pascariu, Paul Olteanu, Tony Romani, Gabriel Ștefan.
Paul Olteanu mi-a placut mult. A avut un discurs echilibrat, cu mici exagerari privind trimiterile la antevorbitorul sau Dan Pascariu. A fost un moment emotionant pentru el, desi la depasit cu brio. In sala se aflau mama, bunica si cel mai bun prieten al sau.
Dan Pascariu a vorbit despre Leadership, intr-un discurs prin care se pregatea parca sa transforme toti oamenii  in lideri.Atat de mult a parut ca vrea sa se intample acest lucru cu cei din sala, incat si-a alocat aproximativ 40 de minute pentru a ne convinge de acest lucru.
Tony Romani ne-a vorbit despre Give and take, despre cartea cu acelasi nume care l-a inspirat in viata. Ne-a vorbit printre altele ca este bine sa te implici in multe actiuni in viata si ca trebuie sa lasi ceva in urma ta, oferind cate ceva si celor din jur.
Gabriel Stefan a inceput foarte frumos discursul, povestindu-ne cum a plecat de jos si a luat viata in piept intr-o tara in care nu a avut mai nimic la inceput. Mi-as fi dorit sa-l intreb cum au fost primele saptamani in Germania, tara in care a ajuns un nimeni si s-a intors cineva. As fi vrut sa aflu cum poate un om sa comunice cu alti oameni fara a cunoaste limba lor, ce simte in momentul in care nu stie incotro sa o apuce si de ce sa se apuce intr-o tara straina.
Lucian Vasile este cel care ne-a vorbit despre cat de important este sa avem o identitate urbana, de cat de important este sa incercam sa exploatam necunoscutul si sa iesim astfel din monotonie. Ne-a indreptat ce-i drept catre istorie si catre cladirile vechi, ca acesta-i domeniul in care activeaza, dar ideea generala pe care am prins-o eu a fost aceea de a ne descoperi identitatea urbana si de a nu ne fi teama sa cotrobaim in/prin necunoscut.
Cristina Mihalcea voluntarul care a vorbit cu inima trecand peste emotiile unui discurs in public.Ne-a expus ideea ei de cum putem ajuta oamenii din jurul nostru care nu au avut tocmai un inceput bun in viata, fara a avea vreo vina. Este vorba despre copiii din centrele de plasament cu sau fara handicap, cei care au nevoie de socializare dincolo de oamenii care-i inconjoara in "casele" lor provizorii. Soriceii de biblioteca este proiectul care ii apartine si in care ne-a invitat sa intram pentru a aduce mangaiere unor suflete nevinovate.
Aurelia Visinescu ne-a prezentat pasiunea ei pentru vinuri si mai mult decat atat, importanta dezvoltarii unei afaceri. Vita de vie si soiurile de vin pe care le obtine au facut-o cunoscuta in lume, acest fapt aducandu-i implinire. Se vede acest lucru cu ochiul liber atunci cand tine un discurs pe tema pasiunii ei. Discursul a fost scurt, dar mesajul a ajuns asa cum trebuie la urechile ascultatorilor.
Serban Ciusca este cel care indeamna mii de romani sa-si urmeze pasiunea. Ne-a aratat multe dintre activitatile pe care le desfasoara, multe din pasiuni proprii, altele pentru a-i ajuta pe alti romani sa-si dezvolte si sa-si practice pasiunile lor. A fost un discurs aproape de final, care insa nu a plictisit deloc ci a adus vitalitate in trupurile si mintile usor amortite ale ascultatorilor.
John Cristea, din a carui prezentare am facut parte si eu, a vorbit despre mersul pe jos ca si pasiune obligatorie. Poate suna ciudat, dar multi nu folosesc acest banala metoda de locomotie la adevaratul potential. Mersul pe jos nu este suficient sa fie practicat numai in casa sau la serviciu, ci trebuie sa-i oferim un timp special, mai ales in lipsa de alte activitati fizice sau sporturi. "Foloseste-ti picioarele!" este indemnul lui pentru oameni.
Dana Crisan ne-a vorbit despre TED, mai exact despre relatia intima cu TED. Un moment de actorie, apreciat de unii, savurat de altii.
Momentul antrenant, amuzant si colorat dintre toate reprezentatiile a fost acela in care am cantat la tuburi. Nu am retinut numele celui care a tinut reprezentatia, spre rusinea mea, insa momentul a fost super. Indiferent de varsta sau ocupatie, toata lumea prezenta s-a batut la palme cu tuburi de plastic de diferite marimi si culori, ale caror sunete simultane, creau muzica pe care si-o dorea "speaker-ul". A fost interesant cum un grup atat de mare de oameni, a reusit sa creeze muzica, tinand ritmul unui dirijor. Am fost parte din orchestra iar aplauzele au curs rauri dupa un moment in care spectatorii au fost artisti deopotriva cu "dirijorul".
Una peste alta, organizarea a fost de exceptie, atat in timpul reprezentatiilor cat si inainte si dupa incheierea acestora. Ma bucur ca am participat la acest eveniment si sper sa aleg si sa pun in practica cateva idei care m-au inspirat la TEDx Ploiesti 2013.

