Plecat la Sighisoara

Revin  Sambata cel tarziu. Daca va e dor de mine lasati comentarii pe blog fara numar, ca la manelisti. Daca  aveti un job pentru mine ma gasiti la telefon.
Daca vreti sa faceti o donatie  va dau IBAN-ul
Sa traim bine si sa auzim numai de bine!

Read More

Un semn sau pură întâmplare?

      Aseară m-am băgat la somn şi mi-am pus ca de obicei telefonul sub pernă. Ceea ce nu a fost ca de obicei a fost faptul că am dormit singur, că fratemiu a preferat să doarmă pe jos, nesuportand altfel căldura de peste noapte.  Aşa că am avut tot patul la discreţie. Şi cum m-am tot zvârcolit  în pat din pricina căldurii (măcar pentru noapte mi-aş dori a.c. ) am ajuns spre dimineaţă să fiu aşezat cu pieptul pe telefon. Nu ştiu cât am stat în poziţia aia pe el, dar ştiu că  m-am trezit cu un telefon imprimat pe mine. E bine că nu era un telefon cu touch screen că altfel nu ieşea atât de bine tatuajul\imprimeul  de pe pielea mea. Aşa că am apăsat tasta 1 pentru micul dejun şi apoi tasta 4 pentru un duş răcoros. Aş fi apăsat şi tasta 0 pentru a mă transfera la o operatoare  pentru relaţii (sexuale) cu clienţii, dar deja mi se  stersese imprimeul.

Read More

Reuniune de clasa in Ploiesti

In cele din urma . . .

A venit si vremea reuniunii de clasa mult asteptate si mult amanate. A fost o reuniune improvizata, la care au participat oamenii care si-au dorit cu adevarat sa isi vada fostii colegi de scoala generala si oamenii care au luat in calcul aceasta reuniune si si-au facut timp in program indiferent daca ea s-ar mai fi tinut sau nu. Din fericire pentru reusita acestei intalniri, au avut placerea si disponibilitatea sa vina la intalnire urmatorii:

1. Buleandra  Elena Alexandra
2. Carstea Claudia
3. Carstea Cristian
4. Stoicescu Dragos
5. Toader Vladimir
6. Rotaru Nicusor Adrian (eu)

Intalnirea a inceput de la ora 19:00 in fata  centrului comercial Omnia. Alexandra  a fost  mai mult decat punctuala si si-a facut aparitia prima, am urmat eu, Stoicescu Dragos care tot dadea tarcoale de cateva minute prin zona, dar cand i s-au terminat tarcoalele[sic!]  s-a oprit  langa noi, Carstea Claudiu si apoi Toader Vladimir.

Hei tramvai . . .

Daca  am fost  numai cativa prezenti, Vladimir a preluat initiativa si ne-a dus  la Tramvai  vis-a-vis  sau vizavi (ca sa folosesc un  cuvant  convertit). Dupa cateva discutii si-a facut aparitia si Claudia, pe care am primit-o  cu    drag in tramvaiul nostru.

Niciun subiect TABU . . .

S-a vorbit despre orice subiect adus in discutie, cate  putin din toate, cate putin despre fiecare dintre cei prezenti, barfe la greu despre cei absenti, nimic de rau  malefic despre cei absenti, doar pareri pro si contra  catorva persoane  legate de vreo amintire discutata. Eu am fost cel cu amintirile legate de colegi, restul  si-au  umplut memoriile cu  lucruri mai importante din viata lor. Alianta  formata dupa plecarea gemenilor, intre  mine, Alexandra si Vladi s-a napustit cu argumente pro telefonie si contra febrei Facebook pe care o sustinea sus si tare Dragos.  Au avut loc si alte discutii mai incinse, fara incidente neplacute, din care Dragos sper sa traga cateva  concluzii pozitive pentru  persoana lui. Oricine  poate sa faca mai mult pe orice plan, daca  macar crede in sansa lui. 

Dragos, asculta la mine, ca niciunul din cei  prezenti la  mini-reuniune nu s-a suparat pe tine si nici macar nu-ti vrea raul.

Daca vrei  cu adevarat, iata ca se poate . . .

Unii din cei ce au venit la aceasta reuniune au facut ceva in plus pentru a fi prezenti.

• Alexandra a venit special din Bucuresti pentru aceasta ocazie care era cat pe ce sa nu se concretizeze. Desi are  niscaiva resentimente fata de acest oras, a venit din placere pentru a revedea niste colegi si din pacate pentru ea, nu a avut parte de prea multi pe care si-ar fii  dorit neaparat sa-i vada. Spre exemplu cu mine nu a avut mari tangente in scoala  primara cat am fost colegi, si totusi a avut parte de mine, in loc de altul cu care a avut mai multe in comun. (Nu ca nu i-a facut placere sa ma revada, sa nu intelegeti gresit)
• Claudia a  reusit sa ajunga si ea la aceasta reuniune, venind tot din Bucuresti, desi anuntase ca-i este greu sa-si faca timp in programul  ei zilnic. Multumesc de incantatoarea prezenta!
• Eu am   plecat  inainte de termen de la  ziua nepoticai mele care a implinit primul ei anisor de existenta. Desi am  putut manca din primul ei tort in care statea infipta banala lumanare in forma de cifra 1,  puteam sa mai stau lejer sa particip la discutiile care erau in toi.