miercuri, 29 mai 2013

Pe 30 mai 2013 avem conferinta TEDx in Ploiesti

TEDx, - locul in care oameni diferiti, din domenii diferite, isi expun ideile intr-o conferinta, se va tine si la Ploiesti. Joi 30 mai 2013 in Sala Polivalenta din cadrul Hotel Central, voi lua parte la o conferinta in care isi vor expune ideile cativa oameni cu idei de viitor. Speaker-ii acestei conferinte vor fi: Dan Pascariu, Aurelia Visinescu, Serban Ciusca, Dana Crisan, Paul Olteanu, Tony Romani, Cristina Mihalcea, Gabriel Stefan, Lucian Vasile si John Cristea. Ultimii doi imi sunt cunoscuti din proiecte la care am participat cu diferite ocazii. Sper sa invat cate ceva de la fiecare participant, cine stie, poate o noua viziune asupra unor idei dezbatute de fiecare speaker.
Gazda evenimentului va fi Medeea Marinescu.

Dupa conferinta revin cu o parere generala asupra acestei conferinte-eveniment.

sâmbătă, 4 mai 2013

Constatare in zi de sarbatoare

A venit Pastele, sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. Nu pot sa nu-mi amintesc  cat de speciala era aceasta zi pentru mine in copilarie. Atmosfera  de sarbatoare plutea in aer, chiar daca nu era chiar roz in sanul familiei mele. Traditia ciocnirii oualor, cu micile ritualuri, bucuria gusturilor noi ale preparatelor facute de mama, salutul crestinesc  (Hristos a inviat! Adevarat a inviat); dar si magia sosirii Iepurasului aducator de cadouri, toate acestea insemnau mult pentru mine. Din punct de vedere al bunatatilor puse pe masa in ziua de Pasti, pot spune ca asteptam cu nerabdare sa degust cate putin din tot ce se afla pe masa. Mama nu se lasa pana ce nu se autodepasea, facand si mai multe prajituri si mai multe bunatati fata de anul precedent. Si mai era acea nerabdare de a trece din postul Pastelui la desfraul culinar si cel al gusturilor diferite ce se  imbina in gura dezmierdand papilele gustative.

Acesta era Pastele pentru mine in linii mari, iar acum nu mai resimt mare lucru din el.  Din cauza programului de la serviciu, din cauza faptului ca nu am tinut post, din cauza faptului ca am crescut si probabil si din alte cauze care ma privesc.

Macar au ramas amintirile. . .

Hristos a inviat!
Sursa Foto Cojo.ro


duminică, 7 aprilie 2013

Mergand pe improvizatie

Cand vine vorba de bucatarie, poti fi artist, amator sau necunoscator in aceasta. Eu sunt amator-necunoscator dar imi place sa gatesc, iar uneori mai si improvizez. Uneori nici nu trebuie sa-ti dai silinta sa gatesti si totusi preparatul iti iese. Asa facea bunica mea, odihneasca-se in pace. Intre cateva reprize de treaba prin curte, mai arunca din cand in cand cate un ingredient in ciorba sau mancarea care clocoteau la foc mare pe soba. Mancarea nu doar iesea gustoasa dar se facea si repede. Am vazut asta si la John Cristea o data. A procedat cam la fel cu o ciorba, care, pe cat de simpla , pe atat de gustoasa a fost.
Mie nu-mi iese chiar atat de simplu. Eu trebuie sa ma plimb mai mult prin bucatarie, sa citesc reteta de multe ori.
Tarta cu rosii pe care am incercat sa o gatesc azi, nu mi-a iesit tocmai cum am planuit. Foietajul a stat prea multa vreme in frigider si a mucegait, asa ca am incercat sa improvizez rapid, punand peste compozitia de rosii, coaja de paine. Diferenta nu ar fi trebuit sa fie foarte mare. Problema a fost ca am dat cuptorul cam tare si painea s-a ars. Am rams cu rosiile care s-au gatit bine si au fost gustoase.
Se intampla si lucruri neprevazute in bucatarie, dar ceea ce este important este sa pot trece peste ele, sa nu-mi pierd rabdarea, increderea si mai ales pofta de a gati in continuare.
Daca tarta cu rosii nu a putut fi salvata in intregime, salata de morcovi cu stafide pe care am preparat-o si al carei gust nu te indemna sa o termini, a putut fi "indreptata" cu cateva stafide puse in plus. Acestea au echilibrat gustul dintre dulce si acrisor si mi-au oferit sansa de a termina salata de morcovi alaturi de colegii de la KFC. Le-a placut si lor, ceea ce inseamna ca nu ma laud singur.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

vineri, 5 aprilie 2013

Tigala cu cartofi ca la Maramu' (reteta prezentata de chef Nicolai)

Astazi am gatit din nou. De data asta ceva mai interesant, ca mod de preparare si ca si gust. Cateva legume banale puse una langa alta si gatite cu multa rabdare, au dat o aroma nebanuita.
Pentru mine am gatit: 4 cartofi mici-medii, o ceapa, gogosar in otet, un morcov mititel.
Am mai folosit zeama de la jumatate de  portocala, curry si ulei de masline.
Reteta o gasiti pe blogul lui Chef Nicolai. In plus fata de aceasta eu am adaugat morcovul pentru culoare si gust in plus.
Reteta este de post si la cat de ieftina este, nu te-ai astepta sa fie atat de gustoasa.
Iata ce a iesit. (Claritatea si calitatea pozelor lasa de dorit, din cauza faptului ca nu am un aparat profi)





joi, 4 aprilie 2013

Sa trecem la treaba!

Am tot zis ca ma apuc de gatit si am tot amanat. Astazi insa, am facut rost de niste bani si intr-un moment binevenit, m-am hotarat sa-i investesc in viitorul meu gastronomic, ca sa spun asa. Imi place sa gatesc si mai mult imi place sa pot manca ce gatesc. Rare au fost pana acum ocaziile cand ceva ce am gatit nu a fost si comestibil. Totusi mi-as dori ca macar cu reteta in fata sa fac si eu bucatarie la mine acasa.
Am mers in Kaufland si mi-am cumparat niste condimente mai sofisticate. Nu toate gospodinele  folosesc oregano, busuioc, coriandru, curry sau tarhon. Cel putin nu acelea pe care le cunosc eu, asa ca mi-am permis sa generalizez putin, cam asa cum se face la sondajele de opinie (pe esantioane reduse)
Am cheltuit 25 de lei pe cateva plicuri cu condimente mai speciale, fara de care nu poti gati mancaruri mai speciale.
Totusi bugetul de acum nu mi-a permis sa cumpar si ingrediente de baza, asa ca m-am descurcat cu ce am avut pe acasa, pentru prima mea "gateala" din acest an. Sper ca dupa aceasta sa urmeze multe altele, iar succesul meu intr-ale bucatariei sa fie unul "bine patruns".
Gata cu atatea vorbe, metafore culinare si ghilimele. Sa va arat ce mi-a iesit pe ziua de astazi.