 Pe cand o reuniune adevarata . . .

Desi ne-am simtit bine, simteam nevoia fiecare sa vedem cate-un coleg drag cu care ne-am avut mai bine. Ne-am  dori sa  existe o reuniune  in adevaratul sens al cuvantului  la care sa participe si initiatoarea noastra  doamna invatatoare Totea Elena, care desi batea  cu  batul  la palmele  noastre precum Maestrul betiv  pe Bruce Lee, ne-a dat o educatie si  o conduita importanta. Daca nu  vom reusi  marea reuniune  anul acesta, sper sa reusim  acest lucru anul viitor cand, dupa socoteala Aluisei - pe care o cred pe cuvant ca a facut calculul bine- vom face 10 ani de cand am incheiat clasa a opta. Unii impreuna, cazul majoritatii, altii   mergand pe alt drum cu alti colegi, cazul meu.

Daca o poza face cat o mie de cuvinte . . .

    

Pozele sunt  nemodificate ca eu nu am pretentii de fotograf si nici nu-mi place sa denaturez imaginile surprinse.

Pentru pareri si comentarii folositi cu incredere  formularul de comentarii de mai jos!

Multumiri speciale . . . 

Pentru Carmen , via Manu  pentru  aprinderea scanteii, a dorintei de revedere.

Nu-l uit nici pe Vladimir care s-a comportat ca o gazda, sau ca sa-l plasez in contextul actiunii: a fost vatmanul Tramvaiului si a oprit in toate statiile, pana la ultimul calator.

Read More

Antrenamente libere - Ziua 1

Azi a fost prima zi   de pregatire a  Baicoi Sportmeet-ului. Sportul care se  va  practica la  acest eveniment va fii baschetul.  ASa ca mi-am luat mingea de baschet, care era cam desumflata ce-i drept si mi-am pus pentru prima data rolele in picioare anul acesta. Desi am mers cam greu cu ele, nemaiavand echilibrul  pe care-l aveam la sfarsitul anului trecut, am ajuns in cele din urma pe terenul de antrenament fara sa iau vreo cazatura. Am inceput sa arunc la cos  si am fost uimit de prestatia dezastruoasa pe care am avut-o. Am avut multe aruncari la care nu am atins nici macar plasa cosului, ce sa mai zic de inel. Am avut si serii de aruncari libere, serii de cate 10, dar in niciuna din serii nu am reusit procentaj mai mare de 60% adica 6 din 10 a fost maximul reusit intr-o serie. E drept ca distanta nu era standard, fiindca nu era trasat niciun fel de  marcaj dupa care sa ma iau, asa ca am trasat eu o linie de unde am executat aruncarile. De la  mare distanta am   avut mai mare succes, avand in vedere ca sunt cosuri  din saritura, mai greu de reusit. Mi-au reusit cam 7-8 aruncari  majoritatea fiind executate  perpendicular pe cos, adica fata in fata cu el. Dupa o prima zi de antrenamente, in care am tot aruncat  cu mingea la cos aproximativ o ora, constat ca se poate mult mai bine, dar am nevoie de mult exercitiu. Palmele mici nu ma ajuta deloc insa, nici statura si cu toate acestea sper sa mearga jocul de pase, ca si baschetul asta este joc de echipa totusi.


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

M-am lamurit si cu pariurile

Deja pentru acest inceput de an mi-a  fost de ajuns. Nu voi mai paria decat in urma vreunui bonus primit, altfel nu mai bag niciun ban. Ieri  am avut un meci care a pus capac rabdarii mele. Nu stiu pe ce sa dau vina esecurilor finale. Am incercat sa pariez cu simt de raspundere, cu grija, cu strategii, cu incredere oarba, cu de toate si in cele din urma tot in pierdere ies. Ieri am avut probabil cel mai ciudat meci cu putiinta pe care l-am vazut vreodata in baschet. Si a venit chiar de aici din Romania:

Atlassib Sibiu	112	38	19	26	29
Dinamo Bucharest	92	19	27	23	23

 Dupa un prim sfert in care  dupa cum se vede in rezultatul de mai sus, Sibiul a batut la dublul punctelor lui Dinamo si in care jocul din teren a parut mai degraba un joc de All Star Game, a venit al doilea sfert in care eu am pariat ca se vor da  peste 22 de puncte din partea Sibiului. Numai ca desi au avut timp, sibienii nu au mai atacat, de parca ar fii vrut sa-mi faca mie in ciuda si sa pierd pariul. Si au ratat atat de simplu ultimele 4 atacuri incat nu au mai inscris deloc si s-au oprit la 19 puncte. In a doua parte insa si-au continuat parcursul bun si au reusit sa castige cele doua sferturi din a doua  repriza cu punctaje de peste 23 de puncte pe sfert. Asadar exact unde am  pus eu pariul , exact acolo au  dat cu bata-n balta.
Acesta a fost al doilea pariu al zilei care s-a desfasurat impotriva mea intr-un mod  foarte vizibil, primul fiind dat de un meci din Japonia in care o echipa a marcat 34 de puncte intr-un sfert. Ampariat ca se vor da peste 88 de puncte, ceea ce insemna ca pot da 55 de puncte cumulat in celelalte 3 sferturi. Dar a urmat un sfert 2 in care au dat numai 12 puncte, apoi un sfert 3 in care au dat numai 15 puncte, iar in ultimul sfert 26 de puncte iar eu am pierdut pariul la numai doua puncte distanta.
Examinand aceste  date vizibil impotriva mea, constat ca astrele imi sunt potrivnice si nu ma vor castigator din pariuri. Altfel coincidentele din jocul prost al unor echipe si pariurile mele plasate gresit, fiind prea evidente.
Asa ca voi lua o pauza parioristica, in conditiile date mai sus.





Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Azi

Azi am avut o mare dezamăgire. Ultimul ajutor de şomaj de care am avut parte a fost de mai puţin de 50 de lei. Mi-a dat toate calculele peste cap şi m-a deprimat. Trec printr-o perioada urâtă din viaţa mea, dar încă mai aştept soarele şi pe strada mea.

Read More

De ziua "inzapezitilor" . . .

. . .  de Valentine's Day, m-am simtit putin cuprins de  claustrofobie din cauza muntilor de zapada  ce se indindeau de o parte si de alta a strazilor si trotuarelor. Nu mai iesisem din casa de cateva zile de dupa  ninsorile  sub cod rosu, decat pana la paine  sau cu gunoiul. Azi am mers mai mult si m-am cam speriat. Cand eram eu mititel cadeau  mase importante de zapada, cam an de an. Dar asta se intampla acum vreo 15 ani cand  erau 4 anotimpuri ca la carte. Acum mai sunt doar doua anotimpuri si jumatate. Dar acum 15 ani nu erau atatea masini de-a lungul  strazilor, astfel ca aveai unde sa arunci zapada ca sa faci poteca. Acum nu mai poti face poteca si sa arunci zapada la intamplare, pentru ca blochezi zecile de masini parcate de-a lungul unei strazi. Asa ca  dezapezirea se face  prin crearea de gramezi imense de zapada. Ceea ce m-a amuzat astazi in timp ce mergeam pe strada, a fost ca vecinii mei au inlaturat zapada de pe  propriile masini si au depus-o in fata celor  acoperite inca de zapada, blocand masinile unor proprietari care nu au iesit la dezapezit in timp util. A fost cam nepoliticos din partea lor, desi nu prea aveau alternative favorabile. Ziua indragostitilor a fost in acest an mai degraba ziua inzapezitilor, tinand cont de  situatia drumurilor si localitatilor din sudul,estul  si centrul tarii.


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Alarma falsa

Astazi am iesit din casa de urgenta ca auzisem de un targ de joburi in centrul orasului. Asa ca m-am echipat si am  ajuns repede in centru. Dar totusi targul  de joburi se  stransese si plecase cam devreme dupa cum am aflat de la o doamna de la intrarea in Sala Sindicatelor. Si mi-au dat si lacrimile dar nu neaparat de dezamagire, in ciuda faptului ca as fi vrut sa vad macar ofertele, cat din cauza  viscolului care  suiera pe langa capul meu, ducand cu el valuri de zapada de pe acoperisurile cladirilor. Asta nu m-a impiedicat insa sa merg pe jos la intoarcerea catre casa, fiindca am ajuns intr-un moment in care si 1, 6 lei  insemnand pretul unei calatorii cu transportul in comun in Ploiesti, sa mi se para mult. Acum fie vorba intre noi, chiar si cand aveam salariu preferam mersul pe jos  decat sa dau banii aceia pe o simpla hartie si pe un drum cu 10-15 minute mai scurt. Am ajuns acasa si am mai bagat niste CV-uri pe internet, poate poate vor incepe sa sune telefoanele...



Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cum am petrecut anul 2011 (in imagini)

2011-le Meu  in Imagini Slideshow: Nicusor’s trip from Ploiesti, Romania to 7 cities Brasov, Slanic Prahova (near Sinaia), Baia Mare, Poarta (near Bran, Transylvania), Eforie, Busteni and Bucureşti (near Aurel Vlaicu) was created by TripAdvisor. See another Romania slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

O plimbare lunga

AZi am avut de mers  pana in Mihai Bravu. Si cand spun "de mers" ma refer la mers pe jos. Desi cu un bilet  de RATP in buzunar, nu m-am indurat sa-l folosesc. Il pastrez pentru zile mai negre.  Asa ca in starea de somaj  tarziu in care ma aflu, sunt nevoit sa fac economie la economie. Mersul pe jos mi-a readus simtirea febrei musculare netrecute inca, dar de data asta am resimtit-o numai la pulpele superioare ale piciorului. Adica alea  de  la genunchi in sus. Nu stiu de ce doar acelea, ca la fotbal imi amintesc ca mi-am folosit cam toate grupele de muschi.  Revenind la mersul pe jos, care a fost destul de lejer aplicat, am constatat ca pot merge si mai incet la drum lung. De obicei  as fi facut pe acea portiune 50 de minute, pe timp normal cei drept, adica fara sa merg cu prudenta pe trotuarele  acoperite de zapada si gheata. Azi am facut  o ora si  jumatate la intorsul catre casa. Am constatat numai ca sute de ploiesteni nu  si-au curatat trotuarul din fata  curtii ceea ce le-ar putea  aduce o amenda (daca  cunosc eu bine legea asta) si  turturii  n-au nicio problema in sta agatati de orice  streasina sau acoperis  care le ofera posibilitatea.



Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Umor negru la gura gropii

.   .   .

In clipele  in care petreci mortul pe ultimul drum iti trec prin minte tot felul de intrebari existentiale. Mai ales atunci cand  cel din cutie este  cineva drag tie, cineva apropiat tie iar lacrimile iti curg din adancul sufletului, te intrebi de ce   viata trebuie sa se termine  in coada de peste? Care este sensul vietii unui om?[...]
[...] Si stand acolo printre mormintele  inghetate si acoperite de un strat subtire de zapada, inconjurat de  batranii satului care-si asteapta randul sa fie purtati pe brate, precum ei au purtat la randul lor mortul pe care l-au petrecut la groapa, aud  cateva  glume reci din partea unor batranei si batranele. Primele care incep sa vorbeasca sunt doua babute  si zice mai in gluma mai in serios:
Babuta 1: "Maine, poimaine o aducem si pe Lenuta la groapa".
Babuta 2: " Cine stie daca nu 'om fi chiar noi aduse"
O baba mai tanara: " Dar ce va faceti daca o ia de la padure catre sosea?"
Babuta 2 : "Da' daca o ia pe mata?"
O baba mai tanara: "Nu o ia ca e mai tanara decat dumneata"
Apoi un nene spune o gluma  cu izul umorului negru, la care  eu reactionez ciudat, in sensul ca aproape scap un hohot de ras printre lacrimile ce-mi inecau obrajii. Imi ascund imediat scaparea cu servetelul si inabus zambetul. ( Poate imi aduc aminte gluma, ca ar fi si pacat sa ramana neimpartasita daca tot a fost atat de buna)
Intre timp se aud primii bulgari de pamant ud aruncati pe sicriul deja coborat in groapa. Este momentul in care ultimele jelituri  sfasie inimile celor mai apropiati din viata raposatei. Intre timp groparul isi face treaba iar oamenii isi vad in continuare de vizita la mormintele adormitilor lor.  In vazduh ramane o tacere adanca  zdruncinata din cand in cand de cate  cineva ce-si jeleste adormitii sau de lopata groparului ce asterne negura intunericului peste un trup ce nu mai are suflet.

.   .   .

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Tu cum conversezi cu un om surd si care nu vede?