Piure de cartofi, piure de morcovi si chiftelute marinate (din carne de porc)
Chiftelutele marinate au fost facute de mama, eu practic am gatit doar cele doua tipuri de piure.
Stiu ca este ceva simplu, dar asa mi-am facut eu incalzirea. (Asezarea in farfurie imi apartine)




sâmbătă, 30 martie 2013

#spreBrasov Ziua 2 - Partea I

Micul dejun ne-a surprins pe toti cu zambetul pe buze, lasand deoparte durerile cauzate de accidentari sau de oboseala de la nivelul picioarelor. Micul dejun cald ne-a dat energie suficienta pentru a continua in a doua zi. Ne-am bucurat de omleta, salam, unt cu gem sau miere, ceai si cafea, toate puse la dispozitie de Casa Duca. Eu am mancat incredibil de mult pentru o ora atat de matinala. Avea sa-mi prinda bine pentru restul zilei cand nu am mai putut manca. Inainte de plecare mi-am curatat si un morcov pe care l-am impartit cu bucurie cu Luiza. Apropo de ea, am de spus ca initial nu vroia sa mai plece la drum in a doua zi. Ana insa a tras-o inapoi pe traseu spunandu-i ca va merge si ea. M-am bucurat sa aud asta. Eram 4  oameni hotarati sa ducem la capat proiectul "100 de km impotriva sedentarismului". Am fost filmati plecand la drum in jurul orei 10. Cam tarziu dupa parerea mea. John a fost cel care ne-a dictat ritmul, dar nu pentru ca ar fi mers repede in fata ci pentru ca ramanea mult prea in urma. Motivul invocat de el a fost ca vrea sa se incalzeasca bine. Totusi incalzirea la el a durat circa 10 km pana sa tina ritmul cu mine si cu fetele care pareau complet refacute. Ne-a luat mult sa ajungem in Busteni. Nu-mi placea deloc gandul ca pe drum ar putea sa se schimbe vremea si va trebui sa renuntam in cazul in care vor aparea precipitatii. Pana la Azuga nu am avut mari probleme pe traseu. Vremea tinea cu noi. Eram cu mult mai tacuti si poate si putin descurajati de faptul ca am ramas jumatate fata de cati plecaseram cu o zi in urma de la Ploiesti. La Azuga ne-am confruntat cu zapada pe marginea carosabilului, iar acest lucru ne incurca usor deplasarea. John pierduse iar ritmul si in cele din urma, la iesirea din Azuga a trebuit sa renunte si sa apeleze la odihna. S-a urcat in masina, nu inainte de a-mi inmana rucsacul in care se afla GPS-ul. Ana a apelat si ea la masina, astfel ca eu am putut sa ma bucur de drum si de compania Luizei care dadea din piciorusele ei intr-un ritm bun. Am avut timp si de poze pe drum. Peisajele interesante si atragatoare m-au facut sa le surprind in cateva poze. Nici Luiza nu a fost mai prejos, fiind la fel de atragatoare ca acestea, dar privita din alta perspectiva. Asa ca m-am multumit sa fiu condus de o femeie si am lasat-o pe ea in fata sa-mi arate calea. Eram foarte atent la piciorusele ei uitandu-ma de unde incepeau si mai ales acolo unde se uneau, sub niste forme apetisante. Lasand formele (georgrafice si de alte naturi) la o parte, portiunea de drum dintre Azuga si Predeal pe care am strabatut-o impreuna cu Luiza, a fost probabil cea mai usoara. Amandoi eram in forma si mergeam intr-un ritm alert.  Ana a revenit si ea pe carosabil aproape de intrarea in Predeal si am inceput sa cantam fel de fel de melodii nois si mai ales vechi. Eram adevarate tonomate mobile iar asta ne moraliza in plus si facea ca timpul sa curga mai usor.
Nici Predealul nu ne-a pus probleme mari, dar serpentinele catre Brasov au fost cam lungi si deranjante. Unghiul de inclinare al acestora ne fortau gleznele si muschii deja slabiti. John ne-a facut cateva poze in mers, mergand cu masina pe langa noi. Nu ne-a pus in pericol si nici traficul nu l-a pus in pericol, avand in vedere ca erau foarte putine masini la acea ora. In Timisul de sus am luat in sfarsit o pauza de 2-3 minute in care am savurat odihna si ne-am reincarcat bateriile cu moral, cantand cu totii o melodie ce se auzea la Radio. A fost un moment scurt dar revigorant, iar John si Ana au facut schimb. John ni s-a alaturat, revenind bine si in forma. Intunericul incepea sa se lase usor usor, iar km incepeau sa treaca tot mai greu. Cum ne-am motivat in continuare, dar si cat de departe de Brasov ni se parea ca suntem, veti afla in ultima parte a acestei povestiri.











#spreBrasov Ziua 1 - Partea a treia

Bun venit la Casa Duca parea sa spuna orice coltisor al curtii in care se afla aceasta. Probabil ca in acele clipe orice casa/vila/acoperis cald putea sa ne incante peste masura. Initial cele doua etaje pe care trebuia sa le urc pana la mansarda, acolo unde aveam asigurate camerele, pareau imposibil de urcat. Totusi nu au fost un impediment pentru mine in a le urca chiar de mai multe ori.
Domnul Iliescu Aurel, administratorul casei Duca, ne-a primit cu zambetul pe buze, facand tot posibilul ca noi sa ne simtim cat mai bine acolo. Dupa ce s-a facut impartirea camerelor, ni s-a inmanat cheia de la bucatarie si cea de la intreaga vila. Eram singurii cazati acolo in acea noapte asa ca nu a fost nevoie sa pastram linistea. Dupa ce mi-am luat cheile, domnul Aurel mi-a prezentat colturile bucatariei si ale salii de mese. Bucataria era destul de profesionista. Mi-a facut cu ochiul. Atat de utilata incat as fi vrut sa gatesc si eu acolo.
Au urmat dusurile calde de fiecare parte. Mi-am luat rolul de lider al grupului autoproclamat si le-am dat termen camarazilor mei sa fie gata cu dusul in 25 de minute. Ora Pamantului se apropia si trebuia respectata macar in limita posibilitatilor. Dupa ce am facut dus am plecat repede la benzinarie  sa-si cumpere Alex d-ale gurii, adica tigari. Sper ca s-a lasat de ele pana la ora la care tastez aceste randuri. Cand m-am intors am gasit un reprezentant al presei care vroia sa ne filmeze. A reusit sa se posteze intr-un loc bun din care sa filmeze cum ne-am asezat noi la vorba. A fost o filmare pe placul meu, in care ne-am comportat natural si ne-am spus fiecare parerea. Ba mai mult  de atat a contat buna dispozitie, relaxarea si micile glumite pe care altminteri nu le-am fi facut daca interviurile erau pentru fiecare in parte. Inca nu am vazut filmarea, dar sunt convins ca a fost una reusita.
Dupa ce presa s-a multumit cu declaratiile primite si materialul filmat, am trecut la partea cea mai interesanta. Orgia culinara de care am avut parte a fost destul de traditionala. Oua fierte, sunca, ceapa, mustar, zacusca etc. Am pus ochii pe un ou de curca. Nu mai mancasem de ani de zile unul si desi mi-l doream prajit, l-am mancat cu pofta si in acea stare solida in care fusese gatit.
La sfarsit ne-am tot plimbat pe langa o sticla de vin, al carui dop nu-l puteam muta de la locul lui fara ajutorul unui tirbuson. In teorie toata lumea prezenta cunostea cate o metoda de desfacere a unei sticle de vin fara tirbuson. Practica insa ne omoara pe toti iar sticla a ramas tot nedesfacuta. Dupa mari eforturi si o idee sclipitoare care mi-a venit in interiorul camerei (acolo ma incuiasem pentru a desface sticla) am reusit sa ajung la lichidul dulce-acrisor-amarui al Vinului Pelin de care dispuneam.
Seara s-a incheiat mai devreme decat ma asteptam, dar buna dispozitie s-a mutat in camera in care eu ar fi trebuit sa dorm singur, John si Ana au ales sa doarma cu mine si dupa multe parlamentari am ajuns la un consens. Eu  pe canapea si ei in patul cel mare. Am inceput sa le spun un banc, iar deznodamantul acestuia a fost gustat atat de bine de ei incat au ras cu o pofta incurabila. Acest lucru a facut-o pe Luiza sa revina in camera mea si sa se ghemuiasca  in pat cu John si Ana. Distractia a continuat pana aproape de ora 01:00, atunci cand oboseala ne-a facut sa "stingem lumina" de tot.
Zorii zilei urmatoare au venit cam repede, iar alarma ceasului meu si-a facut datoria si m-a trezit la doua ore dupa ce canta cocosul. M-am grabit sa ma spal si apoi sa-mi aranjez din lucrurile aruncate dezordonat cu  cateva ore inainte. Micul dejun ne astepta la ora stabilita si noi ne-am bucurat din plin de el, dar despre asta va voi povesti in urmatoarea parte.