Azi am luat doua pauze de la pariuri. Una pentru a-mi coase  ismenele, timp in care  verificam pariurile puse pe telefonul mobil, iar a doua pauza  pentru a merge  sa-mi cumpar ceva dulce din Kaufland, iar apoi sa iau paine.
Dupa ce mi-am luat painea am  plecat incapoi catre casa, dar pe drum vad un batran care se tinea de un copac, iar  la picioare avea o sacosa care se "odihnea". Primul gand a fost sa-i sar in ajutor, asa ca l-am intrebat daca  vrea cumva sa-l ajut cu sacosa in care se zareau  niste cartofi. Mi-a raspuns ca vrea sa-l ajut si a inceput sa-si taraie usor picioarele obosite  precum rotile de fier ale unei mocanite. Omul era "ruginit" intr-un mod  destul de grav. Nu-mi dau seama cum de a fost in postura sa mearga sa-si cumpere singur cartofii aia. El a spus ca erau 5 Kg, dar mie la mana mi s-au parut mai putin.  Totusi ii era greu sa traga de  acea sacosa. L-am ajutat  aproximativ 15 metri, mergand la fel de incet ca si el.  Cand am ajuns in dreptul  scarii la care locuia am stat circa 7 minute , incercand sa aflu daca are cheie, daca-l asteapta  cineva sa-i deschida usa, daca suna sau nu  la interfon. Nu s-a intamplat nimic din toate astea, iar el imi tot spunea ca are 75 de ani si ca ii este greu sa mearga si sa care sacosa.  Am sunat la intamplare la un apartament si mi s-a deschis usa. Omul mi-a spus ca locuieste la etajul 2. Pe drum, adica dupa ce a urcat cu greu primul etaj si-a amintit ca  acolo statea el. Mi-a dat emotii cand l-am vazut ca se indreapta catre o usa, neincrezator totusi ca este locuinta lui. Am intrat si i-am lasat sacosa in bucatarie. Parea sa locuiasca singur. M-a mirat insa ca usa ramasese intredeschisa cat timp fusese plecat. Nu ar fi fost grav faptul ca intra cineva strain, caci   in casa erau numai lucruri vechi, dar  vreau sa accentuez  faptul ca omul  era  neglijent.  M-am uitat de cateva ori fix in ochii lui care nu mai aveau culoare.  In piept purta o insigna veche  pe un pulover ponosit si murdar. Apartamentul era asemenea puloverului  batranului. Incercam sa comunic cu el dar nu ma auzea nici cand vorbeam tare langa urechea lui. Nu auzea absolut deloc si ma miram cum de a intuit ca vreau sa-l ajut cu sacosa. Sau poate ca  la cat de tare obosise sa o care, deja nu-i mai pasa daca eu vreau sa i-o fur sau nu.  Am incercat sa-i scriu, dar nu am gasit nimic de scris imprejur asa ca am scris ceva pe telefon, dar mi-a zis ca nu vede sa citeasca. Avea lacrimi in ochi. L-am imbratisat si i-am strans mana. Imi tot repeta ca nu are bani sa-mi dea pentru ca l-am ajutat si-mi multumea in continuu. Am incercat sa-l intreb daca vrea sa-l ajut sa curete cartofii, sau daca are nevoie de alt ajutor, dar  desi ii vorbeam rar  in fata ca sa-mi poata citi pe buze eventual, nu ne-am putut intelege. Daca am vazut ca nu pot  comunica cu el  sub nicio forma, am plecat, lasandu-i o portocala pe care mi-o cumparasem mai devreme.  As vrea sa stiu ca ii este cat de cat bine, ca cineva mai trece din cand in cand sa vada cum se simte sau daca are nevoie de ceva.  A
Acum va intreb pe voi cum ati fi procedat ca sa comunicati cu el in cazul in care  nu va auzea si nu vedea?


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Amintiri din copilarie

 Vanzatorul de pesti exotici

Cand eram eu mai mititel am avut ocazia sa vand in piata, la minunatele tarabe  din beton (nu le-am prins pe cele din metal). Vindeam pesti exotici, hrana si accesorii pentru acestia. O faceam din  doua motive. Primul era acela ca eram cam obligat de tata sa o fac iar al doilea era ca imi si cam placea. Erau desigur si unele parti neplacute in aceasta  munca, dar treceam mai usor sau mai greu peste ele. Totul a inceput  cam de prin clasa a patra. Am inceput sa am grija de pestii exotici ai tatalui meu. El  incepuse de ceva vreme sa iasa pe piata cu pesti pentru a vinde. Era o pasiune de-a lui din care incerca sa faca  si ceva profit. In  clasa a cincea deja eram micul mare expert in  acvaristica. Cunosteam  cam 70% din pestii obisnuiti de acvariu, metode de imperechere, diferentele intre masculi si femele, nume de plante de acvariu, conditii optime pentru un acvariu, etc. Invatasem de la tata sa aburesc clientul ca sa cumpere,  desi nu-mi statea mie in fire sa fac treaba asta si nici nu-mi placea. Asa cum nu-mi place cand intru intr-un magazin sa fiu luat la intrebari inainte ca macar sa apuc sa  arunc o privire.

Si au tot trecut weeckend-urile (doar sambata si duminica iesea la piata) si am deprins tot  mai bine meseria. Ramaneam  destul de mult  sa vand, in timp ce tata se juca table pe o taraba alaturata cu nenumaratii prieteni care il tot vizitau la piata.  Mie imi  convenea pentru ca la sfarsitul zilei imi mai dadea si mie cativa banuti de buzunar, pe care altfel nu i-as fi primit.

Aveam in  toata treaba asta cateva inconveniente majore care constau in trezitul de dimineata, frigul de la piata (in functie de sezon) si inca  vreo doua despre care voi povesti mai pe larg in postarile urmatoare.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Emotii fara rost