joi, 28 martie 2013

#sprebrasov Ziua 1 - Partea a doua

Jumătatea drumului, după cum am considerat eu în sinea mea, a fost după ce am lăsat Câmpina in urmă. Am facut o pauză mai lunga la un moment dat. Fetele s-au schimbat în alte haine de drum mult
mai adecvate, care însă nu le protejau de frigul pricinuit de vântul inca insistent.
La acest popas mai lung au aparut si primele probleme. Monica a avut probleme cu niste vase sparte la picior, Dorin a avut nevoie de unguente pentru genunchi, iar Ana a acuzat oboseala fizica.
De aici au inceput asadar problemele de natura fizica, care aveau sa macine usor, usor si aveau sa ii aduca in stare pe unii participanti sa apeleze la punctul de asistenta mobil. Prin rotatie fetele au apelat la masina, iar la iesirea din Comarnic spre Posada, toate se aflau in masina de serviciu, care ne-a prins foarte bine in acea zona. Am ramas asadar doar cei patru baieti pe portiunea de serpentine ce ducea la Posada. Acest lucru avea sa ne afecteze usor moralul. Macar vantul se potolise si traficul devenise cu mult mai scazut. Serpentinele l-au ingenuncheat la propriu si pe Dorin care nu a mai putut continua. Am ramas astfel numai trei oameni in picioare iar eu ma gandeam ca nici in masina aglomerata nu poate fi mai bine decat pe jos.


Izvorul de la Posada mi-a adus aminte ca trebuie sa ma mai si hidratez, desi nu simteam nevoia sa beau apa. M-am chinuit la propriu sa beau jumatate de litru de apa de izvor ceea ce m-a revitalizat. A urmat momentul in care Bogdan Cojocaru a trecut pe langa mine cu masina. A iesit jumatate pe geam si m-a salutat, ceea ce mi-a mai schimbat decorul si a mai rupt tacerea muntilor in acel moment de inserare. Ma mai incurajase si prin intermediul Twitter, dar prezenta lui in decorul meu, chiar si pentru cateva secunde, mi-a dat energie si moral in plus.
La capitolul moral si buna dispozitie poate intra si scena hranirii cainelui din imagine care a sarit pe mine, simtind mirosul de sandvisuri emanat din ghiozdanul meu. In cele din urma acesta a fost hranit de echipajul de serviciu, iar eu mi-am continuat drumul.
 Intr-un tarziu borna ce arata ca am ajuns in Sinaia s-a ivit. Nu era suficient totusi, pentru ca pana in centrul orasului unde aveam noi asigurata cazarea, mai era mult de mers. Masina a facut drumul inainte si apoi s-a intors pentru a-l lua si pe Tudor Cretu, care a renuntat fizic si psihic atunci cand a intrat in Sinaia.