Dupa cativa ani in care urmaresc jocul de baschet mai mult de cat cel de fotbal, am ajuns sa-l cunosc cat de cat bine si sa traiesc emotii intense pe durata unei partide mai ales in conditiile unui pariu pus pe acel meci. Astazi de dimineata am zis sa incep weekend-ul  intr-un mod profitabil si sa fac ceva banuti la pariuri.  Asa ca m-am trezit la timp pentru meciurile din Koreea. Am avut de vizionat un meci si de pariat pe doua meciuri, unul dintre ele  fiind piesa de rezistenta a zilei, care imi putea  scrie istoria financiara din aceasta sambata.  Am avut un pariu de peste 146,5 puncte in meci si o prima repriza  linistitoare  in raport cu pariul mai sus amintit. Dar in cea de-a doua repriza lucrurile s-au schimbat. In ultimul sfert am trait emotii intense, cand am vazut ca mai sunt doar 3 minute de joc, se rateaza in continuu si mie imi mai trebuiau 9 puncte marcate ca sa castig.  Insa baietii de la Changwon Sakers si Wonju Dongbu Promy s-au "mobilizat" in ultimele doua minute si jumatate si au dat in loc de noua puncte, 22 de puncte. Foarte rar se intalneste asa ceva in baschet si foarte rar se intampla sa fie si bine pentru mine cand se intampla asta.  in loc de 147 de puncte, cate aveam eu nevoie sa castig, baietii au dat 160, dar emotiile au fost intense pana in acel moment.
Ieri in schimb am pierdut la greu pariuri numai la cate doua-trei puncte pe plus sau pe minus, in functie de pariurile puse de mine. 

Urmeaza Kcc Egis vs Ulsan Mobis Phoebus, prima echipa fiind preferata mea din campionatul KBL din Coreea. Go, Go Egis!


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Emotia unui meci de Champions League: Nepretuita!

Marti, 18 octombrie 2011, am asistat la patru premiere dintr-un foc.

1. Asistarea la un meci de Champions League  live. Imi doream de mic copil sa fac lucrul acesta, indemnat si ambitionat  de reclama celor de la Matercard, care denumesc emotia  avuta la un meci ca fiind "nepretuita".
2. Vizitarea stadionului National Arena, pe caredoream sa-l vad anul acesta si pe care "l-am inaugurat" la un meci de Champions League.
3. Urmarirea live a echipei  favorite din Anglia, Manchester United, pe care o  apreciez cam din anul 2003.
4. Urmarirea pe viu a echipei Otelul Galati pe care nu o mai vazusem niciodata  ca spectator, iar acum am vrut sa le fiu suporter pentru  o zi, drept  multumire ca ne reprezinta in Europa in cea mai inalta competitie intercluburi.

Ziua de 18 octombrie a fost cu bune si cu rele. Relele au inceput in jurul orei 18:00 cand l-am sunat pe cel cu care trebuia sa merg la meci, sa vina sa ma ia cu masina.  Nu a raspuns la telefon, asa ca am revenit in  cateva randuri cu alte apeluri pe care deasemenea nu le-a onorat. Depindeam de cineva cu masina care sa ma duca si sa ma intorca la/de la meci, avand in vedere faptul ca nu aveam alta metoda de intoarcere mai convenabila.

Am recurs la planul B pe care insa nu-l luasem in calcul pana la acea ora, desi eram convins ca stiu cu cine voi merge la meci. Dar cum socotelile nu s-au potrivit am  recurs la cautarea unui mijloc de transport si al unui posesor care sa vrea sa mearga cu mine. Pe messenger nu am gasit pe nimeni, nici la prietenii prietenilor, sau la cunostintele cunostintelor. "Gluma" se ingrosa si s-a cam facut ora 19:30 cand am inceput sa sun  toate posibilele tinte din agenda telefonului. Chiar si la cei  cu care nu mai vorbisem de mult am  indraznit sa apelez, dar cu nicio sansa de izbanda s-au lasat incercarile mele.
Cand ma resemnsasem ca voi vedea meciul din fata  televizorului, un fost coleg de liceu, Gabi, m-a sunat sa ma intrebe de ce il apelasem mai devreme. I-am explicat de ce, dar el nu parea prea convins ca vrea sa mearga. El incerca sa vorbeasca cu mine pe alta tema iar eu incercam sa-l conving sa ne ducem impreuna la meci. A spus ca va reveni cu un telefon, dupa ce sta de vorba cu sotia. A revenit intradevar in scurta vreme si mi-a spus ca merge dar dupa ce mananca.  Si s-a facut cam 20:30 pana cand m-am intalnit cu el si am pornit catre Bucuresti. Norocul nostru a fost cu GPS-ul lui  si cu simtul lui de orientare in trafic. Eu nici cu GPS-ul in fata nu-mi dadeam seama care este strada pe care trebuia sa o urmam conform indicatiilor.  Am ajuns la stadion cu 20 de minute intarziere  si acelea cauzate faptului ca  nu gaseam loc de parcare. Am gasit in cele din urma un loc  inghesuit langa o trecere de pietoni, pe care a si calcat-o putin, dar totusi nu incurca circulatia pietonilor.  Am mers inapoi catre stadion cam 400-500 de metri ,iar la intrare am constatat ca nu eram singurii intarziati ci erau foarte multi intarziati.  Dupa ce am patruns pe stadion si m-am minunat de grandoarea sa minute in sir, ignorand aproape total jocul de pe teren, mi-am mai revenit din emotia  premierei, dar nu mi-am pierdut entuziasmul. Din cand in cand ii mai aratam cate ceva lui Gabi prin tribune sau eu stiu pe unde mai vedeam cate ceva interesant. Ecranul urias suspendat de acoperisul  arenei, m-a impresionat foarte tare.  Meciul din teren a cam lasat de dorit, spectacolul a lipsit, dar cu toate acestea am strigat  alaturi de mii de romani Otelul, Otelul!!!