Am ramas asadar in doi pe ultimii km din Sinaia. Oricum, in sinea mea stiam ca nimeni nu ar fi renuntat daca nu s-ar fi accidentat sau daca vremea ar fi fost buna pe tot parcursul drumului. Oricum fetele demonstrasera mai mult decat m-as fi asteptat la inceput. Pe John l-am tras dupa mine in Sinaia, pacalindu-l ca pe un copil mic. "Hai John ca mai avem putin pana la Casa Duca si vom sta jos si ne vom odihni si imi vei face masaj la talpi asa cum mi-ai promis!"
L-am luat la pas repede, fortandu-ma si pe mine totodata, in speranta ca macar vom scurta timpul necesar deplasarii, daca de distanta nu putea fi vorba.
Am ajuns pe intuneric la finish-ul primei parti a aventurii, eu purtand banderola fluorescenta si cu luminite, pentru a putea fi observat cu usurinta de masini. Casa Duca a fost foarte primitoare, asa ca merita un spatiu rezervat in povestirea mea pe care-l voi trata in partea urmatoare.

duminică, 24 martie 2013

#sprebrasov Ziua 1 - Prima parte

Nici nu stiu cu ce sa incep, stiu numai ca vreau sa incep sa scriu despre acest minunat eveniment inainte sa ma bag la somn.
Evenimentul #sprebrasov a fost pus la cale de ceva vreme, inca de pe vremea cand eu si John Cristea trecusem prin evenimentul #sprebucuresti. Diferenta intre cele doua a constat in mediatizarea evenimentului si in numarul persoanelor antrenate la drum. Totusi din diferite motive organizarea acestuia nu a mers tocmai bine si nu din cauza lui John care a organizat si s-a ocupat de aproape tot. Oamenii sunt totusi diferiti si te pot lasa balta atunci cand nu te astepti chiar daca in prealabil promisesera ca totul va fi bine si prezenta va fi o certitudine.
La startul acestui eveniment s-au prezentat urmatorii membrii ai echipajului:
  • Simona (Ploiesti)
  • Luiza Ionescu (Ploiesti)
  • Ada Simion (Focsani)
  • Ana Cirstea (Ploiesti)
  • John Cristea (Ploiesti)
  • Dorin
  • Tudor Cretu (Brasov)
  • Adrian Rotaru (Ploiesti) (Eu)
  • Alex Oprea (Ploiesti) (Punctul de alimentare mobil-cu masina)




Pe scurt si pe intelesul oricui, evenimentul a constat in parcurgearea pe jos a distantei dintre orasele Ploiesti si Brasov de-a lungul DN1. Alergatul nu si-a avut locul in programul nostru, dar odihna a venit de fiecare data cand cineva avea nevoie de o mica pauza.