A fost o ocazie frumoasa si o atmosfera in tribune destul de  buna, in ciuda faptului ca majoritatea  oamenilor erau prezenti pentru a-i vedea pe englezi jucand.  Scorul a fost 2-0 pentru diavoli dupa doua penaltiuri  date pe drept de catre arbitru. Otelul au avut parte si de cateva minute de superioritate  pe teren, un om al englezilor fiind eliminat. Spre sfarsitul meciului si ai nostri au primit un cartonas rosu si s-a restabilit egalitatea numerica din teren.
A fost o seara speciala pentru mine si pe aceasta cale ii multumesc lui Gabi pentru efortul de a ajunge in timp util  pana la stadion.


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Un singur prezervativ

Un singur prezervativ am castigat. Am fost  in postura participantului la un concurs de role. Asa s-a intamplat, fiindca eu nu vroiam sa  particip, data fiind categoria de varsta in care eu nu ma incadram. Dar daca tot am fost indemnat de organizatori sa particip, m-am bagat si eu.  Am participat in grupa cu cativa copii de peste 14 ani cica ar fi fost. Era de fapt categoria 14-18 ani, pe care eu o depaseam cu brio.. Si fluierul a  anuntat startul iar eu am dat repede din picioare pana la jumatatea traseului, iar pe cealalta jumatate am parcurs-o fara sa mai dau din picioare. Numai din elan am reusit sa castig locul 3, pe care l-am ocupat din respect pentru cei mai mici care clar ca nu aveau aceeasi forta. Dar spiritul competitiv nu ma lasa sa pierd tot. De aceea am ales locul trei. La sfarsit am avut chiar si diploma pe care s-a completat numele meu si locul doi castigat. Eu am "reclamat" faptul ca am terminat pe trei, dar diploma era deja scrisa asa ca nu s-a mai luat in considerare si am ramas pe locul doi. Mi s-au facut si poze cu diploma in brate si cu premiul. Premiul a constat intr-o punga al carui continut era format din :

• Prezervativ  fabricat in Coreea de Sud. (scrie Seoul pe el, asa ca e facut chiar in capitala probabil) O sa ma gandesc bine daca sa-l folosesc sau nu. 
• Revista cutezatorii cu o lanterna mica la pachet
• O bratara dinmaterial textil pe care scrie "Volunteer! Make a difference"
• Agenda Europa, e un fel de brosura cu diferite informatii, dar are vreo 200 de pagini. Jumatate sunt cu informatii, jumatate cu rubrici pentru agenda si planificare personala.
• Brosura "Tot ce trebuie sa stii despre infectiile cu transmitere sexuala". Este mai pentru copii dar o sa o citesc. Imi place coperta. Este cu un pisoi animat care-si tine prietena pisica de  mana, iar cu cealalta mana se scarpina la organul reproducator in timp ce prietena lui pisica se uita la el banuitoare si tematoare in acelasi timp.
• Brosura  " Asociatia tinerilor din liceul Nichita Stanescu Ploiesti"
• Brosura "Agentia nationala antidrog, centrul de prevenire, evaluare si consiliere antidrog Prahova"
• Un pix
• O punga de minicornuri Seven Days
• Un pachet de biscuiti Monro
• Un suc cu pai Tedi
• O punga de napolitane Alfers cu aroma de capsune. Editie limitata ;)
• Un mar Golden

Cam atat continea punga, sper sa nu fi omis eu ceva. Dar tot ramane nedumerirea la mine in legatura cu prezervativul. Pai de ce doar unul? Ca daca tot incep o treaba eu vreau sa o si termin.  Sa o fac ca la carte. Mai ales ca la mine prezervativele se rup repede daca imi face fata partenera.


Trimite prietenilor pe Messenger Ador aurul pe femei in masini sanatoase

Read More

O va chema Denisse-Andreea

Ieri 11.06.2011 am fost la botezul nepoatei mele. A fost cuminte la baia sfanta, nu a plans deloc, desi ma gandeam ca o va face. Nu stiu de ce dar cred ca-i place sa fie imbaiata, caci nici acasa nu zice nimic cand i se face baie. In schimb baietelul dinaintea ei a plans de mama foculoui si mai avea si mai bine de un an. Cica inca nu fusese botezat, desi se tinea pe piciorusele lui, ba chiar mergea foarte bine. Si totusi a plans de fiecare data cand preotul il lua in brate sau ii facea ceva. Numele dorit de parinti pentru fetita a fost Denisse-Andreea, si personal nu am auzit pe nimeni comentand despre aceste nume de rau. Mie imi era indiferent, nu aveam preferinte. Botezul a decurs normal, fara incidente sau altfel de probleme, si chiar fara ursitoare. Voi reveni cu poze atunci cand le voi detine.