La plecare am fost insotiti de baietii de la www.squid.ro care au avut grija sa ne faca si un filmulet de prezentare profesional. Le multumim pe aceasta cale.
Plecarea propriu zisa a fost din dreptul Metro Ploiesti pe data de 23 martie 2013 la ora 06:25 dupa ceasul meu. Vantul si-a facut simtita prezenta inca de dimineata. Nu i-am dat mare importanta pentru ca era destul de linistit. Pe parcurs s-a intetit, facandu-ne sa credem ca previziunile meteorologice defavorabile, se vor adeveri. Ei bine nu a fost asa. Aveam sa constatam acest lucru mai tarziu pe pielea noastra. Soarele ne-a insotit mai tot timpul in prima zi, moment in care mi-am permis sa ciripesc pe Twitter in felul urmator:
A dat soarele dar are dinţi de vampir. Nu mergem la castelul Bran! Noi mergem cu
Pana on dreptul orasului Baicoi am schimbat cateva vorbe cu fiecare camarad, reusind sa rupem bariera de necunoscuti dintre noi. John a trecut pe la fiecare in parte si s-a asigurat ca optimismul este in floare si toate lucrurile sunt in ordine. Cateva poze de inceput, pe care zambetele noastre apar pline de optimismul cautat de John si totul decurgea de la sine. Este bine de spus ca dupa ce am trecut de Baicoi vantul nu ne-a mai slabit deloc pana la iesirea din Comarnic. A fost bucata de drum cea  mai grea din prima zi, cel putin pentru mine.
Sandvisurile primite din partea diferitilor sponsori au fost consumate dis-de-dimineata. Eu m-am alimentat mai mult decat intr-o zi normala desi nu imi sta in fire sa mananc mai mult decat imi cere stomacul. Cum am terminat primii 30 de km, dar si a doua parte a drumului pana la Sinaia va voi povesti cu drag si poate cu mult mai multa placere si aplomb, in partea a doua. 

marți, 12 martie 2013

100 de km impotriva sedentarismului #spreBrasov

A venit momentul sa va prezint proiectul in cadrul caruia voi lua parte activ si care se intituleaza sugestiv "100 de km impotriva sedentarismului". Aceasta este surpriza pe care v-o anuntam in trecut si care iata ca prinde contur, datorita lui John Cristea, in primul rand. Numaratoarea inversa a inceput, iar impactul propriu-zis va avea loc in weekend-ul 23-24 martie. S-au anuntat 10 participanti dispusi sa plece la pas de la iesirea din orasul Ploiesti catre Brasov. Destinatia tinta  pentru acestia este orasul Brasov, "recreatia" urmand a avea loc in orasul Sinaia la Casa Duca.
Traim in secolul vitezei si suntem tentati sa spunem ca 24 de ore sunt prea putine intr-o zi pentru a face tot ce ne propunem. Asa se face ca cel mai usor de taiat de pe lista activitatilor de facut intr-o zi, este sportul. Miscarea este inlocuita la orice pas. Fie ca folosim liftul in locul scarilor, taxiul sau autoturismul personal in locul mersului pe jos ajungem la acelasi rezultat negativ: lipsa miscarii. Iar de aici vin problemele de sanatate acumulate in timp, precum obezitatea.
Proiectul 100 de km impotriva sedentarismului isi propune sa impulsioneze orice individ care a eliminat miscarea din programul obisnuit al unei zile.


Date tehnice:
Ziua 1: Ploiești (ora de plecare 6:20) – Sinaia – 60 km – aproximativ 14 ore de mers (ora de sosire 20:20)
Ziua 2: Sinaia( ora de plecare 8:00) – Brasov – 40km – aproximativ 11 ore de mers (ora de sosire 19:00)

Pe tot parcursul deplasarii asteptam sustinerea si mesajele de incurajare din partea tuturor celor ce vor sa interactioneze cu noi si din partea celor care sunt de acord cu mesajul pe care vrem sa-l transmitem. Putem interactiona pe facebook, pe pagina dedicata evenimentului, sau pe twitter la hashtag-ul #spreBrasov.
Inca mai cautam sponsori pentru acest proiect  asa ca orice sponsorizare va fi binevenita.
Ne vedem #spreBrasov !

luni, 11 martie 2013

Imagini surprinse #spreBucuresti

Stiti deja ca am facut nebunia de a merge pe jos #spreBucuresti anul trecut. Dar nu am apucat sa pun chiar toate imaginile surprinse in aceasta deplasare. Iar de data aceasta nu este vorba despre bornele cu kilometrii ramasi pana la Bucuresti, ci de imagini interesante sau bizare pe care le-am surprins deplasandu-ma la pas alaturi de John Cristea.
Iar pentru ca tot este primavara, va anunt de pe acum ca pregatesc ceva si mai interesant alaturi de acelasi John Cristea.