Read More

I changed my look

Uite ca a venit si schimbarea de vara. Nu ma batea gandul sa ma tund, dar daca tot am ajuns la salonul Louise impreuna cu Kitty (Cotoy) un coleg de clasa din liceu, am zis ca nu ar strica sa ma las pe mana stilistului. Asa ca am comandat fara vreo retinere  change of hairstyle adica schimbare de frizura. Asa ca hair stylist -a mi-a recomandat  un duo adica tuns pe jumatate. Pe o parte sunt tuns scurt, pe cealalta nu a intrat deloc cu masina sau cu foarfeca in el. Apoi bretonul este pe partea stanga mai lung, iar in dreapta lipseste aproape in intregime. Mai am si niste dungi luate pe piele care dau aspect de nu stiu ce, fiecare ce isi inchipuie. Oricum este ceva fancy-trendy-cool , despre care mama nu a avut deloc o parere buna. Mi-a zis ca adolescentii si copiii trebuie sa aiba parte de asa ceva nu eu sau cei de varsta mea. De parca as fi de 50 de ani sau cu familie. Eu sunt putin  incantat de noul look desi am avut emotii nestiind ce va iesi. Sunt 80 % multumit caci inca nuam gasit  frizura potrivita pentru parul meu. Si cand ma gandesc ca unora le sta bine cu parul aranjat oricum sau lipsind cu desavarsire, ma face sa fiu invidios.  Sunt curios cum o sa reactioneze lumea cand ma va vedea la botezul nepoatei. Eu care aveam o frizura cumine pana acum, o sa fac o figura  in randul apropiatiilor care inca nu m-au vazut. Uneori chiar este buna o schimbare de look. 
I changed my mind about holidays, I changed my look for summer.

Aţi dorit să scrieţi: schimbare de frizura

Introduceţi text ori o adresă de site web sau traduceţi un document.

Anulaţi

Traducere din Română în Engleză

Read More

Anticonceptionale pentru ...

Ma gandeam ca daca tot am ramas fara serviciu, o sa ma apuc si eu sa scriu mai mult pe blog. Dar culmea ca nu se intampla asta. Desi am multe idei despre ce sa scriu, nu ma pot apuca de scris. Poate si din cauza ca nu prea mai citeste nimeni ce scriu. Oricum nu asta e telul principal al blogului meu. Desi  este si asta o satisfactie. De cateva zile nu am mai iesit nici cu rolele,  doua zile din ultimele 4 le-am petrecut numai in casa. Imi trebuiesc niste anticonceptionale, adica antiramanerea in casa pe tot parcursul zilei. Dar medicul nu mi-a recomandat nimic in nicio privinta. Mai nou daca tot am timp zi si noapte, il folosesc pretutindeni. Adica ma bag in pat la somn dupa ora 12 aproape de dimineata uneori. Si mai fac cateodata si somnul de frumusete  in timpul zilei. Si a inceput sa se vada. Sunt ceva mai frumusel de cand am ramas fara serviviu. Dar cam la fel de nemultumit caci nu mi-am luat inca banii de vacanta de la kaufland. Am inca de asteptat o luna banuiesc, cand se va face lichidarea. Nu inteleg de ce nu mi-au bagat inca banii dar am sa ma lamuresc in curand. Revin zilele astea cu noi postari despre ultima perioada. "Sunt un bolnav care ar trebui tratat in hamac!"

Read More

Aproape somer

Daca acum cateva luni imi doream sa  fiu dat in somaj de la serviciu, acum cand m-a dat in somaj, traversam o  perioada in care nu eram nici stresat nici plictisit de munca nici cu dorinta de a ma mai da in somaj. Dar daca tot s-a intamplat sa se ia decizia de a se reduce posturile si eu am fost ales sa parasesc colectivul, mi s-a reaprins  dorul de a fi liber fara serviciu. Asa ca am muncit perioada de preaviz si acum stau acasa fiind inca platit. Si mi-am tot propus sa o duc asa cam toata vara, sa am si eu parte de concediul prelungit de care nu am prea avut parte in ultimii  3 ani. Asadar in cazul in care nu voi gasi ceva  convenabil de munca pe perioada verii, voi avea o vacanta frumoasa cu deplasari la mare si la munte si nu numai. Banii nu cred ca ar fi o problema caci concedierea mea a adus cu sine o compensatie in bani destul de buna, la care se adauga si ultimul meu salariu, iar mai apoi va veni si lichidarea. Sunt deci acoperit si pe planul asta si o sa trebuiasca doar sa cheltui eficient si economic in acelasi timp acesti bani si astfel sa am parte de o vara cum nu am mai avut de multa vreme. Sa traim bine!

Read More